Conciliul de la Ierusalim
1 Din Iudeea au coborât unii care îi învățau pe frați astfel: „Dacă nu sunteți circumciși după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți.” 2 Pentru că Pavel și Barnaba au avut cu ei nu puține controverse și discuții aprinse, s‑a luat hotărârea ca Pavel și Barnaba, împreună cu câțiva dintre ei, să urce la apostolii și prezbiterii din Ierusalim ca să‑i întrebe cu privire la această nelămurire. 3 După ce au fost petrecuți de biserică, au trecut prin Fenicia și Samaria și au istorisit întoarcerea neamurilor la Dumnezeu , făcându‑le astfel o mare bucurie tuturor fraților. 4 Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de biserică, de apostoli și de prezbiteri și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. 5 Atunci, unii din gruparea fariseilor care crezuseră s‑au ridicat și au zis ca neamurilor să li se poruncească să se circumcidă și să păzească Legea lui Moise.
6 Apostolii și prezbiterii s‑au adunat ca să cerceteze acest lucru. 7 După multe discuții, Petru s‑a ridicat și le‑a zis: „Fraților , voi știți că încă de la început Dumnezeu m‑a ales dintre voi ca prin gura mea neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă. 8 Și Dumnezeu, care cunoaște inimile, a depus mărturie pentru ei, dându‑le Duhul Sfânt ca și nouă. 9 N‑a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le‑a curățit inimile prin credință. 10 Așadar, de ce‑L ispitiți pe Dumnezeu și puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi nu l‑am putut purta? 11 Dar noi credem că prin harul Domnului Isus suntem mântuiți și noi, și ei.”
12 Toată adunarea a tăcut și i‑a ascultat pe Barnaba și pe Pavel, care au istorisit toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei între neamuri. 13 Când au tăcut ei, a luat cuvântul Iacov, zicând: „Fraților, ascultați‑mă! 14 Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu s‑a uitat să‑Și ia dintre neamuri un popor pentru Numele Său. 15 Și cu faptul acesta se potrivesc cuvintele profeților, după cum este scris:
16 «După aceea, Mă voi întoarce
și voi ridica din nou lăcașul prăbușit al lui David,
îi voi zidi iarăși dărâmăturile
și‑l voi înălța la loc,
17 pentru ca și ceilalți oameni să‑L caute pe Domnul,
și toate neamurile peste care a fost chemat Numele Meu,
zice Domnul, care face aceste lucruri 18 cunoscute din veșnicie.»
19 De aceea, eu socotesc să nu‑i mai împovărăm pe aceia dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu, 20 ci să li se scrie să se ferească de necurățiile idolilor, de desfrâu, de animale sugrumate și de sânge. 21 Căci Moise, încă din timpuri străvechi, are în fiecare cetate oameni care‑l propovăduiesc și este citit în sinagogi în fiecare zi de sabat.”
Hotărârea conciliului de la Ierusalim
22 Atunci, apostolii și prezbiterii, împreună cu întreaga biserică, au găsit cu cale să aleagă dintre ei niște bărbați pe care să‑i trimită la Antiohia cu Pavel și Barnaba: pe Iuda, zis și Barsaba , și pe Sila, bărbați cu vază între frați. 23 Și au scris astfel prin ei: „Apostolii și frații prezbiteri, către frații dintre neamuri care sunt în Antiohia, Siria și Cilicia: sănătate! 24 Fiindcă am auzit că unii – plecați dintre noi fără să fi primit poruncă – v‑au tulburat prin cuvintele lor și v‑au zdruncinat sufletele [zicându‑vă să vă circumcideți și să păziți Legea,] 25 după ce ne‑am adunat toți într‑un cuget, am găsit cu cale să alegem niște bărbați pe care să‑i trimitem la voi, împreună cu preaiubiții noștri Barnaba și Pavel, 26 oameni ce și‑au pus în joc viețile pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos. 27 I‑am trimis așadar pe Iuda și pe Sila împreună cu ei, ca să vă spună prin viu grai aceleași lucruri : 28 anume că Duhul Sfânt și noi am găsit cu cale să nu mai punem asupra voastră nicio altă povară pe lângă cele necesare – 29 adică să vă feriți de carnea jertfită idolilor, de sânge , de animale sugrumate și de desfrâu; dacă vă veți feri de acestea, bine veți face. Fiți sănătoși!”
30 Așadar, când au primit învoire, au coborât la Antiohia, unde au adunat mulțimea credincioșilor și au înmânat scrisoarea. 31 Citind‑o, aceștia s‑au bucurat de îmbărbătarea primită . 32 Iuda și Sila, fiind profeți, i‑au îmbărbătat și ei pe frați și i‑au întărit cu multe cuvinte. 33 După o vreme, frații le‑au dat învoire să se întoarcă în pace la cei care îi trimiseseră. [34 Totuși, Sila a găsit cu cale să mai rămână.] 35 Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia pentru a da învățătură și a propovădui, împreună cu mulți alții, Cuvântul Domnului.
Despărțirea lui Pavel de Barnaba
36 După câteva zile, Pavel i‑a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem să‑i cercetăm pe frații din fiecare cetate în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac!” 37 Barnaba voia să‑l ia și pe Ioan , numit Marcu. 38 Pavel considera însă că nu este potrivit să‑l ia cu ei pe acela care îi părăsise în Pamfilia și nu‑i însoțise în lucrarea lor . 39 Și s‑a iscat o așa neînțelegere, încât s‑au despărțit unul de celălalt; Barnaba l‑a luat pe Marcu și a plecat pe mare spre Cipru, 40 iar Pavel l‑a ales pe Sila și a plecat, după ce a fost încredințat de frați harului Domnului. 41 Și a străbătut Siria și Cilicia, întărind bisericile.
Sinodul de la Ierusalim
1 Însă câțiva oameni veniți din Iudeea îi învățau pe frați astfel: „Dacă nu sunteți circumciși, după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți!“. 2 Pavel și Barnabas au avut cu ei o neînțelegere și o controversă nu lipsită de importanță. De aceea frații i-au desemnat pe Pavel, pe Barnabas și pe alți câțiva dintre ei să se ducă la apostolii și bătrânii din Ierusalim pentru a discuta această problemă. 3 Astfel, după ce au fost însoțiți de către biserică, ei au călătorit prin Fenicia și Samaria și au povestit despre convertirea neevreilor. Și le-au făcut astfel o mare bucurie tuturor fraților. 4 Când au ajuns în Ierusalim, au fost primiți de biserică, de apostoli și de bătrâni și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu cu ei. 5 Dar unii din gruparea fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat și au zis: „Cei proveniți din alte națiuni trebuie să fie circumciși și trebuie să li se poruncească să păzească Legea lui Moise“.
6 Apostolii și bătrânii s-au adunat ca să vadă ce este de făcut în legătură cu această problemă. 7 După multă controversă, Petru s-a ridicat și le-a zis: „Fraților, voi știți că, în zilele de odinioară, Dumnezeu a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neevreii să audă cuvântul Evangheliei și să creadă. 8 Și Dumnezeu, Care cunoaște inimile, a mărturisit pentru ei, dându-le Duhul Sfânt la fel ca și nouă. 9 El n-a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le-a curățit inimile prin credință. 10 Acum, deci, de ce-L puneți la încercare pe Dumnezeu, punând pe gâtul ucenicilor un jug pe care nici strămoșii noștri și nici noi nu l-am putut purta? 11 Dimpotrivă, noi credem că suntem mântuiți prin harul Domnului Isus, în același fel ca și celelalte națiuni “.
12 Toată mulțimea a tăcut și i-a ascultat pe Barnabas și pe Pavel istorisind toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei între neevrei. 13 Când au terminat de vorbit, Iacov a răspuns, zicând: „Fraților, ascultați-mă! 14 Simeon ne-a istorisit cum mai întâi Dumnezeu a venit în ajutor, luând dintre națiuni un popor pentru Numele Său. 15 Iar acest lucru este în armonie cu rostirile profeților, după cum este scris:
16 «‘După aceea, Mă voi întoarce
și voi înălța din nou cortul căzut al lui David.
Îi voi înălța din nou ruinele
și-l voi reclădi,
17 pentru ca rămășița de oameni să-L caute pe Domnul,
precum și toate națiunile
peste care este chemat Numele Meu,
zice Domnul, Cel Care face aceste lucruri’
18 și Căruia Îi sunt cunoscute din veșnicie».
19 De aceea eu sunt de părere să nu le creăm dificultăți neevreilor care se întorc la Dumnezeu, 20 ci să le scriem să se ferească de lucrurile pângărite ale idolilor, de preacurvie, de animale sugrumate și de sânge. 21 Căci încă din generațiile din vechime Moise are în fiecare cetate oameni care-l proclamă în sinagogi, el fiind citit în fiecare zi de Sabat“.
Scrisoarea consiliului bisericesc către credincioșii neevrei
22 Atunci apostolii și bătrânii, împreună cu toată biserica, au hotărât să aleagă dintre ei niște bărbați pe care să-i trimită în Antiohia, împreună cu Pavel și Barnabas. I-au ales pe Iuda, numit și Barsabas, și pe Silas – bărbați cu rol de conducători în rândul fraților. 23 Au trimis prin ei următoarea scrisoare :
„Apostolii și bătrânii, frații voștri , către frații neevrei, care sunt în Antiohia, Siria și Cilicia. Salutări!
24 Fiindcă am auzit că unii care au plecat dintre noi, fără ca noi să le poruncim, v-au tulburat prin cuvintele lor și v-au necăjit sufletele, zicând să vă tăiați împrejur și să păziți Legea, 25 am hotărât, de comun acord, să alegem niște bărbați pe care să-i trimitem la voi împreună cu preaiubiții noștri Barnabas și Pavel, 26 oameni care și-au dăruit viața pentru Numele Domnului nostru Isus Cristos. 27 Așadar, i-am trimis pe Iuda și pe Silas, iar ei vă vor anunța, prin viu grai, aceleași lucruri. 28 Căci ni s-a părut potrivit, Duhului Sfânt și nouă, să nu mai punem nicio altă povară asupra voastră, decât aceste lucruri necesare, 29 și anume: să vă feriți de ceea ce este jertfit idolilor, de sânge, de animale sugrumate și de preacurvie – lucruri de care, dacă vă veți păzi, bine veți face!Fiți sănătoși!“.
30 Așadar, cei trimiși s-au dus în Antiohia și, după ce au adunat mulțimea, au înmânat scrisoarea. 31 Citind-o, frații s-au bucurat de mesajul de încurajare. 32 Iuda și Silas, fiind și ei profeți, i-au încurajat pe frați și i-au întărit prin multe cuvinte. 33 După ce au petrecut acolo câtva timp, au fost lăsați de către frați să plece în pace la cei care-i trimiseseră. 34 Totuși, Silas a hotărât să rămână acolo. 35 Pavel și Barnabas au rămas în Antiohia și, împreună cu mulți alții, îi învățau pe oameni și vesteau Cuvântul Domnului.
Disputa dintre Pavel și Barnabas
36 După câteva zile, Pavel i-a zis lui Barnabas: „Să ne întoarcem și să-i vizităm pe frații din fiecare cetate în care am predicat Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac!“. 37 Barnabas voia să-l ia cu ei și pe Ioan, numit Marcu, 38 dar Pavel considera că nu este bine să-l ia cu ei pe acela care se depărtase de ei în Pamfilia și nu-i mai însoțise în lucrare. 39 Disputa a fost atât de aprinsă, încât s-au despărțit unul de altul. Barnabas l-a luat pe Marcu și a plecat pe mare în Cipru, 40 iar Pavel l-a ales pe Silas și a plecat, după ce a fost încredințat de frați în grija harului Domnului. 41 El a călătorit prin Siria și Cilicia, întărind bisericile.