Iisus, păstorul cel bun
1 „Adevărat, adevărat vă spun: Cine nu intră în staulul oilor pe poartă, ci sare prin altă parte, acela este un hoţ şi un tâlhar. 2 Dar cel care intră pe poartă este păstorul oilor. 3 Acestuia îi deschide portarul, iar oile ascultă glasul lui şi el îşi cheamă oile pe nume şi le duce afară. 4 Şi după ce le scoate afară, merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă îi cunosc glasul. 5 Pe un străin nu l-ar urma, ci ar fugi de el, fiindcă nu cunosc glasul străinilor.” 6 Iisus le-a spus această parabolă, dar ei nu au înţeles despre ce vorbea.
7 Atunci Iisus a zis din nou: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt poarta oilor. 8 Toţi cei care au venit înaintea Mea sunt hoţi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. 9 Eu sunt poarta: dacă va intra cineva prin Mine, va fi mântuit: va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. 10 Hoţul nu vine decât să fure, să ucidă şi să nimicească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug. 11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. 12 Cel plătit, care nu este păstor, iar oile nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le risipeşte, 13 pentru că acel păstor este plătit şi nu-i pasă de oi. 14 Eu sunt Păstorul cel bun şi îmi cunosc oile şi ele Mă cunosc pe Mine, 15 aşa cum Tatăl Mă cunoaşte pe Mine şi Eu Îl cunosc pe Tatăl; şi îmi dau viaţa pentru oi. 16 Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc. Iar ele vor asculta glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor. 17 De aceea Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Îmi dau viaţa ca să o iau din nou. 18 Nimeni nu Mi-o ia, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am putere să o dau şi am putere să o iau din nou. Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”
19 S-a iscat iarăşi dezbinare între iudei din cauza acestor cuvinte. 20 Mulţi dintre ei spuneau: „Este posedat şi nebun! De ce-L ascultaţi?” 21 Alţii spuneau: „Aceste cuvinte nu sunt ale unui demonizat. Poate oare un demon să deschidă ochii orbilor?”
Iisus este respins de iudei
22 Era atunci sărbătoarea Înnoirii în Ierusalim şi era iarnă. 23 Iisus mergea prin Templu, în pridvorul lui Solomon. 24 Iudeii L-au înconjurat şi Îi spuneau: „Până când ne mai chinuieşti sufletul? Dacă Tu eşti Hristosul, spune-ne pe faţă!” 25 Iisus le-a răspuns: „V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu dau mărturie pentru Mine. 26 Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele. 27 Oile Mele ascultă glasul Meu, Eu le cunosc şi ele Mă urmează. 28 Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veci şi nimeni nu le va răpi din mâna Mea. 29 Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui. 30 Eu şi Tatăl una suntem.”
31 Iudeii au luat iarăşi pietre ca să arunce în El. 32 Iisus le-a răspuns: „Multe lucrări bune v-am arătat de la Tatăl. Pentru care dintre ele vreţi să Mă ucideţi cu pietre?” 33 Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru vreo lucrare bună aruncăm cu pietre în Tine, ci pentru blasfemie şi fiindcă Tu, om fiind, Te faci pe Tine Însuţi Dumnezeu.” 34 Iisus le-a răspuns: „Oare nu este scris în Legea voastră: Eu am zis: sunteţi dumnezei ? 35 Dacă pe cei cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu i-a numit dumnezei – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată – 36 Mie, cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, îmi spuneţi: Huleşti! pentru că am zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu!? 37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine. 38 Dar dacă le fac şi nu credeţi în Mine, credeţi în lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl.” 39 Căutau iarăşi să Îl prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.
40 Şi s-a dus din nou dincolo de Iordan, în locul unde botezase mai înainte Ioan, şi a rămas acolo. 41 Mulţi veneau la El şi spuneau: „Ioan nu a făcut nici un semn, dar tot ce a spus Ioan despre acesta era adevărat.” 42 Şi mulţi au crezut în El acolo.
Isus, Păstorul cel bun
1 Adevărat, adevărat vă spun că cel care nu intră pe poartă în staulul oilor, ci sare prin altă parte, este hoț și tâlhar. 2 Însă cel care intră pe poartă este păstorul oilor. 3 Portarul îi deschide, iar oile îi aud glasul. El își cheamă oile pe nume și le duce afară. 4 După ce le-a adus afară pe toate care sunt ale lui, merge înaintea lor, iar oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul. 5 Ele nu urmează nicidecum un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.
6 Isus le-a spus această alegorie, dar ei n-au înțeles ce le spunea.
7 Atunci Isus a vorbit din nou:
‒ Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Poarta oilor. 8 Toți cei ce au venit înaintea Mea sunt hoți și tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei. 9 Eu sunt Poarta. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit. Va intra, va ieși și va găsi pășune. 10 Hoțul nu vine decât ca să fure, să înjunghie și să distrugă. Eu am venit ca oile să aibă viață și s-o aibă din belșug.
11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi. 12 Cel plătit, care nu este păstor și căruia nu-i aparțin oile, când vede lupul venind, lasă oile și fuge, iar lupul le prinde și le împrăștie. 13 El fuge pentru că este plătit și nu-i pasă de oi. 14 Eu sunt Păstorul cel bun și le cunosc pe cele care sunt ale Mele, iar cele care sunt ale Mele Mă cunosc pe Mine, 15 tot așa cum Tatăl Mă cunoaște pe Mine, și Eu Îl cunosc pe Tatăl. Iar Eu Îmi dau viața pentru oi. 16 Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul Meu și vor fi o turmă și un Păstor. 17 De aceea Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viața ca s-o iau din nou. 18 Nimeni nu o ia de la Mine, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am autoritate s-o dau și am autoritate s-o iau din nou. Am primit această poruncă de la Tatăl Meu.
19 Din cauza acestor cuvinte s-a făcut din nou dezbinare între iudei. 20 Mulți dintre ei spuneau: „Are demon și este nebun! De ce-L ascultați?“. 21 Alții ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de om demonizat. Poate un demon să deschidă ochii orbilor?“.
Necredința iudeilor
22 În Ierusalim avea loc atunci Sărbătoarea Dedicării Templului . Era iarnă. 23 Isus Se plimba prin Templu, în porticul lui Solomon.
24 Iudeii L-au înconjurat și I-au zis:
‒ Până când ne mai ții sufletul în încordare? Dacă ești Tu Cristosul, spune-ne-o deschis!
25 Isus le-a răspuns:
‒ V-am spus, dar nu credeți. Lucrările pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine. 26 Însă voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile Mele. 27 Oile Mele ascultă glasul Meu. Eu le cunosc, iar ele Mă urmează. 28 Eu le dau viață veșnică și în veci nu vor pieri. Și nimeni nu le va smulge din mâna Mea. 29 Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toți. Și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui. 30 Eu și Tatăl una suntem.
31 Iudeii au luat din nou pietre ca să-L omoare.
32 Isus le-a răspuns:
‒ V-am arătat multe lucrări bune de la Tatăl. Pentru care din aceste lucrări vreți să Mă omorâți cu pietre?
33 Iudeii I-au răspuns:
‒ Nu pentru o lucrare bună vrem să Te omorâm cu pietre, ci pentru o blasfemie, pentru că Tu, Care ești om, Te faci Dumnezeu!
34 Isus le-a răspuns:
‒ Nu este scris în Legea voastră: „Eu am zis: «Sunteți ‘dumnezei’»“? 35 Dacă pe aceia la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu, El i-a numit „dumnezei“ , și Scriptura nu poate fi desființată, 36 puteți spune voi despre Cel pe Care Tatăl L-a sfințit și L-a trimis în lume că blasfemiază, și aceasta pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!“? 37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți! 38 Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeți pe Mine, credeți lucrările acestea, ca să cunoașteți și să înțelegeți că Tatăl este în Mine și Eu în Tatăl.
39 Atunci au încercat din nou să-L aresteze, dar El a scăpat din mâinile lor.
40 Apoi S-a dus din nou dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan mai înainte, și a rămas acolo. 41 Mulți veneau la El și ziceau: „Ioan n-a făcut niciun semn, dar tot ce a spus Ioan despre Acesta era adevărat“. 42 Și mulți au crezut în El acolo.