Imnul dragostei
1 Dacă aş vorbi în limbile oamenilor
şi ale îngerilor,
dar dragoste nu am,
sunt doar aramă care sună
sau un chimval zăngănitor.
2 Chiar de-aş avea şi darul profeţiei
şi aş cunoaşte toate tainele şi toată cunoştinţa,
de aş avea toată credinţa
încât să mut din loc şi munţii,
dar dragoste nu am,
nimic nu sunt.
3 Chiar de mi-aş împărţi toată averea
şi trupul meu dacă l-aş da
să fie ars ,
dar dragoste nu am,
nu-mi foloseşte la nimic.
4 Căci dragostea rabdă-ndelung,
ea se milostiveşte;
dragostea nu pizmuieşte,
nu se făleşte, nu se mândreşte.
5 Nu e fără cuviinţă,
nu caută câştigul său,
ea nu se mânie
şi nici nu se gândeşte la rău,
6 ea nu se bucură de nedreptate,
ci dragostea se bucură de adevăr.
7 Toate le-ndură, toate le crede,
toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8 Dragostea nu piere niciodată.
Cât despre profeţii, vor înceta,
iar limbile – vor amuţi,
cunoaşterea se va sfârşi.
9 Căci noi cunoaştem doar în parte
şi profeţim „în parte”.
10 Când va veni însă ce e desăvârşit,
ce este doar „în parte” se va sfârşi.
11 Pe când eram copil,
vorbeam ca un copil,
gândeam ca un copil,
şi judecam ca un copil;
când am ajuns bărbat,
am încheiat
purtarea de copil.
12 Acum vedem ca prin oglindă,
în chip nedesluşit,
dar vom vedea odată faţă către faţă.
Acum cunosc numai în parte,
atunci voi cunoaşte deplin,
aşa cum şi eu am fost
pe deplin cunoscut.
13 Acum rămân acestea trei:
credinţa, nădejdea şi dragostea.
Dar cea mai mare dintre ele
e dragostea.
1 Chiar dacă aș vorbi în limbile oamenilor și ale îngerilor, dar n-am dragoste, am devenit o goarnă de aramă răsunătoare sau un chimval zdrăngănitor. 2 Și chiar dacă aș avea darul profeției și aș înțelege toate tainele și toată cunoștința, chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut munții, dar n-am dragoste, nu sunt nimic. 3 Chiar dacă mi-aș împărți toate bunurile și chiar dacă mi-aș da trupul să fiu ars, dar n-am dragoste, nu-mi folosește la nimic.
4 Dragostea este răbdătoare, dragostea este plină de bunătate, nu este invidioasă, dragostea nu se laudă, nu se îngâmfă, 5 nu se comportă necuviincios, nu caută foloasele sale, nu se supără, nu se gândește la rău, 6 nu se bucură de nedreptate, ci își găsește bucuria în adevăr, 7 acoperă totul, crede totul, speră totul, suportă totul.
8 Dragostea nu piere niciodată. Cât despre profeții însă, ele se vor sfârși; cât despre limbi, ele vor înceta; cât despre cunoștință, ea se va sfârși. 9 Căci cunoaștem în parte și profețim în parte, 10 însă, când va veni ce este desăvârșit, ceea ce există doar în parte se va sfârși. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, judecam ca un copil, gândeam ca un copil; când am devenit bărbat, am sfârșit-o cu lucrurile copilărești. 12 Acum vedem ca într-o oglindă, în mod neclar, însă atunci vom vedea față în față. Acum cunosc în parte, însă atunci voi cunoaște pe deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin.
13 Acum, deci, rămân acestea trei: credința, speranța și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.