Numeri 11

1 Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit Domnul, S-a mâniat . S-a aprins între ei focul Domnului și a mistuit o parte din marginea taberei. 2 Poporul a strigat către Moise. Moise s-a rugat Domnului, și focul s-a stins. 3 Locului aceluia i-au pus numele Tabeera (Ardere) , pentru că se aprinsese focul Domnului printre ei.

4 Adunăturii de oameni care se afla în mijlocul lui Israel i-a venit poftă, ba chiar și copiii lui Israel au început să plângă și să zică: „Cine ne va da carne să mâncăm? 5 Ne aducem aminte de peștii pe care-i mâncam în Egipt și care nu ne costau nimic, de castraveți, de pepeni, de praji, de ceapă și de usturoi. 6 Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noștri nu văd decât mana aceasta.” 7 Mana semăna cu grăuntele de coriandru și la vedere era ca bedelionul . 8 Poporul se risipea și o strângea, o măcina la râșniță sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală și făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn. 9 Când cădea roua noaptea în tabără, cădea și mana. 10 Moise a auzit poporul plângând, fiecare în familia lui și la ușa cortului lui. Mânia Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat 11 și I-a zis Domnului: „Pentru ce îl mâhnești Tu pe robul Tău și pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg? 12 Oare eu am zămislit poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: «Poartă-l la sânul tău cum îl poartă doica pe copil», până în țara pe care le-ai jurat părinților lui că i-o vei da? 13 De unde să iau carne ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: «Dă-ne carne să mâncăm!» 14 Eu singur nu pot să port tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. 15 Decât să Te porți așa cu mine, mai bine omoară-mă , Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd nenorocirea!” 16 Domnul i-a zis lui Moise: „Adună la Mine șaptezeci de bărbați, dintre bătrânii lui Israel, dintre cei pe care-i cunoști ca bătrâni ai poporului și cu putere asupra lor; adu-i la Cortul Întâlnirii și să se înfățișeze acolo împreună cu tine! 17 Eu Mă voi coborî și îți voi vorbi acolo; voi lua din Duhul care este peste tine și-L voi pune peste ei, ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului și să n-o porți tu singur. 18 Să spui poporului: «Sfințiți-vă pentru mâine, și aveți să mâncați carne, fiindcă ați plâns în auzul Domnului și ați zis: ‘Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi o duceam bine în Egipt.’ Domnul vă va da carne și veți mânca. 19 Aveți să mâncați carne nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, 20 ci o lună întreagă, până vă va ieși pe nări și vă veți scârbi de ea, pentru că n-ați ascultat de Domnul, care este în mijlocul vostru, și pentru că ați plâns înaintea Lui, zicând: ‘Pentru ce am ieșit noi oare din Egipt?’»” 21 Moise a zis: „Șase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sunt eu, și Tu zici: «Le voi da carne și vor mânca o lună întreagă»! 22 Putem tăia oare atâtea oi și atâția boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toți peștii mării, ca să le ajungă?” 23 Domnul i-a răspuns lui Moise: „Nu cumva s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ți-am spus se va întâmpla sau nu.” 24 Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat șaptezeci de bărbați dintre bătrânii poporului și i-a pus în jurul Cortului. 25 Domnul S-a coborât în nor și i-a vorbit lui Moise; a luat din Duhul care era peste el și L-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Și de îndată ce Duhul S-a așezat peste ei, au început să prorocească , dar după aceea n-au mai prorocit. 26 Doi oameni, unul numit Eldad și altul Medad, rămăseseră în tabără, și Duhul S-a așezat și peste ei, căci erau dintre cei înscriși, măcar că nu se duseseră la Cort. Și au început să prorocească și ei în tabără. 27 Un tânăr a alergat și i-a dat de știre lui Moise, zicând: „Eldad și Medad prorocesc în tabără.” 28 Și Iosua, fiul lui Nun, care îi slujea lui Moise din tinerețea lui, a luat cuvântul și a zis: „Domnule Moise , oprește-i!” 29 Moise i-a răspuns: „Ești gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci și Domnul să-Și pună Duhul Lui peste ei!” 30 Apoi Moise s-a întors în tabără, el și bătrânii lui Israel. 31 Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt , care a adus prepelițe și le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte și cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălțime de aproape doi coți de la fața pământului. 32 În tot timpul zilei aceleia și toată noaptea și toată ziua următoare, poporul s-a sculat și a strâns prepelițe; cel ce strânsese cel mai puțin avea zece omeri. Ei și le-au întins în jurul taberei. 33 Pe când carnea era încă în dinții lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului și Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare. 34 I-au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei) , pentru că acolo au îngropat poporul apucat de poftă. 35 De la Chibrot-Hataava poporul a plecat la Hațerot și s-a oprit la Hațerot.