Jalea regelui
1 Lui Ioab i s‑a dat de știre: „Iată, regele plânge și îl jelește pe Absalom!” 2 Și în ziua aceea biruința s‑a prefăcut în mâhnire pentru tot poporul, căci în ziua aceea poporul a auzit zicându‑se: „Regele este cuprins de jale din pricina fiului său!” 3 În aceeași zi, poporul a intrat pe furiș în cetate , asemenea celor cărora le este rușine că au dat dosul în luptă. 4 Regele își acoperise fața și striga cu glas tare:
„Fiul meu Absalom!
Absalom, fiul meu, fiul meu!”
5 Ioab s‑a dus la casa unde era regele și a zis: „Astăzi ai umplut de rușine fața tuturor slujitorilor tăi, care v‑au scăpat cu viață pe tine, pe fiii tăi, pe fiicele, pe nevestele și pe țiitoarele tale! 6 Iubindu‑i pe cei ce te urăsc și urându‑i pe cei ce te iubesc, dai astăzi de înțeles că pentru tine nu contează nici căpeteniile, nici slujitorii; îmi dau seama acum că, dacă ar trăi Absalom și noi toți am fi morți acum, lucrul acesta ți s‑ar părea drept. 7 Acum, ieși degrabă și vorbește după inima slujitorilor tăi! Jur pe DOMNUL că, dacă nu ieși să te arăți, unul nu va rămâne cu tine peste noapte; și aceasta va fi pentru tine o nenorocire mai rea decât toate nenorocirile care s‑au abătut asupra ta din tinerețe până acum.” 8 Atunci, regele s‑a ridicat și s‑a așezat la poartă. S‑a dat de știre întregului popor: „Iată, regele stă la poartă!” Și tot poporul a venit înaintea regelui.
David își recapătă domnia
Bărbații lui Israel fugiseră fiecare la cortul lui, 9 și în toate semințiile lui Israel tot poporul se certa zicând: „Regele ne‑a izbăvit din mâna vrăjmașilor noștri; el ne‑a scăpat din mâna filistenilor, și acum a trebuit să fugă din țară dinaintea lui Absalom. 10 Iar Absalom, pe care l‑am uns să domnească peste noi, a murit în bătălie. Așadar, de ce nu puneți o vorbă pentru întoarcerea regelui?”
11 Regele David le trimisese vorbă preoților Țadoc și Abiatar: „Așa să le spuneți bătrânilor lui Iuda: «De ce ați fi voi cei din urmă pentru întoarcerea regelui în casa lui? (Ce se spunea în tot Israelul ajunsese până la rege, până la casa lui.) 12 Voi sunteți frații mei, os din oasele mele și carne din carnea mea. De ce ați fi voi cei din urmă pentru aducerea regelui înapoi?» 13 Și lui Amasa spuneți‑i așa: «Oare nu ești tu os din oasele mele și carne din carnea mea? Dumnezeu să se poarte cu toată asprimea față de mine dacă de acum înainte nu vei fi căpetenia oștirii în locul lui Ioab!»”
14 David a atras de partea lui inimile tuturor oamenilor lui Iuda; ca un singur om, ei i‑au trimis vorbă regelui: „Întoarceți‑vă, tu și toți slujitorii tăi!” 15 Regele s‑a întors și a ajuns până la Iordan. Și oamenii din Iuda s‑au dus la Ghilgal , ca să iasă înaintea regelui și să‑l ajute pe rege să treacă Iordanul.
Bunătatea lui David față de Șimei
16 Șimei , fiul lui Ghera, beniamitul, din Bahurim, s‑a grăbit să coboare în întâmpinarea regelui David alături de cei din Iuda. 17 Cu el erau o mie de oameni din Beniamin, precum și Țiba , slujitorul casei lui Saul, cu cei cincisprezece fii și cei douăzeci de robi ai săi. Ei s‑au dus în grabă la Iordan, în întâmpinarea regelui. 18 Au trecut vadul ca să ajute casa regelui la trecerea râului și să facă după dorința regelui. Când acesta se pregătea să treacă Iordanul, Șimei, fiul lui Ghera, s‑a aruncat înaintea lui. 19 El i‑a zis regelui: „Să nu‑mi țină domnul meu în seamă fărădelegea ; să nu‑și amintească ticăloșia săvârșită de robul tău în ziua când domnul meu, regele, ieșea din Ierusalim și să n‑o pună la inimă! 20 Robul tău își dă seama că a păcătuit. Dar, iată, vin astăzi, cel dintâi din toată casa lui Iosif , să cobor în întâmpinarea domnului meu, regele!” 21 Atunci, Abișai, fiul Țeruiei, a luat cuvântul și a zis: „Nu trebuie oare să moară Șimei pentru că l‑a blestemat pe unsul DOMNULUI?” 22 Dar David a zis: „Asta nu e treaba voastră, fiii Țeruiei! Cum de ați ajuns să fiți potrivnicii mei astăzi? Se cade să fie omorât astăzi un om în Israel? Oare nu mi‑e limpede că astăzi sunt rege peste Israel?” 23 Și regele i‑a zis lui Șimei: „Nu vei muri!” Regele s‑a jurat.
Bunătatea lui David față de Mefiboșet
24 Mefiboșet , fiul lui Saul, s‑a coborât și el în întâmpinarea regelui. Nu‑și îngrijise nici picioarele, nici barba și nu‑și spălase hainele din ziua când plecase regele până în ziua când s‑a întors în pace. 25 Când s‑a dus în întâmpinarea regelui la Ierusalim, regele i‑a zis: „De ce n‑ai venit cu mine, Mefiboșet?” 26 Și el a zis: „O, rege, domnul meu! Slujitorul meu m‑a înșelat. Robul tău zisese: «Pune‑mi șaua pe măgar, ca să încalec și să merg cu regele!» – căci robul tău este olog. 27 Și el l‑a ponegrit pe robul tău la domnul meu, regele. Dar domnul meu , regele, este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă după cum vei găsi de cuviință! 28 În toată casa tatălui meu nu erau decât oameni vrednici de moarte înaintea domnului meu, regele; și totuși tu l‑ai pus pe robul tău printre cei ce mănâncă la masa ta. Aș mai putea pretinde eu vreun drept de la rege?” 29 Regele i‑a zis: „De ce atâta vorbă despre aceste lucruri? Am hotărât: «Tu și Țiba veți împărți ogoarele.»” 30 Mefiboșet i‑a zis regelui: „Poate să ia totul, numai să știu că domnul meu, regele, se întoarce în pace acasă.”
Mulțumirea lui David față de Barzilai
31 Barzilai , galaaditul, s‑a coborât din Roghelim și a trecut Iordanul împreună cu regele, ca să‑l petreacă până dincolo de Iordan. 32 Barzilai era foarte bătrân, în vârstă de optzeci de ani. El îngrijise de rege în timpul șederii lui la Mahanaim, căci era un om foarte bogat. 33 Regele i‑a zis lui Barzilai: „Vino cu mine, și mă voi îngriji de tine la Ierusalim!” 34 Dar Barzilai i‑a zis regelui: „Câți ani mai am oare de trăit, ca să mă sui cu regele la Ierusalim? 35 Eu sunt astăzi în vârstă de optzeci de ani . Mai pot eu face deosebire între ce este bun și ce este rău? Mai are robul tău vreun gust pentru mâncare și băutură? Pot eu să mai aud glasul cântăreților și al cântărețelor? De ce să mai fie robul tău o povară pentru domnul meu, regele? 36 Robul tău va trece puțin dincolo de Iordan cu regele. De altfel, de ce m‑ar răsplăti regele în felul acesta? 37 Îngăduie‑i robului tău să se întoarcă: să mor în cetatea mea, lângă mormântul tatălui meu și al mamei mele! Dar, iată, robul tău Chimham va merge mai departe cu domnul meu, regele; fă pentru el ce vei găsi de cuviință!” 38 Regele a zis: „Atunci să vină Chimham împreună cu mine, și voi face pentru el ce vei găsi de cuviință; tot ce vei dori din partea mea voi face pentru tine.” 39 După ce tot poporul a trecut Iordanul și după ce l‑a trecut și regele, regele l‑a sărutat pe Barzilai și l‑a binecuvântat. Și Barzilai s‑a întors acasă. 40 Regele s‑a îndreptat spre Ghilgal, și Chimham a mers împreună cu el. Tot poporul lui Iuda și jumătate din poporul lui Israel îl petrecuseră pe rege dincolo de Iordan .
41 Toți bărbații lui Israel au venit la rege și i‑au zis: „De ce te‑au răpit frații noștri, bărbații lui Iuda? De ce l‑au petrecut pe rege dincolo de Iordan, împreună cu cei din casa lui și cu oamenii lui?” 42 Toți bărbații lui Iuda le‑au răspuns bărbaților lui Israel: „Fiindcă regele este rudă cu noi. Dar de ce v‑ați mâniat pentru lucrul acesta? De mâncat, am mâncat oare pe cheltuiala regelui? De dat, ni s‑a dat oare ceva?” 43 Și bărbații lui Israel le‑au răspuns bărbaților lui Iuda: „Noi avem dreptul la zece părți din rege! De asemenea, față de voi, avem dreptul de întâi‑născut! De ce ne‑ați nesocotit? N‑am fost noi primii care am vorbit despre întoarcerea regelui nostru?” Dar bărbații lui Iuda au răspuns mai aspru decât bărbații lui Israel.
1 Lui Ioab i s-a spus: „Iată, regele plânge și îl bocește pe Absalom“. 2 Astfel, în ziua aceea, victoria s-a transformat în bocet pentru tot poporul, căci în ziua aceea poporul auzea zicându-se: „Regele este îndurerat din cauza fiului său“. 3 În aceeași zi, poporul a intrat pe furiș în cetate, ca niște oameni rușinați că au fugit din luptă. 4 Regele își acoperise fața și striga în gura mare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!“.
5 Ioab a intrat în palat la rege și i-a zis: „Tu acoperi de rușine astăzi fețele tuturor slujitorilor tăi, cei care au salvat astăzi viața ta, viața fiilor tăi și a fiicelor tale, viața soțiilor tale și viața țiitoarelor tale. 6 Tu îi iubești pe cei ce te urăsc și îi urăști pe cei ce te iubesc, căci astăzi ne spui că, pentru tine, conducătorii și slujitorii nu înseamnă nimic. Și știu că, dacă Absalom ar fi viu, iar noi toți astăzi am fi morți, atunci lucrul acesta ți-ar fi plăcut. 7 Așadar, ridică-te, ieși și vorbește-le slujitorilor tăi pe placul inimii lor, căci jur pe Domnul că, dacă nu ieși să te arăți, nu va mai rămâne niciun om cu tine în noaptea aceasta! Astfel, această nenorocire ar fi mai mare decât toate nenorocirile care ți s-au întâmplat din tinerețe și până astăzi“. 8 Regele s-a dus și s-a așezat la poartă. A fost înștiințat întregul popor, zicându-se: „Iată că regele s-a așezat la poartă!“. Și tot poporul a venit înaintea regelui.
David se întoarce la Ierusalim
Între timp Israel fugise, fiecare la casa lui. 9 În toate semințiile lui Israel, toți oamenii vorbeau între ei și ziceau: „Regele ne-a eliberat din mâna dușmanilor noștri. El a fost cel care ne-a eliberat din mâna filistenilor, iar acum a trebuit să fugă din țară, alungat de Absalom. 10 Acum însă Absalom, pe care l-am uns să domnească peste noi, a murit în luptă. Prin urmare, de ce nu spuneți nimic ca să-l aduceți pe rege înapoi?“.
11 Când a aflat regele David ce se vorbește în tot Israelul, a trimis acest mesaj preoților Țadok și Abiatar: „Întrebați-i pe bătrânii lui Iuda: «De ce trebuie să fiți voi cei de pe urmă care să-l aduceți pe rege înapoi acasă? 12 Voi sunteți frații mei; sunteți os din oasele mele și carne din carnea mea. Prin urmare, de ce trebuie să fiți ultimii care să-l aduceți acasă pe rege?»“. 13 Iar lui Amasa să-i spuneți: „Nu ești tu os din oasele mele și carne din carnea mea? Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimea dacă, de azi înainte, nu vei fi tu conducătorul armatei, în locul lui Ioab“.
14 Regele a câștigat inima tuturor bărbaților din Iuda, ca și cum aceștia ar fi fost un singur om. Ei au trimis să-i spună regelui: „Întoarce-te împreună cu slujitorii tăi“. 15 Regele a pornit înapoi și a ajuns la Iordan. Între timp, cei din Iuda veniseră la Ghilgal ca să-l întâmpine pe rege și să-l treacă Iordanul.
16 Beniamitul Șimei, fiul lui Ghera, din Bahurim, s-a grăbit să se coboare cu bărbații lui Iuda ca să-l întâmpine pe regele David. 17 Împreună cu el erau o mie de bărbați din Beniamin, precum și Țiba, slujitorul familiei lui Saul, împreună cu cei cincisprezece fii și cei douăzeci de slujitori ai săi. Au venit în grabă la Iordan, unde era și regele. 18 El a trecut vadul ca să ajute familia regelui să traverseze și să facă ce crede regele de cuviință. Șimei, fiul lui Ghera, s-a plecat înaintea regelui, chiar când acesta urma să traverseze Iordanul.
19 El i-a zis regelui:
‒ Fie ca stăpânul meu să nu ia în seamă nelegiuirea mea și să nu-și aducă aminte de răul pe care slujitorul său i l-a făcut în ziua în care stăpânul meu, regele, ieșea din Ierusalim. Să nu pună regele la inimă lucrul acesta . 20 Căci eu, slujitorul tău, știu că am păcătuit, dar iată că astăzi vin primul din întreaga Casă a lui Iosif ca să-l întâmpin pe stăpânul meu, regele.
21 Abișai, fiul Țeruiei, a zis:
‒ Nu trebuie oare ca Șimei să fie omorât pentru că l-a blestemat pe unsul Domnului?
22 Însă David a zis:
‒ Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Țeruiei? De ce îmi sunteți astăzi împotrivă? Astăzi să fie oare omorât vreun om în Israel? Nu știu eu că astăzi sunt rege peste Israel?
23 Apoi regele i-a zis lui Șimei:
‒ Nu vei muri.
Și regele i-a promis printr-un jurământ.
24 În întâmpinarea regelui a venit și Mefiboșet, nepotul lui Saul. Acesta nu-și îngrijise picioarele, nu-și aranjase barba și nu-și spălase hainele din ziua în care regele plecase și până când acesta sosise în pace.
25 Când a sosit de la Ierusalim în întâmpinarea regelui, acesta l-a întrebat:
‒ Mefiboșet, de ce nu ai venit cu mine?
26 El a răspuns:
‒ O, rege, stăpânul meu, slujitorul tău, fiind olog, s-a gândit: „Voi pune șaua pe măgar și, călare pe el, voi putea merge cu regele“. Slujitorul meu însă m-a trădat. 27 L-a defăimat pe slujitorul tău înaintea stăpânului meu, regele. Însă stăpânul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă ceea ce consideri că este bine. 28 Căci toți cei din familia tatălui meu merită să fie pedepsiți cu moartea de către stăpânul meu, regele. Cu toate acestea, tu i-ai dat voie slujitorului tău să mănânce la masa ta. Ce alt drept aș mai putea cere de la rege?
29 Regele i-a zis:
‒ De ce mai vorbești despre aceste lucruri? Am spus: tu și Țiba veți împărți pământul.
30 Mefiboșet i-a zis regelui:
‒ Poate să ia el chiar tot, de vreme ce stăpânul meu, regele, s-a întors teafăr acasă.
31 Ghiladitul Barzilai a venit din Roghelim și a traversat Iordanul împreună cu regele, ca să-l însoțească până dincolo de Iordan. 32 Barzilai era foarte bătrân, fiind în vârstă de optzeci de ani. El asigurase hrana regelui în timpul șederii acestuia la Mahanaim, căci era un om foarte bogat.
33 Regele i-a zis lui Barzilai:
‒ Însoțește-mă, iar eu îți voi asigura hrana atât timp cât ești cu mine la Ierusalim.
34 Dar Barzilai i-a zis regelui:
‒ Oare câți ani voi mai trăi, ca să mă duc cu regele la Ierusalim? 35 Am ajuns la optzeci de ani. Pot eu să mai fac deosebirea între ceea ce este bun și ceea ce este rău? Poate slujitorul tău să mai simtă gustul mâncării și al băuturii? Pot eu să mai ascult glasul cântăreților și ale cântărețelor? Și de ce să mai fie slujitorul tău o povară pentru stăpânul meu, regele? 36 Slujitorul tău îl va însoți puțin pe rege dincolo de Iordan. Oricum, de ce mi-ar oferi regele o asemenea răsplată? 37 Dă-i voie, te rog, slujitorului tău să se întoarcă și să moară în cetatea sa, unde sunt înmormântați tatăl său și mama sa. Dar iată-l pe slujitorul tău, Chimham. Să traverseze el împreună cu stăpânul meu, regele! Fă pentru el ceea ce consideri că este bine.
38 Regele i-a răspuns:
‒ Chimham va traversa cu mine, iar eu voi face pentru el ceea ce consideri că este bine. Tot ce vei alege de la mine, voi face pentru tine.
39 Astfel, tot poporul a traversat Iordanul, iar după ce a traversat și regele, regele l-a sărutat pe Barzilai și l-a binecuvântat, iar acesta s-a întors acasă. 40 Regele a traversat înspre Ghilgal și împreună cu el a traversat și Chimham. Tot poporul lui Iuda, precum și jumătate din poporul lui Israel, l-au ajutat pe rege să traverseze.
41 Dar iată că toți bărbații lui Israel au venit la rege și i-au zis:
‒ De ce bărbații lui Iuda, frații noștri, te-au furat și l-au însoțit pe rege să traverseze Iordanul împreună cu familia lui și cu toți oamenii lui David?
42 Toți bărbații lui Iuda le-au răspuns bărbaților lui Israel astfel :
‒ Pentru că regele este rudă cu noi. Deci, de ce vă mâniați pentru acest lucru? Am mâncat noi pe cheltuiala regelui? Am primit noi vreun dar din partea lui?
43 Bărbații lui Israel le-au zis bărbaților lui Iuda:
‒ Noi avem dreptul la rege de zece ori mai mult decât voi. Chiar la David avem mai mult drept decât voi. Așadar, de ce ne disprețuiți? Noi am fost cei dintâi care l-am chemat pe regele nostru înapoi.
Cuvintele bărbaților lui Iuda au avut însă mai mare greutate decât cuvintele bărbaților lui Israel.