Ioab obține iertarea lui Absalom
1 Ioab, fiul Țeruiei, a băgat de seamă că regele era cu gândul la Absalom. 2 A trimis la Tecoa și a adus de acolo o femeie iscusită, căreia i‑a zis: „Prefă‑te că ești cuprinsă de jale și îmbracă‑te în haine de doliu; nu te unge cu untdelemn, ci fii ca o femeie care plânge de multă vreme după un mort! 3 Să te duci la rege și să‑i vorbești după cum îți voi spune.” Și Ioab i‑a spus ce trebuie să zică.
4 Femeia din Tecoa s‑a dus să‑i vorbească regelui. S‑a plecat adânc, cu fața la pământ, și a zis: „O, rege, scapă‑mă !” 5 Regele i‑a zis: „Ce-i cu tine?” Ea a răspuns: „Vai, sunt văduvă ; bărbatul meu a murit. 6 Slujnica ta avea doi fii, care s‑au luat la ceartă pe câmp; fiindcă n‑a fost nimeni să‑i despartă, unul l‑a lovit pe celălalt și l‑a omorât. 7 Și, iată, toată familia s‑a ridicat împotriva slujnicei tale, zicând: «Adu‑l încoace pe ucigașul fratelui său, ca să‑l omorâm pentru viața fratelui pe care l‑a ucis și să‑l nimicim pe moștenitor!» Astfel vor să‑mi stingă și tăciunele care mi‑a rămas și să nu‑i lase bărbatului meu nici nume, nici rămășiță pe fața pământului.” 8 Regele i‑a zis femeii: „Du‑te acasă! Voi da porunci cu privire la tine.”
9 Femeia din Tecoa i‑a zis regelui: „Asupra mea , o, rege, domnul meu, și asupra casei tatălui meu să cadă vina; regele și tronul lui să fie nevinovați!” 10 Regele a zis: „Pe cel care va vorbi împotriva ta să‑l aduci la mine, și nu se va mai atinge de tine!” 11 Ea a răspuns: „Să‑și aducă aminte regele de DOMNUL, Dumnezeul său, pentru ca răzbunătorul sângelui să nu sporească prăpădul și să‑mi nimicească fiul!” Și el a zis: „Viu este DOMNUL că un păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ!”
12 Femeia a zis: „Îngăduie‑i slujnicei tale să‑i spună o vorbă domnului meu, regele!” Și el i‑a zis: „Vorbește!” 13 Femeia a zis: „De ce ai pus la cale una ca asta împotriva poporului lui Dumnezeu? Chiar din cuvântul pe care tocmai l‑a rostit, regele se arată vinovat, de vreme ce nu‑l aduce înapoi pe cel pe care l‑a izgonit. 14 Cu o moarte toți suntem datori ; suntem ca apa vărsată pe pământ, care nu se mai adună. Dumnezeu nu ia viața, ci făurește planuri pentru ca cel izgonit departe să nu rămână izgonit. 15 Eu am venit să vorbesc despre lucrul acesta cu regele, domnul meu, pentru că poporul m‑a înspăimântat. Atunci, slujnica ta și‑a zis: «Ia să vorbesc eu cu regele; poate că regele va face după sfatul slujnicei sale.» 16 Da, regele va asculta și o va izbăvi pe slujnica sa din mâna celui care caută să ne scoată, pe mine și pe fiul meu, din moștenirea lui Dumnezeu. 17 Slujnica ta a zis: «Cuvântul domnului meu, regele, îmi va aduce liniște, căci domnul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu, când e vorba să cântărească binele și răul.» Și DOMNUL, Dumnezeul tău, să fie cu tine!”
18 Drept răspuns, regele i‑a zis femeii: „Nu‑mi ascunde nimic din ce te voi întreba!” Femeia a zis: „Să vorbească domnul meu, regele!” 19 Regele a întrebat: „Nu cumva mâna lui Ioab este cu tine în toată treaba aceasta?” Femeia a răspuns: „O, rege, domnul meu, viu este sufletul tău că nu este cu putință nicio abatere, nici la dreapta, nici la stânga, de la tot ce a zis domnul meu, regele! Într‑adevăr, robul tău Ioab este cel care mi‑a dat poruncă și care a pus în gura slujnicei tale toate aceste cuvinte. 20 Tocmai ca să dea o altă înfățișare acestei întâmplări a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Dar domnul meu are înțelepciune ca înțelepciunea unui înger al lui Dumnezeu și știe tot ce se petrece pe pământ.”
21 Regele i‑a zis lui Ioab: „Iată, voi face lucrul acesta; du‑te și adu‑l înapoi pe tânărul Absalom!” 22 Ioab s‑a plecat cu fața la pământ, s‑a închinat și l‑a binecuvântat pe rege. Ioab a mai zis: „Robul tău cunoaște azi că a căpătat trecere înaintea ta, o, rege, domnul meu, fiindcă regele lucrează după cuvântul robului său.” 23 Ioab s‑a ridicat, s‑a dus la Gheșur și l‑a adus pe Absalom la Ierusalim. 24 Dar regele a zis: „Să se întoarcă la casa lui și să nu‑mi vadă fața!” Și Absalom s‑a întors la casa lui și n‑a văzut fața regelui.
25 În tot Israelul nu era bărbat atât de chipeș și de vestit ca Absalom: din talpa piciorului până în creștetul capului nu avea niciun cusur. 26 Când își rădea capul (căci își rădea capul la fiecare sfârșit de an, fiindcă părul îi atârna greu), greutatea părului de pe capul lui era de două sute de sicli, după siclul regelui . 27 Lui Absalom i s‑au născut trei fii și o fiică, numită Tamar, care era frumoasă la înfățișare.
28 Absalom a locuit la Ierusalim doi ani, dar n‑a văzut fața regelui. 29 Apoi Absalom a trimis după Ioab, cu gând să‑l trimită la rege, dar Ioab n‑a vrut să vină la el. A trimis după el a doua oară, dar tot n‑a vrut să vină. 30 Atunci, Absalom le‑a zis slujitorilor lui: „Vedeți, ogorul lui Ioab este lângă al meu; are orz pe el; duceți‑vă și puneți‑i foc!” Și slujitorii lui Absalom au pus foc ogorului. 31 Ioab s‑a dus degrabă la Absalom acasă și i‑a zis: „De ce au pus slujitorii tăi foc ogorului meu?” 32 Absalom i‑a răspuns lui Ioab: „Iată, am trimis după tine ca să vii aici și să te trimit la rege să‑i spui: «La ce am mai venit din Gheșur? Ar fi fost mai bine pentru mine să fiu și acum acolo.» Așadar, vreau să văd fața regelui și, dacă este vreo nelegiuire în mine, să mă omoare!” 33 Ioab s‑a dus la rege și i‑a vorbit întocmai , iar regele l‑a chemat pe Absalom. El a venit la rege, s‑a plecat cu fața la pământ înaintea regelui, iar regele l‑a sărutat pe Absalom.
Femeia iscusită din Tekoa
1 Ioab, fiul Țeruiei, și-a dat seama că inima regelui tânjea după Absalom. 2 El a trimis pe cineva la Tekoa și a adus de acolo o femeie înțeleaptă. Ioab i-a zis femeii: „Te rog, prefă-te că bocești, îmbracă-te în haine de bocet și nu te unge cu ulei. Să arăți ca o femeie care de multe zile bocește pentru un mort. 3 Așa să te duci la rege și să-i vorbești cum te voi învăța eu“. Și Ioab i-a făcut cunoscut femeii ce avea de spus.
4 Când femeia din Tekoa a ajuns la rege, s-a aruncat cu fața la pământ, s-a închinat și i-a zis:
‒ Ajută-mă, o, rege!
5 Regele i-a zis:
‒ Ce ți s-a întâmplat ?
Ea a răspuns:
‒ Vai, sunt o femeie văduvă. Soțul meu a murit. 6 Slujitoarea ta avea doi fii care, într-o zi , se băteau pe câmp și nu era nimeni acolo care să-i despartă, astfel că unul l-a lovit pe celălalt și l-a omorât. 7 Acum, iată că tot clanul s-a ridicat împotriva slujitoarei tale, zicând: „Predă-ni-l pe cel care și-a ucis fratele, ca să-l omorâm, căci i-a luat viața fratelui său. Îl vom nimici și pe moștenitor!“. Ei vor stinge astfel singurul cărbune care mi-a mai rămas, lăsându-l pe soțul meu fără nume și fără moștenitor pe fața pământului.
8 Regele i-a zis femeii:
‒ Du-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.
9 Femeia din Tekoa i-a zis regelui:
‒ O, rege, stăpânul meu, asupra mea și asupra familiei tatălui meu să fie nelegiuirea. Iar regele și tronul lui să rămână fără vină.
10 Regele a zis:
‒ Dacă cineva va vorbi împotriva ta, adu-l la mine și nu se va mai atinge de tine.
11 Ea a zis:
‒ Fie ca regele să-și aducă aminte de Domnul, Dumnezeul tău, pentru ca să-l împiedice pe răzbunătorul sângelui să mărească prăpădul. Astfel, ei nu-l vor nimici pe fiul meu.
El a zis:
‒ Viu este Domnul că niciun fir de păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ.
12 Atunci femeia a zis:
‒ Dă voie, te rog, slujitoarei tale să-i spună ceva stăpânului meu, regele.
El i-a răspuns:
‒ Vorbește.
13 Femeia a zis:
‒ De ce ai plănuit un astfel de lucru împotriva poporului lui Dumnezeu? Pentru că, din înseși vorbele lui, regele se face vinovat neaducându-l înapoi pe cel pe care l-a alungat. 14 În ceea ce ne privește, asemenea unor ape care cad pe pământ și nu se mai adună, așa vom muri cu toții. Dumnezeu însă nu ia viața, ci dimpotrivă, plănuiește căi prin care cel alungat să se poată întoarce la El. 15 De aceea am venit să-i vorbesc despre lucrul acesta stăpânului meu, regele, pentru că poporul m-a făcut să mă tem. Slujitoarea ta și-a zis: „Să-i vorbesc regelui; poate el va îndeplini cererea slujitoarei sale. 16 Poate că regele va asculta și o va scăpa pe slujitoarea sa din mâna celui ce vrea s-o nimicească, pe ea și pe fiul ei, din moștenirea lui Dumnezeu“. 17 Acum, slujitoarea ta spune: „Fie să-mi aducă pace cuvintele stăpânului meu, regele! Căci stăpânul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu, știind să înțeleagă binele și răul. Fie ca Domnul, Dumnezeul tău, să fie cu tine!“.
18 Regele a răspuns și i-a zis femeii:
‒ Te rog să nu-mi tăinuiești răspunsul la întrebarea pe care ți-o voi pune.
Femeia i-a zis:
‒ Să întrebe stăpânul meu, regele.
19 Regele i-a spus:
‒ Oare nu este mâna lui Ioab cu tine în toate acestea?
Femeia i-a răspuns:
‒ Viu este sufletul tău, o, rege, stăpânul meu, că nimeni nu se poate abate nici la dreapta, nici la stânga de la tot ceea ce a zis stăpânul meu, regele. Într-adevăr, slujitorul tău, Ioab, mi-a poruncit și tot el a pus în gura slujitoarei tale toate aceste cuvinte. 20 Slujitorul tău, Ioab, a făcut acest lucru pentru a schimba situația. Însă stăpânul meu are o înțelepciune precum a unui înger al lui Dumnezeu, cunoscând tot ce se petrece în țară.
21 Regele i-a zis atunci lui Ioab:
‒ Iată, voi face lucrul acesta! Du-te deci și adu-l pe tânărul Absalom.
22 Ioab s-a aruncat cu fața la pământ, s-a închinat și l-a binecuvântat pe rege.
El a zis:
‒ Astăzi, slujitorul tău știe că a găsit bunăvoință înaintea stăpânului meu, regele, fiindcă regele a făcut după cuvântul slujitorului său.
Absalom se întoarce la Ierusalim
23 Ioab s-a ridicat, a plecat la Gheșur și l-a adus înapoi pe Absalom la Ierusalim. 24 Dar regele a zis: „Să se ducă în casa lui și să nu-mi vadă fața!“. Absalom s-a întors astfel acasă la el și nu a văzut fața regelui.
25 În tot Israelul nu era niciun om atât de lăudat pentru frumusețea lui, așa cum era Absalom. Din creștetul capului și până la talpa piciorului nu se găsea nicio infirmitate în el. 26 Când își tundea părul – și-l tundea în fiecare an căci devenea prea greu să-l poarte – acesta cântărea două sute de șecheli, potrivit greutății regale.
27 Lui Absalom i s-au născut trei fii și o fată, al cărei nume era Tamar. Aceasta era o femeie frumoasă la înfățișare. 28 Absalom a locuit doi ani în Ierusalim fără să vadă fața regelui. 29 Apoi Absalom l-a chemat pe Ioab ca să-l trimită la rege, însă acesta n-a vrut să vină. A trimis a doua oară după el, dar tot n-a vrut să vină. 30 Atunci Absalom le-a zis slujitorilor săi: „Terenul lui Ioab este aproape de al meu și are semănat orz pe el. Mergeți și dați-i foc“. Astfel, slujitorii lui Absalom au dat foc terenului.
31 Aflând acest lucru , Ioab s-a ridicat, s-a dus acasă la Absalom și l-a întrebat:
‒ De ce slujitorii tăi au dat foc terenului meu?
32 Absalom i-a răspuns lui Ioab:
‒ Iată, am trimis după tine, zicând: „Vino aici ca să te trimit la rege să-i spui: «De ce am venit din Gheșur? N-ar fi fost mai bine pentru mine să fi rămas acolo?»“. Acum, lasă-mă să văd fața regelui, iar dacă este vreo vină în mine, atunci să mă omoare!
33 Ioab s-a dus la rege și l-a înștiințat. Atunci regele l-a chemat la el pe Absalom. Acesta a venit la rege, s-a plecat cu fața la pământ înaintea lui, iar regele l-a sărutat pe Absalom.