Convertirea centurionului Corneliu
1 În Cezareea era un om numit Corneliu, centurion din cohorta Italica. 2 El era evlavios și temător de Dumnezeu împreună cu toată casa lui, făcea multe milostenii poporului și se ruga neîncetat lui Dumnezeu. 3 Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut limpede într‑o vedenie că un înger al lui Dumnezeu a intrat la el și i‑a zis: „Corneliu!” 4 El s‑a uitat țintă la înger și, cuprins de frică, a zis: „Ce este, Doamne?” Îngerul i‑a zis: „Rugăciunile și milosteniile tale au urcat, spre aducere aminte, înaintea lui Dumnezeu. 5 Acum, trimite niște oameni la Iope și cheamă‑l pe Simon, numit și Petru! 6 El găzduiește la un tăbăcar pe nume Simon , a cărui casă este lângă mare. [Acela îți va spune ce trebuie să faci.]” 7 De îndată ce a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu i‑a chemat pe doi dintre slujitori și un soldat evlavios dintre cei apropiați lui 8 și, după ce le‑a povestit tot, i‑a trimis la Iope.
9 A doua zi, pe când aceștia erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s‑a urcat pe acoperiș ca să se roage, pe la ceasul al șaselea. 10 I s‑a făcut foame și a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau masa , a căzut în extaz 11 și a văzut cerul deschizându‑se și ceva ca o pânză mare ce se cobora spre pământ ținută de cele patru colțuri. 12 În ea se aflau felurite vietăți cu patru picioare, târâtoare ale pământului și păsări ale cerului. 13 Și un glas i‑a zis: „Petre, ridică‑te, taie și mănâncă!” 14 „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru, „căci niciodată n‑am mâncat ceva spurcat sau necurat!” 15 Și glasul i‑a zis a doua oară: „Ce a curățit Dumnezeu să nu consideri spurcat!” 16 Aceasta s‑a petrecut de trei ori, după care îndată lucrul acela a fost ridicat la cer.
17 Pe când Petru, nedumerit, se întreba care este înțelesul vedeniei pe care o avusese, iată că oamenii trimiși de Corneliu stăteau la poartă, căutând să afle casa lui Simon. 18 Ei au întrebat cu glas tare dacă Simon, numit și Petru, găzduiește acolo. 19 Și pe când cugeta Petru la vedenie, Duhul i‑a zis: „Iată că te caută trei oameni; 20 ridică‑te , coboară‑te și mergi cu ei fără șovăire, căci Eu i‑am trimis!” 21 Petru s‑a coborât la oamenii aceia și le‑a zis: „Eu sunt cel pe care‑l căutați. Ce pricină vă aduce?” 22 Ei i‑au răspuns: „Centurionul Corneliu , om drept și temător de Dumnezeu, cu un nume bun în tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de un înger sfânt să te cheme în casa lui ca să‑ți asculte cuvintele.” 23 Atunci Petru i‑a chemat înăuntru și i‑a găzduit.
A doua zi, s‑a sculat și a plecat cu ei, iar câțiva frați din Iope l‑au însoțit. 24 În ziua următoare au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aștepta, împreună cu rudele și prietenii mai apropiați pe care‑i chemase. 25 Când Petru a dat să intre, Corneliu i‑a ieșit în întâmpinare, a căzut la picioarele lui și i s‑a închinat. 26 Dar Petru l‑a ridicat, zicându‑i: „Ridică‑te , și eu sunt tot om!” 27 Și vorbind cu el, a intrat în casă, unde a găsit mulți oameni adunați. 28 Petru le‑a zis: „Știți că unui iudeu nu‑i este îngăduit să se atingă de un străin sau să se apropie de el; dar mie Dumnezeu mi‑a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. 29 De aceea am venit fără șovăire când am fost chemat. Vă întreb deci: cu ce gând ați trimis după mine?” 30 Corneliu a răspuns: „În urmă cu patru zile, cam pe vremea aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea și iată că a stat înaintea mea un bărbat îmbrăcat cu o haină strălucitoare 31 și a zis: «Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată și milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. 32 Trimite la Iope și cheamă‑l pe Simon, cel numit și Petru; el găzduiește în casa tăbăcarului Simon, lângă mare. [Când va veni el, îți va vorbi.]» 33 Am trimis îndată la tine și ai făcut bine că ai venit. Acum suntem toți înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ți‑a poruncit Domnul.”
34 Atunci, Petru a început să vorbească și a zis: „Înțeleg cu adevărat că Dumnezeu nu este părtinitor, 35 ci, în toate popoarele, oricine se teme de El și înfăptuiește dreptatea Îi este plăcut. 36 El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel, vestindu‑le pacea prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor. 37 Știți și voi ce s‑a întâmplat în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul propovăduit de Ioan: 38 cum Isus din Nazaret, care a fost uns de Dumnezeu cu Duhul Sfânt și cu putere, umbla din loc în loc, făcând bine și vindecându‑i pe toți cei ce erau apăsați de Diavol, căci Dumnezeu era cu El. 39 Noi suntem martori ai tuturor lucrărilor pe care le‑a făcut El în ținutul iudeilor și în Ierusalim. Ei L‑au omorât atârnându‑L pe lemn, 40 dar Dumnezeu L‑a înviat a treia zi și I‑a îngăduit să Se arate 41 nu întregului popor, ci nouă, martorilor mai dinainte aleși de Dumnezeu, care am mâncat și am băut împreună cu El după ce a înviat din morți. 42 Isus ne‑a poruncit să propovăduim poporului și să dăm mărturie că El este rânduit de Dumnezeu Judecător al celor vii și al celor morți. 43 Despre El mărturisesc toți profeții: că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.”
44 Pe când rostea Petru vorbele acestea, Duhul Sfânt S‑a coborât peste toți cei ce ascultau Cuvântul. 45 Toți credincioșii circumciși care veniseră cu Petru au rămas uimiți când au văzut că darul Duhului Sfânt s‑a revărsat și peste neamuri; 46 căci îi auzeau vorbind în limbi și mărindu‑L pe Dumnezeu. Atunci, Petru a zis: 47 „Poate oare cineva să oprească apa ca să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt la fel ca noi?” 48 Și a poruncit să fie botezați în Numele [Domnului] Isus Hristos. Atunci, l‑au rugat să mai rămână câteva zile [la ei].
Corneliu
1 În Cezareea era un om pe nume Corneliu, un centurion din cohorta numită „Italiana“. 2 Era evlavios și temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii poporului și se ruga lui Dumnezeu în orice vreme.
3 Într-o zi , cam pe la ceasul al nouălea, a văzut clar, într-o vedenie, un înger al lui Dumnezeu intrând la el și zicându-i:
‒ Corneliu!
4 Corneliu s-a uitat țintă la el și s-a înspăimântat.
El a zis:
‒ Ce este, domnule?
Îngerul i-a spus:
‒ Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, ca o jertfă de aducere-aminte. 5 Acum, trimite niște bărbați la Iafo și cheamă-l pe Simon, cel care mai este numit și Petru. 6 El este găzduit de Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare.
7 Imediat după ce a plecat îngerul care-i vorbise, Corneliu a chemat doi dintre servitorii săi din casă și un soldat devotat, dintre cei care-i slujeau continuu, 8 și, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis în Iafo.
Vedenia lui Petru
9 În ziua următoare, în timp ce ei erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a urcat pe acoperiș să se roage pe la ceasul al șaselea. 10 I s-a făcut foame și a vrut să mănânce, dar în timp ce-i pregăteau masa, a căzut într-o răpire sufletească. 11 A văzut cerul deschis și ceva ca o pânză mare fiind adusă jos, pe pământ, de cele patru colțuri. 12 În ea se aflau tot felul de patrupede, târâtoare ale pământului și păsări ale cerului.
13 Un glas i-a vorbit astfel:
‒ Petru, ridică-te, înjunghie și mănâncă!
14 Însă Petru a zis:
‒ Nicidecum, Doamne! Căci niciodată n-am mâncat ceva întinat sau necurat!
15 Glasul i-a vorbit din nou, a doua oară:
‒ Ceea ce a curățit Dumnezeu, să nu consideri întinat!
16 Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori, și imediat după aceea pânza a fost luată în Cer. 17 În timp ce Petru era nedumerit cu privire la ce-ar putea însemna vedenia pe care a avut-o, iată că bărbații trimiși de Corneliu aflaseră unde era casa lui Simon și stăteau la poartă, 18 întrebând cu glas tare dacă Simon, care mai este numit și Petru, locuiește acolo. 19 În timp ce Petru încă se gândea la vedenie, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei bărbați. 20 Ridică-te, deci, coboară și du-te cu ei fără să ai îndoieli, pentru că Eu i-am trimis“.
21 Așadar, Petru s-a dus la bărbații aceia și le-a zis:
‒ Iată, eu sunt cel pe care-l căutați. Din ce motiv ați venit?
22 Ei i-au răspuns:
‒ Centurionul Corneliu, om drept, temător de Dumnezeu și vorbit de bine de către tot poporul iudeilor, a fost înștiințat printr-un înger sfânt să trimită să te cheme în casa lui și să audă un mesaj de la tine.
23 Atunci Petru i-a invitat înăuntru și i-a găzduit.
Petru, acasă la Corneliu
În ziua următoare s-a sculat și a plecat împreună cu ei; l-au însoțit și unii dintre frații din Iafo. 24 După o zi au ajuns în Cezareea. Corneliu îi aștepta împreună cu rudele și prietenii apropiați pe care-i invitase. 25 Pe când se pregătea Petru să intre în casă , Corneliu l-a întâmpinat, a căzut la picioarele lui și i s-a închinat.
26 Petru însă l-a ridicat, zicând:
‒ Ridică-te! Și eu sunt tot om!
27 Și, continuând să vorbească cu el, a intrat înăuntru, unde a găsit mulți oameni care se adunaseră.
28 El le-a zis:
‒ Știți că unui iudeu îi este interzis de Lege să se alăture sau să viziteze un străin, dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om întinat sau necurat. 29 De aceea am venit fără ezitare când s-a trimis după mine. Vă întreb deci, cu ce scop ați trimis după mine?
30 Corneliu a zis:
‒ Cu patru zile în urmă, chiar la ceasul acesta, al nouălea, eram în casa mea și mă rugam. Și iată că un om îmbrăcat în haine strălucitoare a stat înaintea mea 31 și a zis: „Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată și milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. 32 Prin urmare, trimite la Iafo și cheamă-l pe Simon, cel care mai este numit și Petru. El locuiește în casa tăbăcarului Simon, lângă mare. Când va veni el, îți va vorbi“. 33 Am trimis deci imediat la tine, și bine ai făcut că ai venit. Acum, deci, noi toți suntem prezenți aici , înaintea lui Dumnezeu, ca să auzim tot ce ți-a poruncit Domnul!
34 Atunci Petru a luat cuvântul și a zis:
‒ Într-adevăr, înțeleg acum că Dumnezeu nu favorizează pe nimeni, 35 ci în orice națiune, cel ce se teme de El și face dreptate este primit de El. 36 El a trimis fiilor lui Israel Cuvântul, vestind Evanghelia păcii prin Isus Cristos, Care este Domnul tuturor. 37 Voi știți ce s-a întâmplat prin toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul proclamat de Ioan: 38 cum Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, Care mergea pretutindeni, făcând bine și vindecându-i pe toți cei ce erau asupriți de diavolul, căci Dumnezeu era cu El. 39 Noi suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care le-a făcut El în țara iudeilor și în Ierusalim; El este Cel pe Care ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. 40 Pe El, Dumnezeu L-a înviat a treia zi și a îngăduit să Se facă văzut, 41 nu întregului popor, ci nouă , martorilor aleși mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat și am băut împreună cu El după ce a înviat dintre cei morți. 42 El ne-a poruncit să predicăm poporului și să depunem mărturie că El este Cel desemnat de Dumnezeu ca Judecător al celor vii și al celor morți. 43 Toți profeții mărturisesc despre El, afirmând că oricine crede în El primește, prin Numele Lui, iertarea de păcate.
44 În timp ce rostea Petru aceste cuvinte, Duhul Sfânt S-a coborât peste toți cei ce ascultau Cuvântul. 45 Credincioșii circumciși, care veniseră cu Petru, se minunau de faptul că darul Duhului Sfânt fusese turnat și peste neevrei. 46 Căci îi auzeau vorbind în limbi și preamărindu-L pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: 47 „Oare poate opri cineva apa să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi?“. 48 Și a poruncit să fie botezați în Numele lui Isus Cristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei .