PSALMUL 109
Către mai-marele cântăreților. Un psalm al lui David
1 Dumnezeul laudei mele, nu tăcea,
2 căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea și înșelătoare,
îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
3 mă înconjoară cu cuvântări pline de ură
și se războiesc cu mine fără temei!
4 Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici;
dar eu alerg la rugăciune.
5 Ei îmi întorc rău pentru bine
și ură pentru dragostea mea.
6 Pe vrăjmașul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău
și un pârâș să stea la dreapta lui!
7 Când va fi judecat, să fie găsit vinovat,
și rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
8 Puține să-i fie zilele la număr
și slujba să i-o ia altul !
9 Să-i rămână copiii orfani
și nevasta văduvă!
10 Copiii lui să umble fără niciun căpătâi și să cerșească,
să-și caute pâinea departe de locuința lor dărâmată!
11 Cel ce l-a împrumutat să-i pună mâna pe tot ce are
și străinii să-i jefuiască rodul muncii lui!
12 Nimeni să nu mai țină la el
și nimeni să nu aibă milă de orfanii lui!
13 Urmașii lui să fie nimiciți
și să li se stingă numele în neamul următor!
14 Nelegiuirea părinților săi să rămână ca aducere aminte înaintea Domnului
și să nu se șteargă păcatul mamei lui!
15 Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor,
ca să le șteargă pomenirea de pe pământ,
16 pentru că nu și-a adus aminte să facă îndurare,
pentru că i-a prigonit pe cel nenorocit și pe cel lipsit,
până acolo încât să-l omoare pe omul cu inima zdrobită !
17 Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui!
Nu-i plăcea binecuvântarea: să se îndepărteze de el!
18 Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui,
pătrunde ca apa înăuntrul lui,
ca untdelemnul în oase!
19 De aceea să-i slujească de veșmânt ca să se acopere,
de cingătoare cu care să fie totdeauna încins!
20 Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmașilor mei
și a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
21 Iar Tu, Doamne Dumnezeule,
lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău,
căci mare este bunătatea Ta; izbăvește-mă!
22 Sunt nenorocit și lipsit
și îmi e rănită inima înăuntrul meu.
23 Pier ca umbra gata să treacă,
sunt izgonit ca o lăcustă.
24 Mi-au slăbit genunchii de post
și mi s-a sleit trupul de slăbiciune.
25 Am ajuns de ocara lor;
când mă privesc ei, dau din cap.
26 Ajută-mă, Doamne, Dumnezeul meu!
Scapă-mă prin bunătatea Ta!
27 Și să știe că mâna Ta,
că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28 Măcar că ei blestemă , Tu binecuvântează;
măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntați,
iar robul Tău se va bucura.
29 Potrivnicii mei să se îmbrace cu ocara,
să se acopere cu rușinea lor cum se acoperă cu o manta!
30 Îl voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul,
Îl voi mări în mijlocul mulțimii,
31 căci El stă la dreapta săracului,
ca să-l izbăvească de cei ce-l osândesc.
PSALMUL 109
Către mai-marele cântăreților.
Un psalm al lui David
1 Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
2 Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea și înșelătoare,
îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
3 mă înconjoară cu cuvântări pline de ură
și se războiesc cu mine fără temei.
4 Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici,
dar eu alerg la rugăciune.
5 Ei îmi întorc rău pentru bine
și ură pentru dragostea mea.
6 Pe vrăjmașul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău
și un pârâș să stea la dreapta lui!
7 Când va fi judecat, să fie găsit vinovat
și rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
8 Puține să-i fie zilele la număr
și slujba să i-o ia altul !
9 Să-i rămână copiii orfani
și nevastă-sa văduvă!
10 Copiii lui să umble fără niciun căpătâi și să cerșească,
să-și caute pâinea departe de locuința lor dărâmată!
11 Cel ce l-a împrumutat să-i pună mâna pe tot ce are
și străinii să-i jefuiască rodul muncii lui!
12 Nimeni să nu mai țină la el
și nimeni să n-aibă milă de orfanii lui!
13 Urmașii lui să fie nimiciți
și să li se stingă numele în neamul următor!
14 Nelegiuirea părinților săi să rămână ca aducere-aminte înaintea Domnului
și să nu se șteargă păcatul mamei lui!
15 Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor,
ca să le șteargă pomenirea de pe pământ,
16 pentru că nu și-a adus aminte să facă îndurare,
pentru că a prigonit pe cel nenorocit și pe cel lipsit,
până acolo încât să omoare pe omul cu inima zdrobită !
17 Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui!
Nu-i plăcea binecuvântarea: să se depărteze de el!
18 Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui,
îi pătrunde ca apa înăuntrul lui,
ca untdelemnul în oase!
19 De aceea, să-i slujească de veșmânt ca să se acopere,
de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!
20 Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmașilor mei
și a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
21 Iar Tu, Doamne, Dumnezeule,
lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău,
căci mare este bunătatea Ta; izbăvește-mă!
22 Sunt nenorocit și lipsit
și îmi e rănită inima înăuntrul meu.
23 Pier ca umbra gata să treacă,
sunt izgonit ca o lăcustă.
24 Mi-au slăbit genunchii de post
și mi s-a sleit trupul de slăbiciune.
25 Am ajuns de ocara lor;
când mă privesc ei, dau din cap.
26 Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu!
Scapă-mă prin bunătatea Ta!
27 Și să știe că mâna Ta,
că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28 Măcar că ei blestemă , Tu binecuvântează;
măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntați, iar robul Tău se va bucura.
29 Potrivnicii mei să se îmbrace cu ocara,
să se acopere cu rușinea lor cum se acoperă cu o manta!
30 Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul,
Îl voi mări în mijlocul mulțimii,
31 căci El stă la dreapta săracului
ca să-l izbăvească de cei ce-l osândesc.