Învierea lui Iisus
1 În prima zi a săptămânii, femeile au venit dis de dimineaţă la mormânt, aducând miresmele pregătite. 2 Dar au găsit piatra de la mormânt dată la o parte 3 şi au intrat, însă nu au găsit trupul Domnului Iisus. 4 Pe când erau încă nedumerite din această cauză, iată că doi bărbaţi în haine strălucitoare s-au oprit lângă ele. 5 Şi pentru că ele s-au înfricoşat şi şi-au plecat capul, ei le-au spus: „De ce Îl căutaţi pe Cel Viu între cei morţi? 6 Nu este aici. A înviat. Amintiţi-vă ce v-a spus pe când era în Galileea: 7 Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi, să fie răstignit şi a treia zi să învie!” 8 Atunci şi-au amintit cuvintele Lui. 9 S-au întors de la mormânt şi au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. 10 Cele care au spus apostolilor aceste lucruri erau: Maria Magdalena, Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte care erau cu ele. 11 Dar cuvintele lor li s-au părut fără noimă ucenicilor şi nu le-au crezut. 12 Petru s-a ridicat şi a alergat la mormânt, iar când s-a aplecat a văzut doar giulgiurile pe jos şi s-a întors uimit de cele întâmplate.
Iisus se arată celor doi ucenici pe drumul spre Emaus
13 Şi iată, în aceeaşi zi, doi dintre ei mergeau într-un sat numit Emaus, care era la şaizeci de stadii depărtare de Ierusalim. 14 Şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. 15 Pe când vorbeau şi discutau, însuşi Iisus s-a apropiat şi a început să meargă împreună cu ei, 16 dar ochii lor erau împiedicaţi să-L recunoască. 17 Iar El le-a spus: „Ce înseamnă lucrurile pe care le discutaţi pe drum?” Ei s-au oprit trişti. 18 Unul dintre ei, numit Cleopa, I-a răspuns: „Oare Tu eşti singurul străin în Ierusalim, care nu a aflat ce s-a întâmplat acolo zilele trecute?” 19 El le-a zis: „Ce anume?” Şi I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Iisus Nazarineanul, profet puternic în faptă şi cuvânt, înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor; 20 cum L-au condamnat la moarte marii preoţi şi mai-marii noştri şi L-au răstignit. 21 Noi speram că El este cel care trebuia să-l izbăvească pe Israel. Totuşi, iată, este a treia zi de când s-au petrecut acestea. 22 Şi ne-au mai tulburat şi nişte femei dintre noi, care au fost dis de dimineaţă la mormânt 23 şi, pentru că nu I-au găsit trupul, au venit şi ne-au spus că au avut o vedenie cu nişte îngeri care le-au spus că este viu. 24 Apoi unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.” 25 Dar El le-a zis: „O, nepricepuţi şi greoi la inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! 26 Nu trebuia oare să pătimească Hristos ca să intre în slava Lui?” 27 Şi începând cu Moise şi cu toţi Profeţii, le-a explicat toate Scripturile care vorbeau despre El.
28 Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El s-a făcut că merge mai departe. 29 Dar ei au stăruit pe lângă El, spunând: „Rămâi cu noi, căci se face seară şi ziua e pe sfârşite.” Şi a intrat să rămână cu ei. 30 Iar pe când stătea la masă cu ei, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o. 31 Atunci li s-au deschis ochii şi L-au recunoscut. Dar El a dispărut din faţa lor. 32 Şi şi-au spus între ei: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” 33 Şi, ridicându-se chiar atunci, s-au întors la Ierusalim şi i-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe însoţitorii lor. 34 Ziceau: „Domnul a înviat cu adevărat şi i s-a arătat lui Simon.” 35 Iar ei au povestit ce li s-a întâmplat pe drum şi cum L-au recunoscut la frângerea pâinii.
Iisus se arată ucenicilor şi apostolilor în camera de sus
36 Pe când vorbeau ei despre acestea, Iisus a venit în mijlocul lor şi le-a spus: „Pace vouă!” 37 Dar ei, înspăimântaţi şi înfricoşaţi, credeau că văd un duh. 38 Iar El le-a spus: „De ce v-aţi tulburat şi de ce aveţi îndoieli în inimă? 39 Priviţi-mi mâinile şi picioarele şi încredinţaţi-vă că sunt chiar Eu. Atingeţi-mă şi vedeţi: un duh nu are carne şi oase, aşa cum vedeţi că am Eu.” 40 Şi, spunând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. 41 Dar pentru că de bucurie, ei tot nu credeau şi se minunau, le-a zis: „Aveţi ceva de mâncare aici?” 42 Ei I-au dat o bucată de peşte fript. 43 Iisus a luat-o şi a mâncat-o în faţa lor.
44 Apoi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus încă pe când eram cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi.” 45 Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile. 46 Şi le-a spus: „Aşa stă scris: Hristos trebuie să sufere şi să învie din morţi a treia zi 47 şi să se vestească tuturor popoarelor, în Numele Lui, pocăinţa pentru iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. 48 Iar voi sunteţi martorii acestor lucruri. 49 Eu vă trimit ceea ce a făgăduit Tatăl Meu. Voi să staţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”
Înălţarea lui Iisus
50 Apoi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat. 51 Iar pe când îi binecuvânta, s-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer. 52 Ei, după ce i s-au închinat, s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie. 53 Şi stăteau tot timpul în Templu, binecuvântându-L pe Dumnezeu.
Învierea lui Isus
1 În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea și altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineață și au adus miresmele pe care le pregătiseră. 2 Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt, 3 au intrat înăuntru și n-au găsit trupul Domnului Isus. 4 Fiindcă nu știau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în haine strălucitoare. 5 Îngrozite, femeile și-au plecat fețele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu? 6 Nu este aici, ci a înviat. Aduceți-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, 7 când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoșilor, să fie răstignit și a treia zi să învieze.” 8 Și ele și-au adus aminte de cuvintele lui Isus.
Petru se duce la mormânt
9 La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor celorlalți. 10 Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana , Maria, mama lui Iacov, și celelalte care erau împreună cu ele. 11 Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme și nu le credeau. 12 Dar Petru s-a sculat și a dat fuga la mormânt. S-a plecat și s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâșiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.
Isus Se arată la doi ucenici
13 În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim, 14 și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. 15 Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus S-a apropiat și mergea pe drum împreună cu ei. 16 Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască. 17 El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?” Și ei s-au oprit, uitându-se triști. 18 Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu ești singurul străin aici, în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” 19 „Ce?” , le-a zis El. Și ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod. 20 Cum preoții cei mai de seamă și mai-marii noștri L-au dat să fie osândit la moarte și L-au răstignit? 21 Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. 22 Ba încă niște femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineață la mormânt, 23 nu I-au găsit trupul și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu. 24 Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.” 25 Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima, când este vorba să credeți tot ce au spus prorocii! 26 Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?” 27 Și a început de la Moise și de la toți prorocii și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. 28 Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe. 29 Dar ei au stăruit de El și au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară și ziua aproape a trecut.” Și a intrat să rămână cu ei. 30 Pe când ședea la masă cu ei, a luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o. 31 Atunci li s-au deschis ochii și L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?” 33 S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim și au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei adunați la un loc 34 și zicând: „A înviat Domnul cu adevărat și S-a arătat lui Simon .” 35 Și au istorisit ce li se întâmplase pe drum și cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.
Isus Se arată celor unsprezece și celorlalți
36 Pe când vorbeau ei astfel, Însuși Isus a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!” 37 Plini de frică și de spaimă, ei credeau că văd un duh . 38 Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteți tulburați? Și de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? 39 Uitați-vă la mâinile și picioarele Mele, Eu sunt; pipăiți-Mă și vedeți: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeți că am Eu.” 40 (Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și picioarele Sale.) 41 Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau și se mirau, El le-a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?” 42 I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere. 43 El le-a luat și a mâncat înaintea lor. 44 Apoi, le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci și în Psalmi.” 45 Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile. 46 Și le-a zis: „Așa este scris și așa trebuia să pătimească Hristos și să învieze a treia zi dintre cei morți. 47 Și să se propovăduiască tuturor neamurilor , în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. 48 Voi sunteți martori ai acestor lucruri. 49 Și iată că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu, dar rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus.”
Înălțarea
50 El i-a dus până spre Betania. Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat. 51 Pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și a fost înălțat la cer. 52 După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. 53 Și tot timpul stăteau în Templu și lăudau și binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.