Dumnezeu a vorbit prin Fiul Său
1 De multe ori şi în multe feluri le-a vorbit Dumnezeu părinţilor noştri, prin profeţi, în trecut, 2 dar în aceste zile din urmă El ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor peste toate şi prin care a creat şi lumea. 3 El este strălucirea slavei lui Dumnezeu şi chipul fiinţei Sale şi ţine totul prin cuvântul Său puternic. El a înfăptuit curăţirea păcatelor şi s-a aşezat la dreapta slavei în cerurile preaînalte, 4 cu mult mai presus decât îngerii, pentru că Numele pe care l-a moştenit este un Nume cu mult mai strălucit decât al lor.
Fiul este mai presus de îngeri
5 Într-adevăr, căruia dintre îngeri i-a spus Dumnezeu vreodată:
Tu eşti Fiul Meu,
Eu astăzi Te-am născut,
sau, la fel:
Eu îi voi fi Tată,
iar El îmi va fi Fiu!
6 Iar când Îl aduce în lume pe Fiul Său întâi născut, El zice:
Lui să I se închine toţi îngerii lui Dumnezeu!
7 În vreme ce despre îngeri spune:
El îi face pe îngerii Săi suflare de vânt,
şi pe slujitorii Lui, văpăi de foc,
8 despre Fiul spune:
Tronul Tău, Dumnezeule, este veşnic
şi sceptrul Împărăţiei Tale este sceptrul dreptăţii.
9 Tu ai iubit dreptatea şi ai urât nelegiuirea.
De aceea, Dumnezeul Tău Te-a uns pe Tine, Dumnezeule,
cu untdelemnul bucuriei, mai presus decât pe părtaşii Tăi.
10 Şi, încă:
Tu, Doamne, ai întemeiat de la început pământul
şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
11 Ele pier, dar Tu dăinuieşti;
toate se vor învechi ca o haină,
12 le vei strânge ca pe o manta, le vei înfăşura
şi le vei schimba la fel ca pe o haină.
Dar Tu eşti acelaşi
şi anii Tăi nu se vor sfârşi.
13 Căruia dintre îngeri i-a spus El vreodată:
Şezi la dreapta Mea până când îi voi pune
pe toţi vrăjmaşii Tăi aşternut sub picioarele Tale?
14 Oare nu sunt toţi îngerii nişte duhuri slujitoare trimise să-i slujească pe cei ce vor moşteni mântuirea?