Prinderea lui Isus
1 După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron , unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Lui. 2 Iuda, vânzătorul, știa și el locul acela, pentru că Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui. 3 Iuda deci a luat ceata ostașilor și aprozii trimiși de preoții cei mai de seamă și de farisei și a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme. 4 Isus, care știa tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei și le-a zis: „Pe cine căutați?” 5 Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret.” Isus le-a zis: „Eu sunt.” Iuda, vânzătorul, era și el cu ei. 6 Când le-a zis Isus: „Eu sunt” , ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ. 7 El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutați?” „Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei. 8 Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutați pe Mine, lăsați-i pe aceștia să se ducă!” 9 – A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe niciunul dintre aceia pe care Mi i-ai dat.” – 10 Simon Petru , care avea o sabie, a scos-o, l-a lovit pe robul marelui-preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu. 11 Isus i-a zis lui Petru: „Bagă-ți sabia în teacă! Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”
Isus, înaintea lui Ana și a lui Caiafa
12 Ceata ostașilor, căpitanul lor și aprozii iudeilor L-au prins deci pe Isus și L-au legat. 13 L-au dus întâi la Ana , căci el era socrul lui Caiafa, care era mare-preot în anul acela. 14 Și Caiafa era cel ce le dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.” 15 Simon Petru mergea după Isus; tot așa a făcut și un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele-preot și a intrat cu Isus în curtea marelui-preot. 16 Petru însă a rămas afară la ușă. Celălalt ucenic, care îi era cunoscut marelui-preot, a ieșit afară, a vorbit cu portărița și l-a băgat pe Petru înăuntru. 17 Atunci slujnica, portărița, i-a zis lui Petru: „Nu cumva și tu ești unul dintre ucenicii omului acestuia?” „Nu sunt”, a răspuns el. 18 Robii și aprozii care erau acolo făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei și se încălzea. 19 Marele-preot L-a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui. 20 Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe față; totdeauna am învățat norodul în sinagogă și în Templu, unde se adună toți iudeii, și n-am spus nimic în ascuns. 21 Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia știu ce am spus.” 22 La auzul acestor cuvinte, unul dintre aprozii care stăteau acolo I-a dat o palmă lui Isus și I-a zis: „Așa îi răspunzi marelui-preot?” 23 Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar dacă am vorbit bine, de ce mă bați?” 24 Ana L-a trimis legat la marele-preot Caiafa. 25 Simon Petru stătea acolo și se încălzea. Ei i-au zis: „Nu cumva ești și tu unul dintre ucenicii Lui?” El s-a lepădat și a zis: „Nu sunt.” 26 Unul din robii marelui-preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?” 27 Petru iar s-a lepădat. Și îndată a cântat cocoșul.
Isus, înaintea lui Pilat
28 L-au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată: era dimineața. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce și să poată mânca Paștele. 29 Pilat deci a ieșit afară la ei și le-a zis: „Ce pâră aduceți împotriva omului acestuia?” 30 Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale.” 31 Atunci Pilat le-a zis: „Luați-L voi și judecați-L după Legea voastră!” „Nouă nu ne este îngăduit de lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii. 32 – Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară. – 33 Pilat a intrat iarăși în odaia de judecată, L-a chemat pe Isus și I-a zis: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” 34 Isus i-a răspuns: „De la tine însuți zici lucrul acesta sau ți l-au spus alții despre Mine?” 35 Pilat a răspuns: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău și preoții cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea. Ce ai făcut?” 36 „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta” , a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăția Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar, acum, Împărăția Mea nu este de aici.” 37 „Atunci un Împărat tot ești”, I-a zis Pilat. „Da” , a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut și am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” 38 Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?”
Isus și Baraba
După ce a spus aceste vorbe, a ieșit iarăși afară la iudei și le-a zis: „Eu nu găsesc nicio vină în El. 39 Dar fiindcă voi aveți obicei să vă slobod pe cineva de Paște, vreți să vi-L slobod pe Împăratul iudeilor?” 40 Atunci toți au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Și Baraba era un tâlhar.
Prinderea lui Isus
1 După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron , unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Lui. 2 Iuda, vânzătorul, știa și el locul acela, pentru că Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui. 3 Iuda deci a luat ceata ostașilor și aprozii trimiși de preoții cei mai de seamă și de farisei și a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme. 4 Isus, care știa tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei și le-a zis: „Pe cine căutați?” 5 Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret.” Isus le-a zis: „Eu sunt.” Iuda, vânzătorul, era și el cu ei. 6 Când le-a zis Isus: „Eu sunt” , ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ. 7 El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutați?” „Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei. 8 Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutați pe Mine, lăsați-i pe aceștia să se ducă!” 9 – A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe niciunul dintre aceia pe care Mi i-ai dat.” – 10 Simon Petru , care avea o sabie, a scos-o, l-a lovit pe robul marelui-preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu. 11 Isus i-a zis lui Petru: „Bagă-ți sabia în teacă! Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”
Isus, înaintea lui Ana și a lui Caiafa
12 Ceata ostașilor, căpitanul lor și aprozii iudeilor L-au prins deci pe Isus și L-au legat. 13 L-au dus întâi la Ana , căci el era socrul lui Caiafa, care era mare-preot în anul acela. 14 Și Caiafa era cel ce le dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.” 15 Simon Petru mergea după Isus; tot așa a făcut și un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele-preot și a intrat cu Isus în curtea marelui-preot. 16 Petru însă a rămas afară la ușă. Celălalt ucenic, care îi era cunoscut marelui-preot, a ieșit afară, a vorbit cu portărița și l-a băgat pe Petru înăuntru. 17 Atunci slujnica, portărița, i-a zis lui Petru: „Nu cumva și tu ești unul dintre ucenicii omului acestuia?” „Nu sunt”, a răspuns el. 18 Robii și aprozii care erau acolo făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei și se încălzea. 19 Marele-preot L-a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui. 20 Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe față; totdeauna am învățat norodul în sinagogă și în Templu, unde se adună toți iudeii, și n-am spus nimic în ascuns. 21 Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia știu ce am spus.” 22 La auzul acestor cuvinte, unul dintre aprozii care stăteau acolo I-a dat o palmă lui Isus și I-a zis: „Așa îi răspunzi marelui-preot?” 23 Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar dacă am vorbit bine, de ce mă bați?” 24 Ana L-a trimis legat la marele-preot Caiafa. 25 Simon Petru stătea acolo și se încălzea. Ei i-au zis: „Nu cumva ești și tu unul dintre ucenicii Lui?” El s-a lepădat și a zis: „Nu sunt.” 26 Unul din robii marelui-preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?” 27 Petru iar s-a lepădat. Și îndată a cântat cocoșul.
Isus, înaintea lui Pilat
28 L-au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată: era dimineața. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce și să poată mânca Paștele. 29 Pilat deci a ieșit afară la ei și le-a zis: „Ce pâră aduceți împotriva omului acestuia?” 30 Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale.” 31 Atunci Pilat le-a zis: „Luați-L voi și judecați-L după Legea voastră!” „Nouă nu ne este îngăduit de lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii. 32 – Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară. – 33 Pilat a intrat iarăși în odaia de judecată, L-a chemat pe Isus și I-a zis: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” 34 Isus i-a răspuns: „De la tine însuți zici lucrul acesta sau ți l-au spus alții despre Mine?” 35 Pilat a răspuns: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău și preoții cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea. Ce ai făcut?” 36 „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta” , a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăția Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar, acum, Împărăția Mea nu este de aici.” 37 „Atunci un Împărat tot ești”, I-a zis Pilat. „Da” , a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut și am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” 38 Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?”
Isus și Baraba
După ce a spus aceste vorbe, a ieșit iarăși afară la iudei și le-a zis: „Eu nu găsesc nicio vină în El. 39 Dar fiindcă voi aveți obicei să vă slobod pe cineva de Paște, vreți să vi-L slobod pe Împăratul iudeilor?” 40 Atunci toți au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Și Baraba era un tâlhar.