1 Acum dar, Iov, ascultă cuvântările mele,
ia aminte la toate cuvintele mele!
2 Iată, îmi deschid gura
și mi se mișcă limba în cerul gurii.
3 Cu curăție de inimă voi vorbi,
buzele mele vor spune adevărul curat:
4 Duhul lui Dumnezeu m-a făcut,
și suflarea Celui Atotputernic îmi dă viață.
5 Dacă poți, răspunde-mi,
apără-ți pricina, fii gata!
6 Înaintea lui Dumnezeu eu sunt semenul tău;
și eu, ca și tine, am fost făcut din noroi.
7 Astfel, frica de mine nu te va tulbura,
și greutatea mea nu te va copleși.
8 Dar tu ai spus în auzul meu
și am auzit sunetul cuvintelor tale:
9 «Sunt curat , sunt fără păcat,
sunt fără prihană, nu este fărădelege în mine.
10 Și Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea,
mă socotește vrăjmaș al Lui;
11 îmi pune picioarele în butuci,
îmi pândește toate mișcările.»
12 Îți voi răspunde că aici n-ai dreptate,
căci Dumnezeu este mai mare decât omul.
13 Vrei dar să te cerți cu El
pentru că nu-i dă socoteală fiecăruia de faptele Lui?
14 Dumnezeu vorbește însă când într-un fel , când într-altul,
dar omul nu ia seama.
15 El vorbește prin vise , prin vedenii de noapte,
când oamenii sunt cufundați într-un somn adânc, când dorm în patul lor.
16 Atunci, El le dă înștiințări
și le întipărește învățăturile Lui,
17 ca să-l abată pe om de la rău
și să-l ferească de mândrie,
18 ca să-i păzească sufletul de groapă
și viața de loviturile sabiei.
19 Și prin durere este mustrat omul în culcușul lui,
când o luptă necurmată îi frământă oasele.
20 Atunci îi este greață de pâine,
chiar și de bucatele cele mai alese.
21 Carnea i se prăpădește și piere,
oasele care nu i se vedeau rămân goale;
22 sufletul i se apropie de groapă,
și viața – de vestitorii morții.
23 Dar dacă se găsește un înger mijlocitor pentru el,
unul din miile acelea care îi vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze,
24 Dumnezeu Se îndură de el și îi zice îngerului:
«Izbăvește-l, ca să nu se coboare în groapă;
am găsit un preț de răscumpărare pentru el.»
25 Și atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie,
se întoarce la zilele tinereții lui.
26 Se roagă lui Dumnezeu, și Dumnezeu îi este binevoitor,
îl lasă să-I vadă Fața cu bucurie
și-i dă înapoi nevinovăția.
27 Atunci el cântă înaintea oamenilor și zice:
«Am păcătuit, am călcat dreptatea,
și n-am fost pedepsit după faptele mele;
28 Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă,
și viața mea vede lumina.»
29 Iată, acestea i le face Dumnezeu de două ori, de trei ori omului,
30 ca să-l ridice din groapă,
ca să-l lumineze cu lumina celor vii.
31 Ia aminte, Iov, și ascultă-mă!
Taci, și voi vorbi!
32 Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi!
Vorbește, căci aș vrea să-ți dau dreptate!
33 Dacă n-ai nimic de zis, ascultă-mă !
Taci, și te voi învăța înțelepciunea!”
1 Acum dar, Iov, ascultă cuvântările mele,
ia aminte la toate cuvintele mele!
2 Iată, îmi deschid gura
și mi se mișcă limba în cerul gurii.
3 Cu curăție de inimă voi vorbi,
buzele mele vor spune adevărul curat:
4 Duhul lui Dumnezeu m-a făcut,
și suflarea Celui Atotputernic îmi dă viață.
5 Dacă poți, răspunde-mi,
apără-ți pricina, fii gata!
6 Înaintea lui Dumnezeu eu sunt semenul tău;
și eu, ca și tine, am fost făcut din noroi.
7 Astfel, frica de mine nu te va tulbura,
și greutatea mea nu te va copleși.
8 Dar tu ai spus în auzul meu
și am auzit sunetul cuvintelor tale:
9 «Sunt curat , sunt fără păcat,
sunt fără prihană, nu este fărădelege în mine.
10 Și Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea,
mă socotește vrăjmaș al Lui;
11 îmi pune picioarele în butuci,
îmi pândește toate mișcările.»
12 Îți voi răspunde că aici n-ai dreptate,
căci Dumnezeu este mai mare decât omul.
13 Vrei dar să te cerți cu El
pentru că nu-i dă socoteală fiecăruia de faptele Lui?
14 Dumnezeu vorbește însă când într-un fel , când într-altul,
dar omul nu ia seama.
15 El vorbește prin vise , prin vedenii de noapte,
când oamenii sunt cufundați într-un somn adânc, când dorm în patul lor.
16 Atunci, El le dă înștiințări
și le întipărește învățăturile Lui,
17 ca să-l abată pe om de la rău
și să-l ferească de mândrie,
18 ca să-i păzească sufletul de groapă
și viața de loviturile sabiei.
19 Și prin durere este mustrat omul în culcușul lui,
când o luptă necurmată îi frământă oasele.
20 Atunci îi este greață de pâine,
chiar și de bucatele cele mai alese.
21 Carnea i se prăpădește și piere,
oasele care nu i se vedeau rămân goale;
22 sufletul i se apropie de groapă,
și viața – de vestitorii morții.
23 Dar dacă se găsește un înger mijlocitor pentru el,
unul din miile acelea care îi vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze,
24 Dumnezeu Se îndură de el și îi zice îngerului:
«Izbăvește-l, ca să nu se coboare în groapă;
am găsit un preț de răscumpărare pentru el.»
25 Și atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie,
se întoarce la zilele tinereții lui.
26 Se roagă lui Dumnezeu, și Dumnezeu îi este binevoitor,
îl lasă să-I vadă Fața cu bucurie
și-i dă înapoi nevinovăția.
27 Atunci el cântă înaintea oamenilor și zice:
«Am păcătuit, am călcat dreptatea,
și n-am fost pedepsit după faptele mele;
28 Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă,
și viața mea vede lumina.»
29 Iată, acestea i le face Dumnezeu de două ori, de trei ori omului,
30 ca să-l ridice din groapă,
ca să-l lumineze cu lumina celor vii.
31 Ia aminte, Iov, și ascultă-mă!
Taci, și voi vorbi!
32 Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi!
Vorbește, căci aș vrea să-ți dau dreptate!
33 Dacă n-ai nimic de zis, ascultă-mă !
Taci, și te voi învăța înțelepciunea!”