Foametea de trei ani
1 Pe vremea lui David, a fost o foamete care a ținut trei ani. David a căutat fața DOMNULUI, și DOMNUL a zis: „Peste Saul și peste casa lui apasă o vină de sânge, din pricina gabaoniților pe care i‑a ucis.” 2 Regele i‑a chemat pe gabaoniți să le vorbească. (Ei nu erau dintre fiii lui Israel, ci erau o rămășiță a amoriților; fiii lui Israel se legaseră față de ei cu jurământ, și totuși Saul căutase să‑i ucidă, din râvnă pentru fiii lui Israel și ai lui Iuda.) 3 David le‑a zis gabaoniților: „Ce să fac pentru voi și cu ce să fac ispășire, ca să binecuvântați moștenirea DOMNULUI?” 4 Gabaoniții i‑au zis: „Nu vrem nici argint, nici aur de la Saul și de la casa lui și nici nu avem căderea să omorâm pe cineva din Israel.” Și regele a zis: „Ce ați dori să fac pentru voi?” 5 Ei i‑au zis regelui: „Saul ne‑a slăbit, vrând să ne dea pieirii, ca să nu mai rămână nici urmă de noi între hotarele lui Israel; 6 să ni se dea șapte bărbați dintre fiii lui, și‑i vom spânzura înaintea DOMNULUI, la Ghibea-lui-Saul , alesul DOMNULUI.” Și regele a zis: „Vi‑i voi da.”
7 Regele l‑a cruțat pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, de dragul jurământului pe care David și Ionatan, fiul lui Saul, îl încheiaseră înaintea DOMNULUI. 8 Regele i‑a luat pe cei doi fii ai Rițpei , fiica lui Aiia, pe care i‑i născuse lui Saul: pe Armoni și pe Mefiboșet și pe cei cinci fii ai lui Merab , fata lui Saul, pe care i‑i născuse ea lui Adriel, din Abel‑Mehola, fiul lui Barzilai; 9 i‑a dat în mâinile gabaoniților, care i‑au spânzurat pe munte, înaintea DOMNULUI. Toți cei șapte au pierit împreună; au fost omorâți în cele dintâi zile ale secerișului, când începea seceratul orzului. 10 Rițpa , fiica lui Aiia, a luat un sac și l‑a întins sub ea, peste stâncă, de la începutul secerișului până când a căzut peste ei ploaie din cer; și nu a lăsat păsările cerului să se oprească lângă ei în timpul zilei, și fiarele câmpului – în timpul nopții.
11 I‑au dat de veste lui David despre ce făcuse Rițpa, fiica lui Aiia, țiitoarea lui Saul. 12 Și David s‑a dus și a luat oasele lui Saul și oasele fiului său, Ionatan, de la locuitorii din Iabesul Galaadului , pe care aceștia le luaseră pe ascuns din piața Bet‑Șeanului, unde îi spânzuraseră filistenii când l‑au doborât pe Saul la Ghilboa. 13 A luat de acolo oasele lui Saul și oasele fiului său Ionatan; și au strâns și oasele celor spânzurați. 14 Au îngropat oasele lui Saul și ale fiului său Ionatan în țara lui Beniamin, la Țela , în mormântul lui Chiș, tatăl lui Saul . Și au făcut tot ce poruncise regele. După aceea, Dumnezeu S‑a potolit față de țară.
Războiul împotriva filistenilor
15 A mai fost o bătălie între filisteni și Israel. David s‑a coborât cu slujitorii lui și au luptat împotriva filistenilor. David era obosit. 16 Și Ișbi‑Benob, unul dintre urmașii lui Rafa, care avea o suliță în greutate de trei sute de sicli de aramă și era încins cu o sabie nouă, amenința că‑l va omorî pe David. 17 Abișai, fiul Țeruiei, i‑a venit în ajutor, l‑a lovit pe filistean și l‑a omorât. Oamenii lui David i‑au jurat zicând: „Nu vei mai ieși cu noi la luptă, ca să nu stingi candela lui Israel.”
18 După aceea, a mai fost o bătălie cu filistenii la Gob. Cu acel prilej, Sibecai , hușatitul, l‑a doborât pe Saf, unul dintre urmașii lui Rafa. 19 A mai fost o bătălie cu filistenii la Gob. Și Elhanan, fiul lui Iair, l‑a doborât pe Lahmi, fratele lui Goliat din Gat , care avea o suliță al cărei mâner era ca sulul țesătorilor. 20 A mai fost o bătălie la Gat . Acolo era un om de statură înaltă, care avea șase degete la fiecare mână și la fiecare picior, douăzeci și patru de toate, care era și el dintre urmașii lui Rafa. 21 El l‑a batjocorit pe Israel, dar Ionatan, fiul lui Șimei , fratele lui David, l‑a doborât. 22 Aceștia patru erau urmași ai lui Rafa din Gat. Ei au pierit de mâna lui David și de mâna slujitorilor lui.
Răzbunarea ghivoniților
1 Pe vremea lui David a fost o foamete de trei ani la rând. David a căutat fața Domnului, și Domnul i-a zis: „Este din cauza lui Saul și a Casei lui sângeroase, deoarece i-a omorât pe ghivoniți“. 2 Regele i-a chemat pe ghivoniți și le-a vorbit. (Ghivoniții nu erau dintre fiii lui Israel, ci erau o rămășiță a amoriților. Fiii lui Israel făcuseră un jurământ față de ei, însă Saul, în râvna lui pentru fiii lui Israel și ai lui Iuda, încercase să-i nimicească).
3 David i-a întrebat pe ghivoniți:
‒ Ce ar trebui să fac pentru voi? Cum aș putea să fac ispășire ca să binecuvântați moștenirea Domnului?
4 Ghivoniții i-au răspuns:
‒ Nu vrem nici argint, nici aur de la Saul și de la familia sa. De asemenea, nu este treaba noastră să omorâm pe cineva din Israel.
Atunci el i-a întrebat:
‒ Ce-mi cereți să fac pentru voi?
5 Ei i-au răspuns regelui:
‒ Fiindcă bărbatul acesta ne-a distrus și plănuise să fim nimiciți, astfel încât să dispărem de pe întreg teritoriul lui Israel, 6 să ni se dea șapte bărbați dintre fiii lui ca să-i spânzurăm înaintea Domnului, în Ghiva lui Saul, alesul Domnului.
Regele a zis:
‒ Vi-i voi da.
7 Regele l-a cruțat însă pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, datorită jurământului făcut înaintea Domnului între el și Ionatan, fiul lui Saul. 8 I-a luat pe Armoni și pe Mefiboșet, cei doi fii pe care Rițpa, fata lui Aia, i-i născuse lui Saul, precum și pe cei cinci fii pe care Merab, fata lui Saul, i-i născuse lui Adriel, fiul lui Barzilai meholatitul, 9 și i-a dat în mâinile ghivoniților. Aceștia i-au spânzurat înaintea Domnului, pe un deal. Toți cei șapte au murit împreună, fiind uciși în primele zile ale seceratului, la începutul seceratului orzului.
10 Rițpa, fata lui Aia, a luat un sac și l-a întins sub ea pe o stâncă. De la începutul seceratului și până când a căzut ploaie din cer peste ei, ea n-a lăsat păsările cerului să se așeze pe ei în timpul zilei și nici vietățile câmpului să se atingă de ei în timpul nopții. 11 Când i s-a spus lui David ce făcea Rițpa, fata lui Aia, țiitoarea lui Saul, 12 acesta s-a dus și a adus osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan de la locuitorii Iabeșului Ghiladului (aceștia le furaseră din piața Bet-Șanului, unde le puseseră filistenii în ziua când l-au ucis pe Saul la Ghilboa). 13 A adus de acolo osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan și au fost adunate, de asemenea, și oasele celor care fuseseră spânzurați. 14 Au înmormântat osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan în teritoriul lui Beniamin, la Țela, în mormântul tatălui său, Chiș. Și au făcut tot ce poruncise regele. În urma acestor fapte, Dumnezeu S-a lăsat înduplecat cu privire la țară.
Bătălii împotriva filistenilor
(1 Cron. 20:4-8)15 Între filisteni și Israel a avut loc o nouă bătălie. David a coborât împreună cu slujitorii lui și au luptat împotriva filistenilor. David era epuizat. 16 Ișbi-Benob, unul dintre urmașii lui Rafa, care avea o suliță cu vârful de bronz în greutate de trei sute de șecheli și care avea o sabie nouă, și-a pus în gând să-l omoare pe David. 17 În ajutorul lui David a venit însă Abișai, fiul Țeruiei, care l-a lovit pe filistean și l-a omorât. Atunci, oamenii lui David i-au jurat, zicând: „Nu vei mai ieși cu noi la război, ca să nu stingi lumina lui Israel“.
18 După aceea, o altă bătălie împotriva filistenilor a avut loc la Gob. Atunci hușatitul Sibecai l-a ucis pe Saf, unul dintre urmașii lui Rafa. 19 În timpul unei alte lupte cu filistenii la Gob, Elhanan, fiul betleemitului Iaare-Oreghim, l-a ucis pe Goliat ghititul, care avea o suliță al cărei mâner era ca sulul unui țesător. 20 S-a mai dat o luptă la Gat. Acolo era un bărbat uriaș, care avea câte șase degete la ambele mâini și la ambele picioare – douăzeci și patru în total. Și acesta era un urmaș al lui Rafa. 21 El l-a batjocorit pe Israel, dar Ionatan, fiul lui Șimea, fratele lui David, l-a ucis. 22 Aceștia patru i s-au născut lui Rafa în Gat. Ei au fost omorâți de David și de slujitorii săi.