Cântarea lui David
1 David a îndreptat către DOMNUL cuvintele acestei cântări după ce DOMNUL l‑a izbăvit din mâna tuturor vrăjmașilor lui și din mâna lui Saul. 2 El a zis:
„DOMNUL este stânca mea,
cetățuia mea, izbăvitorul meu.
3 Dumnezeu este stânca în care mă ascund ,
scutul meu, cornul izbăvirii mele,
turnul meu de scăpare și adăpostul meu ,
izbăvitorul meu, care mă scapă de silnicie!
4 Eu Îl chem pe DOMNUL cel vrednic de laudă
și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.
5 Mă împresuraseră talazurile morții,
eram îngrozit de puhoaiele pieirii,
6 mă înfășurau funiile Locuinței Morților,
cursele morții îmi țineau calea.
7 Dar, în strâmtorarea mea, L‑am chemat pe DOMNUL,
pe Dumnezeul meu L‑am chemat;
din templul Lui El mi‑a auzit glasul,
și strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
8 Atunci s‑a zguduit pământul și s‑a cutremurat;
temeliile cerurilor tremurau și se clătinau,
pentru că El Se mâniase.
9 Fum se ridica din nările Lui,
un foc mistuitor, din gura Lui,
și cărbuni aprinși țâșneau din ea.
10 A înclinat cerurile și a coborât:
un nor gros era sub picioarele Lui.
11 S‑a urcat și a zburat în car de heruvimi,
S‑a arătat pe aripile vântului;
12 din întuneric Își făcuse cort de jur împrejur ,
din ape întunecate și nori groși.
13 Din strălucirea care era înaintea Lui
scânteiau cărbuni de foc.
14 DOMNUL a tunat din ceruri,
Cel Preaînalt a făcut să‑I răsune glasul;
15 i‑a săgetat pe vrăjmași și i‑a risipit,
a aruncat fulgerul și i‑a pus pe fugă.
16 Atunci au ieșit la iveală albiile mărilor
și s‑au dezgolit temeliile lumii,
la mustrarea DOMNULUI,
la vuietul suflării nărilor Lui.
17 El S‑a întins din înălțime și m‑a apucat,
m‑a scos din apele cele mari;
18 m‑a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic,
de vrăjmașii mei, care erau mai tari decât mine.
19 Ei se năpustiseră asupra mea în ziua nenorocirii mele;
dar DOMNUL a fost sprijinul meu.
20 El m‑a scos la loc larg.
El m‑a scăpat, pentru că mă iubește.
21 DOMNUL m‑a răsplătit după nevinovăția mea,
mi‑a răspuns după curăția mâinilor mele;
22 căci am păzit căile DOMNULUI
și nu m‑am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.
23 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea
și nu m‑am depărtat de rânduielile Lui.
24 Am fost desăvârșit înaintea Lui
și m‑am ținut departe de păcat.
25 DOMNUL mi‑a răsplătit după dreptatea mea,
după curăția mea înaintea ochilor Lui.
26 Cu cel credincios Te arăți credincios,
cu omul desăvârșit Te arăți desăvârșit,
27 cu cel curat Te arăți curat,
dar cu cel sucit Te arăți sucit.
28 Tu îi mântuiești pe cei umiliți,
și cu privirea Ta îi smerești pe cei trufași .
29 Da, Tu ești candela mea, DOAMNE!
DOMNUL îmi luminează întunericul.
30 Cu Tine sparg întărituri,
cu Dumnezeul meu sar peste ziduri.
31 El este Dumnezeu: desăvârșite sunt căile Lui;
cuvântul DOMNULUI este încercat în foc;
El este un scut pentru toți cei ce aleargă la El.
32 Căci cine este Dumnezeu, în afară de DOMNUL?
Și cine este Stânca, în afară de Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu este cetățuia mea cea tare
și El îmi face calea desăvârșită .
34 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor
și mă așază pe înălțimile mele .
35 El îmi deprinde mâinile la luptă,
iar brațele mele întind arcul de aramă.
36 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
și ajutorul Tău mă face mare.
37 Tu lărgești drumul sub pașii mei,
și gleznele mele nu alunecă.
38 Îi urmăresc pe vrăjmași, ca să‑i dau pieirii;
nu mă întorc până nu‑i nimicesc.
39 Îi stârpesc, îi zdrobesc, de nu se mai ridică;
se prăbușesc sub picioarele mele.
40 Tu mă încingi cu putere de luptă
și‑i răpui pe dușmani sub tălpile mele.
41 Îi faci pe vrăjmași să dea bir cu fugiții ,
iar pe cei ce mă urăsc îi nimicesc.
42 Ei se uită, dar nu are cine să‑i scape;
strigă către DOMNUL , dar nu le răspunde.
43 Îi pisez ca pulberea pământului,
ca noroiul de pe ulițe îi calc în picioare.
44 Tu mă izbăvești de certurile cu cei înarmați;
mă păstrezi în fruntea neamurilor;
un popor pe care nu‑l cunoșteam îmi este supus.
45 Fiii străinului se ploconesc înaintea mea;
ascultă de mine la cea dintâi poruncă.
46 Pălesc străinii de frică
și ies tremurând din fortărețele lor.
47 Viu este DOMNUL! Binecuvântată fie Stânca mea!
Fie înălțat Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!
48 Dumnezeu, răzbunătorul meu,
îmi supune popoarele
49 și mă scapă de vrăjmașii mei!
Tu mă înalți mai presus de potrivnicii mei,
mă izbăvești de omul asupritor.
50 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, DOAMNE,
și Numelui Tău îi voi aduce slavă!
51 El îi dă mari izbăviri regelui Său
și revarsă har peste unsul Său, David,
și peste urmașii lui pentru totdeauna!”
Cântarea de laudă a lui David
(Ps. 18:1-50)1 David I-a dedicat Domnului cuvintele acestei cântări în ziua când Domnul l-a scăpat de toți dușmanii lui și de Saul. 2 El a zis:
„Domnul este stânca mea,fortăreața mea și eliberatorul meu!3 Dumnezeu este stânca mea, în Care mă adăpostesc,scutul meu, puterea care mă eliberează,locul meu de scăpare, adăpostul și mântuitorul meu!Tu mă scapi de violență!4 L-am chemat pe Domnul,Cel demn de laudă,și am fost eliberat din mâinile dușmanilor mei!5 Căci mă înfășuraseră valurile morții,mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii!6 Legăturile Locuinței Morților mă înconjuraseră,mă prinseseră lațurile morții.
7 Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul,L-am chemat pe Dumnezeul meu.El mi-a ascultat glasul, din Templul Său,și strigătul meu după ajutor a ajuns la urechile Sale.8 Atunci s-a zguduit și s-a cutremurat pământul,iar temeliile cerurilor s-au zdruncinat,s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.9 Se înălța fum din nările Lui,iar din gura Lui ieșea un foc mistuitor;cărbuni aprinși ieșeau din ea.10 A aplecat cerurile și a coborât;sub picioarele Lui era negură.11 Călărea pe un heruvim și zbura;plutea pe aripile vântului.12 Așternuse întunericul împrejurul Lui;grămezile de ape și norii negri erau adăposturile Lui.13 Din strălucirea care se oglindea înaintea Lui ieșeau cărbuni aprinși.14 Domnul a tunat din ceruri,Cel Preaînalt Și-a făcut auzit glasul.15 A aruncat săgeți și i-a împrăștiat pe dușmani ,a trimis fulgerul și i-a pus pe fugă.16 La mustrarea Domnului,la suflarea nărilor Lui,s-au văzut albiile măriiși s-au descoperit temeliile lumii.
17 El S-a întins din înălțime și m-a prins,m-a scos din apele cele mari,18 m-a scăpat de dușmanul meu cel puternicși de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.19 Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu,dar Domnul mi-a fost sprijin.20 El m-a eliberat;m-a salvat pentru că Își găsește plăcerea în mine.
21 Domnul mi-a răsplătit potrivit cu dreptatea mea,mi-a făcut după curăția mâinilor mele,22 fiindcă am păzit căile Domnuluiși nu m-am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.23 Căci toate judecățile Lui sunt înaintea meași n-am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.24 Am fost integru înaintea Luiși m-am păzit de nelegiuirea mea.25 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,după curăția mea înaintea ochilor Săi.
26 Cu cel credincios Tu Te arăți credincios;cu omul integru Tu Te dovedești a fi integru.27 Cu cel curat Tu Te arăți curat,dar cu cel pervertit Te porți după viclenia lui.28 Tu salvezi poporul smerit,dar cu privirea Ta îi cobori pe cei trufași.29 Tu ești candela mea, Doamne!Domnul îmi luminează întunericul.30 Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor,cu Dumnezeul meu sar peste zid.
31 Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită;cuvântul Domnului este dovedit curat.El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El.32 Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?33 Dumnezeu este cetățuia mea cea tareși El mi-a făcut desăvârșită calea.34 El mi-a făcut picioarele ca ale cerboaicelorși m-a așezat pe înălțimi.35 Îmi deprinde mâinile pentru luptă,astfel încât brațele mele întind arcul de bronz.36 Tu îmi dai scutul mântuirii Taleși răspunsul Tău mă face mare.37 Tu-mi lărgești calea sub pașii mei,ca să nu-mi alunece picioarele.
38 Îmi urmăresc dușmanii și-i distrug;nu mă întorc până nu-i nimicesc.39 Îi nimicesc și îi zdrobesc de nu se mai ridică;ei cad la picioarele mele.40 Tu îmi dai putere să luptși-i faci să capituleze pe cei ce se ridică împotriva mea.41 Tu-i faci pe dușmanii mei să fugă dinaintea mea,și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.42 Ei se uită în jur, dar nu este niciun eliberator.Se uită după Domnul, dar El nu le răspunde.43 Îi pisez la fel de mărunt ca praful pământului.Îi zdrobesc, îi strivesc ca pe noroiul de pe străzi.
44 Tu mă scapi de învinuirile poporului meu;mă păstrezi căpetenie a națiunilor;un popor pe care nu-l cunosc îmi slujește.45 Fiii străinului mă lingușesc;imediat ce mă aud, mă ascultă.46 Fiii străinului îngălbenescși ies tremurând din fortărețele lor.
47 Domnul este viu!Binecuvântată să fie Stânca mea!Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!48 Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,Cel Care aduce popoare sub stăpânirea mea,49 Cel Ce mă scapă de dușmanii mei.Tu mă ridici deasupra celor ce se ridică împotriva mea;Tu mă scapi de omul violent.50 De aceea Îți voi mulțumi, Doamne, printre națiuni,și voi cânta spre lauda Numelui Tău!
51 El îi face parte regelui Său de mari victoriiși-i arată îndurare unsului Său,lui David și urmașilor lui pentru totdeauna“.