David se refugiază la Nob
1 David s‑a dus la Nob, la preotul Ahimelec . Ahimelec i-a ieșit speriat în întâmpinare lui David și i‑a zis: „De ce ești singur și nu este nimeni cu tine?” 2 David i‑a răspuns preotului Ahimelec: „Regele mi‑a poruncit astfel: «Să nu știe nimeni nimic despre pricina pentru care te trimit și în privința căreia ți‑am dat poruncă!» Am hotărât un loc anume de întâlnire cu oamenii mei. 3 Așadar, ce ai la îndemână? Dă‑mi cinci pâini sau ce se va găsi!” 4 Preotul i‑a răspuns lui David: „N‑am pâine obișnuită la îndemână, ci numai pâine sfințită ; asta, doar dacă oamenii tăi s‑au ținut departe de femei!” 5 David i‑a răspuns preotului și i‑a zis: „Fără doar și poate! Ne-am ținut departe de femei , ca și altădată când am plecat la luptă. Vasele oamenilor mei sunt sfinte chiar și într‑o misiune obișnuită – cu atât mai mult vor fi sfințite vasele lor astăzi!” 6 Atunci preotul i‑a dat pâinea sfințită, căci nu era acolo altă pâine decât pâinea înfățișării, care fusese luată dinaintea DOMNULUI ca să fie înlocuită cu pâine caldă, când o luaseră pe cealaltă.
7 Chiar în ziua aceea se afla acolo, închis înaintea DOMNULUI, unul dintre slujitorii lui Saul, un edomit pe nume Doeg , mai‑marele păstorilor lui Saul. 8 David i‑a zis lui Ahimelec: „N‑ai aici la îndemână o suliță sau o sabie? Nu mi‑am luat cu mine nici sabia, nici armele, pentru că porunca regelui era grabnică.” 9 Preotul i‑a răspuns: „Iată sabia lui Goliat, filisteanul, pe care l‑ai răpus în Valea Terebintului; este învelită într‑o pânză, în spatele efodului. Dacă vrei s‑o iei, ia‑o, căci nu este alta aici!” Și David i‑a zis: „Nu‑i alta ca ea; dă‑mi‑o!”
David scapă la Gat
10 David s‑a ridicat și a fugit de Saul chiar în ziua aceea. A ajuns la Achiș, regele Gatului. 11 Slujitorii lui Achiș i‑au zis: „Nu este acesta David, regele țării? Nu pentru el jucau și își răspundeau în cântec:
«Saul a bătut cu miile,
iar David, cu zecile de mii»?”
12 David a luat aminte la aceste cuvinte și l‑a apucat o mare frică de Achiș, regele Gatului. 13 Și‑a schimbat purtarea și a făcut pe nebunul înaintea lor: făcea zgârieturi pe ușile porților și lăsa să‑i curgă balele pe barbă. 14 Achiș le‑a zis slujitorilor săi: „Iată, vedeți și voi ce nebun! De ce l-ați adus la mine? 15 De nebuni duc eu lipsă, de mi‑l aduceți pe acesta să se poarte ca un nebun înaintea mea? Unul ca el să intre în casa mea?”
Fuga lui David la Nob
1 David a venit la Nob, la preotul Ahimelek. Acesta i-a ieșit în întâmpinare tremurând și l-a întrebat:
‒ De ce ești singur și nu este nimeni cu tine?
2 David i-a răspuns preotului Ahimelek:
‒ Regele mi-a încredințat o misiune, zicându-mi: „Nimeni să nu știe nimic despre misiunea în care te-am trimis și pe care ți-am încredințat-o“. Iar cu oamenii mei am hotărât un anume loc de întâlnire. 3 Acum însă ce ai la îndemână? Dă-mi vreo cinci pâini sau ce vei găsi.
4 Dar preotul i-a răspuns lui David, zicând:
‒ Nu am la îndemână pâine obișnuită. Pot să-ți dau doar pâine sfințită, însă numai dacă oamenii tăi s-au ferit de împreunarea cu femei.
5 David i-a răspuns preotului:
‒ Cu adevărat, femeile au fost ținute departe de noi în aceste trei zile, de când am plecat. Trupurile tinerilor ar fi fost sfinte, chiar dacă ar fi fost o misiune obișnuită. Cu cât mai sfinte vor fi astăzi trupurile lor?
6 Atunci, preotul i-a dat pâine sfințită pentru că nu se afla acolo alt fel de pâine decât pâinea prezentării, care fusese luată dinaintea Domnului și înlocuită cu pâine caldă în ziua în care o luaseră pe cealaltă.
7 În acea zi se afla acolo, închis înaintea Domnului, unul dintre slujitorii lui Saul, edomitul Doeg, conducătorul păstorilor lui Saul.
8 David i-a zis lui Ahimelek:
‒ Nu este aici, la îndemâna ta, vreo suliță sau vreo sabie? Eu nu mi-am luat cu mine sabia și armele, pentru că porunca regelui era urgentă.
9 Preotul i-a răspuns:
‒ Iată, sabia filisteanului Goliat, pe care l-ai ucis în Valea Ela, este înfășurată într-o învelitoare, în spatele efodului. Dacă vrei s-o iei, ia-o, căci în afară de aceasta, nu este alta.
David a zis:
‒ Nu este alta ca ea! Dă-mi-o!
Fuga lui David la Gat
10 David s-a ridicat, a fugit de Saul în acea zi și a venit la Achiș, regele Gatului.
11 Slujitorii lui Achiș i-au zis acestuia:
‒ Nu este acesta David, regele țării, și nu despre el cântau în timpul dansurilor, zicând:
„Saul a ucis miile lui,
iar David zecile lui de mii?“.
12 David s-a gândit în inima lui la aceste cuvinte și s-a temut foarte tare de Achiș, regele Gatului. 13 Și, înaintea ochilor lor, și-a schimbat comportamentul, făcând pe nebunul în mâinile lor: făcea semne pe ușile porții și lăsa să-i curgă saliva pe barbă.
14 Atunci Achiș le-a zis slujitorilor săi:
‒ Iată, vedeți bine că omul este nebun. Pentru ce mi l-ați adus? 15 Oare duc eu lipsă de nebuni de l-ați adus pe acesta să facă nebunii înaintea mea? Să intre oare acesta în casa mea?