Imnul dragostei
1 Dacă aş vorbi în limbile oamenilor
şi ale îngerilor,
dar dragoste nu am,
sunt doar aramă care sună
sau un chimval zăngănitor.
2 Chiar de-aş avea şi darul profeţiei
şi aş cunoaşte toate tainele şi toată cunoştinţa,
de aş avea toată credinţa
încât să mut din loc şi munţii,
dar dragoste nu am,
nimic nu sunt.
3 Chiar de mi-aş împărţi toată averea
şi trupul meu dacă l-aş da
să fie ars ,
dar dragoste nu am,
nu-mi foloseşte la nimic.
4 Căci dragostea rabdă-ndelung,
ea se milostiveşte;
dragostea nu pizmuieşte,
nu se făleşte, nu se mândreşte.
5 Nu e fără cuviinţă,
nu caută câştigul său,
ea nu se mânie
şi nici nu se gândeşte la rău,
6 ea nu se bucură de nedreptate,
ci dragostea se bucură de adevăr.
7 Toate le-ndură, toate le crede,
toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8 Dragostea nu piere niciodată.
Cât despre profeţii, vor înceta,
iar limbile – vor amuţi,
cunoaşterea se va sfârşi.
9 Căci noi cunoaştem doar în parte
şi profeţim „în parte”.
10 Când va veni însă ce e desăvârşit,
ce este doar „în parte” se va sfârşi.
11 Pe când eram copil,
vorbeam ca un copil,
gândeam ca un copil,
şi judecam ca un copil;
când am ajuns bărbat,
am încheiat
purtarea de copil.
12 Acum vedem ca prin oglindă,
în chip nedesluşit,
dar vom vedea odată faţă către faţă.
Acum cunosc numai în parte,
atunci voi cunoaşte deplin,
aşa cum şi eu am fost
pe deplin cunoscut.
13 Acum rămân acestea trei:
credinţa, nădejdea şi dragostea.
Dar cea mai mare dintre ele
e dragostea.
Dragostea
1 Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. 2 Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința; chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut și munții, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic. 3 Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic. 4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, 5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, 6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, 7 acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul . 8 Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoștința va avea sfârșit. 9 Căci cunoaștem în parte și prorocim în parte, 10 dar, când va veni ce este desăvârșit, acest „în parte” se va sfârși. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil, când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. 12 Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos, dar atunci, vom vedea față în față. Acum, cunosc în parte, dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin. 13 Acum dar rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.