Viziunea tronului ceresc
1 Apoi am privit şi, iată, o uşă era deschisă în cer. Iar glasul cel dintâi, pe care îl auzisem ca pe o trâmbiţă când vorbea cu mine, mi-a spus: „Urcă aici şi îţi voi arăta ce trebuie să se întâmple după acestea”. 2 Deodată am fost în duh şi, iată, era un tron în cer, iar pe tron şedea cineva. 3 Iar Cel care şedea semăna la înfăţişare cu piatra de jasp şi de sardiu, iar în jurul tronului era un curcubeu cu înfăţişarea smaraldului. 4 Şi în jurul tronului erau alte douăzeci şi patru de tronuri, iar pe ele şedeau douăzeci şi patru de bătrâni îmbrăcaţi în haine albe şi având pe capetele lor cununi de aur. 5 Iar din tron ieşeau fulgere şi glasuri şi tunete, iar înaintea tronului ardeau şapte făclii de foc, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu. 6 Şi în faţa tronului era ceva ce semăna cu o mare de sticlă asemenea cristalului.
În mijloc şi în jurul tronului, erau patru fiinţe acoperite cu ochi în faţă şi în spate. 7 Prima fiinţă era ca un leu, a doua fiinţă era ca un viţel, a treia fiinţă avea faţa ca de om, iar a patra fiinţă era ca un vultur zburând. 8 Fiecare din cele patru fiinţe avea câte şase aripi şi erau pline de ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte, ele strigau fără încetare: „Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, Cel care era, care este şi care vine”. 9 De câte ori fiinţele dădeau slavă şi cinste şi mulţumire Celui aşezat pe tron, Celui Viu în vecii vecilor, 10 cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea celui aşezat pe tron şi i se închinau Celui Viu în vecii vecilor şi îşi aruncau cununile înaintea tronului spunând:
11 Vrednic eşti Tu, Domnul şi Dumnezeul nostru,
să primeşti slava şi cinstea şi puterea,
pentru că Tu ai creat toate
şi prin voinţa Ta erau şi au fost create.