PSALMUL 144
Un psalm al lui David
1 Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,
care-mi deprinde mâinile la luptă,
degetele la bătălie,
2 Binefăcătorul meu și Cetățuia mea,
Turnul meu de scăpare și Izbăvitorul meu,
Scutul meu de adăpost,
care-mi supune poporul meu!
3 Doamne , ce este omul, ca să iei cunoștință de el,
fiul omului, ca să iei seama la el?
4 Omul este ca o suflare,
zilele lui sunt ca umbra care trece.
5 Pleacă cerurile, Doamne, și coboară-Te!
Atinge munții, ca să fumege!
6 Fulgeră și risipește-i pe vrăjmașii mei!
Aruncă-Ți săgețile și pune-i pe fugă!
7 Întinde-Ți mâinile de sus,
izbăvește-mă și scapă-mă din apele cele mari,
din mâna fiilor celui străin,
8 a căror gură spune neadevăruri
și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!
9 Dumnezeule, Îți voi cânta o cântare nouă,
Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.
10 Tu, care le dai împăraților biruința,
care l-ai scăpat de sabie ucigașă pe robul Tău David,
11 izbăvește-mă și scapă-mă din mâna fiilor celui străin,
a căror gură spune neadevăruri
și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!…
12 Fiii noștri sunt ca niște odrasle, care cresc în tinerețea lor;
fetele noastre, ca niște stâlpi săpați frumos, care fac podoaba caselor împărătești.
13 Grânarele noastre sunt pline și gem de tot felul de merinde;
turmele ni se înmulțesc cu miile, cu zecile de mii, în câmpiile noastre:
14 vițelele noastre sunt prăsitoare;
nu-i nicio pagubă, nicio robie,
niciun țipăt în ulițele noastre.
15 Ferice de poporul care stă astfel!
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!
PSALMUL 144
Un psalm al lui David
1 Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,
care-mi deprinde mâinile la luptă,
degetele la bătălie,
2 Binefăcătorul meu și Cetățuia mea,
Turnul meu de scăpare și Izbăvitorul meu,
Scutul meu de adăpost,
care-mi supune poporul meu!
3 Doamne , ce este omul, ca să iei cunoștință de el,
fiul omului, ca să iei seama la el?
4 Omul este ca o suflare,
zilele lui sunt ca umbra care trece.
5 Pleacă cerurile, Doamne, și coboară-Te!
Atinge munții, ca să fumege!
6 Fulgeră și risipește-i pe vrăjmașii mei!
Aruncă-Ți săgețile și pune-i pe fugă!
7 Întinde-Ți mâinile de sus,
izbăvește-mă și scapă-mă din apele cele mari,
din mâna fiilor celui străin,
8 a căror gură spune neadevăruri
și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!
9 Dumnezeule, Îți voi cânta o cântare nouă,
Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.
10 Tu, care le dai împăraților biruința,
care l-ai scăpat de sabie ucigașă pe robul Tău David,
11 izbăvește-mă și scapă-mă din mâna fiilor celui străin,
a căror gură spune neadevăruri
și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!…
12 Fiii noștri sunt ca niște odrasle, care cresc în tinerețea lor;
fetele noastre, ca niște stâlpi săpați frumos, care fac podoaba caselor împărătești.
13 Grânarele noastre sunt pline și gem de tot felul de merinde;
turmele ni se înmulțesc cu miile, cu zecile de mii, în câmpiile noastre:
14 vițelele noastre sunt prăsitoare;
nu-i nicio pagubă, nicio robie,
niciun țipăt în ulițele noastre.
15 Ferice de poporul care stă astfel!
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!