Urarea
1 Pavel, întemnițat al lui Hristos Isus, și fratele Timotei către preaiubitul Filimon, tovarășul nostru de lucru 2 (și, de asemenea, către sora Apfia și Arhip , tovarășul nostru de luptă), și către biserica din casa ta: 3 har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!
Dragostea și credința lui Filimon
4 Îi mulțumesc totdeauna Dumnezeului meu ori de câte ori îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele, 5 pentru că am auzit despre dragostea și credința pe care le ai față de Domnul Isus și față de toți sfinții. 6 Îl rog ca participarea ta la credință să se arate prin fapte, în vederea cunoașterii oricărui bine care ne stă în putere pentru Hristos. 7 Într‑adevăr, am avut o mare bucurie și mângâiere datorită dragostei tale, fiindcă, frate, inimile sfinților au fost înviorate prin tine.
Pledoaria lui Pavel pentru Onisim
8 De aceea, măcar că în Hristos am toată îndrăzneala să‑ți poruncesc ce trebuie să faci, 9 vreau mai degrabă să‑ți fac o rugăminte în numele dragostei, eu, de acum bătrânul Pavel și întemnițat al lui Hristos Isus. 10 Te rog pentru copilul meu pe care l‑am născut în lanțurile mele, pentru Onisim , 11 care altădată ți‑a fost nefolositor, dar care acum ne va fi folositor și ție, și mie. 12 Ți‑l trimit înapoi pe el, inima mea. 13 Aș fi dorit să‑l țin la mine, ca să‑mi slujească în locul tău cât sunt în lanțuri pentru Evanghelie, 14 dar fără învoirea ta n‑am vrut să fac nimic, pentru ca binele pe care mi‑l faci să nu fie silit, ci de bunăvoie.
15 Poate că el a ajuns despărțit de tine pentru o vreme tocmai ca să‑l primești înapoi pentru veșnicie, 16 dar nu ca pe un rob, ca mai înainte, ci mult mai mult, ca pe un frate preaiubit mai ales de mine și cu atât mai mult de tine, atât omenește, cât și în Domnul! 17 Dacă mă socotești tovarășul tău , primește‑l ca pe mine însumi! 18 Iar dacă ți‑a pricinuit vreo pagubă sau îți este dator cu ceva, pune totul în socoteala mea. 19 Eu, Pavel – scriu cu mâna mea – eu voi plăti paguba ; ca să nu‑ți mai zic că tu însuți îmi ești dator mie. 20 Da, frate, fă‑mi binele acesta în Domnul: înviorează‑mi inima în Hristos!
21 Ți‑am scris fiindcă sunt încredințat de ascultarea ta și știu că vei face chiar mai mult decât îți zic. 22 Totodată, pregătește‑mi un loc de găzduire, căci nădăjduiesc să vă fiu dăruit datorită rugăciunilor voastre!
Salutări finale
23 Epafras , tovarășul meu de temniță în Hristos Isus, îți trimite salutări; 24 tot așa și Marcu , Aristarh , Dima și Luca , tovarășii mei de lucru.
25 Harul Domnului [nostru] Isus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin!
Urarea
1 Pavel, întemnițat al lui Hristos Isus, și fratele Timotei către preaiubitul Filimon, tovarășul nostru de lucru 2 (și, de asemenea, către sora Apfia și Arhip , tovarășul nostru de luptă), și către biserica din casa ta: 3 har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!
Dragostea și credința lui Filimon
4 Îi mulțumesc totdeauna Dumnezeului meu ori de câte ori îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele, 5 pentru că am auzit despre dragostea și credința pe care le ai față de Domnul Isus și față de toți sfinții. 6 Îl rog ca participarea ta la credință să se arate prin fapte, în vederea cunoașterii oricărui bine care ne stă în putere pentru Hristos. 7 Într‑adevăr, am avut o mare bucurie și mângâiere datorită dragostei tale, fiindcă, frate, inimile sfinților au fost înviorate prin tine.
Pledoaria lui Pavel pentru Onisim
8 De aceea, măcar că în Hristos am toată îndrăzneala să‑ți poruncesc ce trebuie să faci, 9 vreau mai degrabă să‑ți fac o rugăminte în numele dragostei, eu, de acum bătrânul Pavel și întemnițat al lui Hristos Isus. 10 Te rog pentru copilul meu pe care l‑am născut în lanțurile mele, pentru Onisim , 11 care altădată ți‑a fost nefolositor, dar care acum ne va fi folositor și ție, și mie. 12 Ți‑l trimit înapoi pe el, inima mea. 13 Aș fi dorit să‑l țin la mine, ca să‑mi slujească în locul tău cât sunt în lanțuri pentru Evanghelie, 14 dar fără învoirea ta n‑am vrut să fac nimic, pentru ca binele pe care mi‑l faci să nu fie silit, ci de bunăvoie.
15 Poate că el a ajuns despărțit de tine pentru o vreme tocmai ca să‑l primești înapoi pentru veșnicie, 16 dar nu ca pe un rob, ca mai înainte, ci mult mai mult, ca pe un frate preaiubit mai ales de mine și cu atât mai mult de tine, atât omenește, cât și în Domnul! 17 Dacă mă socotești tovarășul tău , primește‑l ca pe mine însumi! 18 Iar dacă ți‑a pricinuit vreo pagubă sau îți este dator cu ceva, pune totul în socoteala mea. 19 Eu, Pavel – scriu cu mâna mea – eu voi plăti paguba ; ca să nu‑ți mai zic că tu însuți îmi ești dator mie. 20 Da, frate, fă‑mi binele acesta în Domnul: înviorează‑mi inima în Hristos!
21 Ți‑am scris fiindcă sunt încredințat de ascultarea ta și știu că vei face chiar mai mult decât îți zic. 22 Totodată, pregătește‑mi un loc de găzduire, căci nădăjduiesc să vă fiu dăruit datorită rugăciunilor voastre!
Salutări finale
23 Epafras , tovarășul meu de temniță în Hristos Isus, îți trimite salutări; 24 tot așa și Marcu , Aristarh , Dima și Luca , tovarășii mei de lucru.
25 Harul Domnului [nostru] Isus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin!