1 Care este deci întâietatea iudeului sau care este folosul circumciziei? 2 Este mare în toate privinţele! În primul rând, iudeilor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu. 3 Şi ce dacă unii n-au crezut? Oare necredinţa lor va desfiinţa credincioşia lui Dumnezeu? 4 Nicidecum! Dumnezeu trebuie să fie adevărat, iar orice om mincinos, după cum stă scris:
Ca să fii îndreptăţit în cuvintele tale
şi să biruieşti la judecată!
5 Dar dacă nedreptatea noastră arată dreptatea lui Dumnezeu, ce vom spune? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care-şi revarsă mânia? Vorbesc ca un om. 6 Nicidecum! Căci altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea? 7 Şi, iarăşi, dacă prin minciuna mea adevărul lui Dumnezeu a prisosit spre slava Lui, de ce mai sunt eu judecat ca păcătos? 8 Oare nu aşa suntem noi defăimaţi şi spun unii că zicem noi: „Să facem cele rele ca să vină cele bune”? Pedeapsa lor este dreaptă.
Toţi sunt condamnaţi, dar sunt mântuiţi prin credinţa în Iisus
9 Şi atunci? Avem noi vreo întâietate faţă de ei? Nicidecum! Fiindcă am dovedit mai înainte că şi iudeii şi grecii sunt toţi sub păcat, 10 după cum stă scris:
Nimeni nu este drept, nici măcar unul.
11 Nu este nici unul care să înţeleagă,
nu este nici unul care să-L caute pe Dumnezeu.
12 Toţi s-au abătut, cu toţii s-au făcut netrebnici.
Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.
13 Gâtlejul lor e un mormânt deschis,
cu limbile lor au urzit viclenii,
pe buzele lor au venin de aspidă.
14 Gura lor este plină de blestem şi de cuvinte amare.
15 Le sunt sprintene picioarele spre vărsarea de sânge,
16 Pustiire şi nenorocire este pe căile lor,
17 iar calea păcii nu au cunoscut-o.
18 Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor.
19 Dar ştim că toate cele spuse de Lege sunt spuse celor care sunt sub Lege, ca orice gură să fie închisă şi toată lumea să fie găsită vinovată faţă de Dumnezeu. 20 Căci prin faptele Legii nimeni nu va fi îndreptăţit înaintea Lui, pentru că prin Lege vine cunoaşterea păcatului.
21 Acum însă fără vreo legătură cu Legea, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu, fiind mărturisită de Lege şi de Profeţi, 22 dreptatea lui Dumnezeu, prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi cei ce cred. Căci nu este nici o deosebire, 23 fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. 24 Şi sunt făcuţi drepţi printr-un dar, prin harul Lui, prin răscumpărarea în Hristos Iisus, 25 pe care Dumnezeu L-a rânduit de mai înainte să fie ispăşire, prin credinţa noastră în sângele Său, ca să-şi arate dreptatea, trecând cu vederea păcatele de mai înainte. 26 În îngăduinţa Lui, Dumnezeu a făcut aceasta ca să-şi arate dreptatea în vremea de acum, ca să fie El Însuşi drept şi să-l facă drept pe cel ce crede în Iisus.
27 Prin urmare, unde este lauda? A fost înlăturată! Prin care lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei. 28 Fiindcă noi credem că omul se îndreptăţeşte prin credinţă, fără faptele Legii. 29 Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este şi al neamurilor? Ba da, şi al neamurilor! 30 De vreme ce este un singur Dumnezeu care pe cei circumcişi îi va face drepţi prin credinţă, iar pe cei necircumcişi, tot prin credinţă. 31 Aşadar, desfiinţăm noi Legea prin credinţă? Nicidecum! Dimpotrivă, noi întărim Legea!