Pavel, la Efes
1 În timp ce Apolo era în Corint, Pavel, după ce a străbătut ținuturile de sus, a coborât la Efes. A găsit câțiva ucenici 2 și le‑a zis: „Ați primit Duhul Sfânt după ce ați crezut?” Ei i‑au răspuns : „Nici n‑am auzit că este un Duh Sfânt.” 3 „Dar ce botez ați primit?”, le‑a zis el. Și ei au răspuns: „Botezul lui Ioan.” 4 Atunci, Pavel le‑a spus: „Ioan a botezat cu botezul pocăinței, zicând poporului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” 5 Când au auzit aceste cuvinte , au fost botezați în Numele Domnului Isus. 6 Când și‑a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor și au început să vorbească în limbi și să profețească. 7 Erau cam doisprezece bărbați în total.
8 Pavel a intrat în sinagogă și vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a discutat cu ei și căuta să‑i înduplece cu privire la lucrurile Împărăției lui Dumnezeu. 9 Dar, fiindcă unii erau împietriți, nu credeau și vorbeau de rău calea Domnului înaintea mulțimii, Pavel s‑a despărțit de ei, luându‑i cu sine pe ucenici și învățându‑i în fiecare zi în școala [unuia] numit Tiran. 10 Lucrul acesta a durat doi ani, așa că toți locuitorii Asiei, iudei și greci, au auzit Cuvântul Domnului. 11 Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, 12 astfel încât puneau peste bolnavi ștergare sau șorțuri ce atinseseră trupul lui, și bolile îi părăseau, iar duhurile rele ieșeau [din ei].
Exorciștii din Efes
13 Niște exorciști iudei care umblau din loc în loc au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă conjur pe Isus, pe care‑L propovăduiește Pavel!” 14 Lucrul acesta îl făceau șapte fii ai lui Sceva, un preot iudeu din cei de seamă. 15 Duhul rău le‑a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc și pe Pavel îl știu, dar voi cine sunteți?” 16 Și omul acela în care era duhul rău s‑a năpustit asupra lor, i‑a doborât pe toți și i‑a bătut, așa încât aceștia au fugit goi și răniți din casa aceea. 17 Faptul acesta a ajuns cunoscut de toți iudeii și grecii care locuiau în Efes; i‑a cuprins frica pe toți și Numele Domnului Isus era preamărit. 18 Mulți dintre cei ce crezuseră veneau să‑și mărturisească și să‑și dea pe față faptele. 19 Nu puțini dintre cei ce făcuseră vrăjitorii și‑au adus cărțile și le‑au ars înaintea tuturor; prețul lor s‑a socotit la cincizeci de mii de arginți. 20 Astfel, Cuvântul se răspândea și avea izbândă prin puterea Domnului .
Revolta argintarilor din Efes
21 După ce s‑au petrecut aceste lucruri, Pavel a hotărât să meargă la Ierusalim trecând prin Macedonia și Ahaia. „După ce voi merge acolo”, își zicea el, „trebuie să văd și Roma.” 22 I‑a trimis în Macedonia pe doi dintre cei ce‑l ajutau: pe Timotei și pe Erast , iar el a mai rămas câtva timp în Asia.
23 Cam pe vremea aceea , s‑a făcut o mare tulburare cu privire la calea Domnului . 24 Un argintar numit Demetrios făcea temple de argint ale zeiței Artemis și astfel aducea un câștig însemnat meșterilor săi . 25 Așa că i‑a adunat, împreună cu alții de aceeași meserie, și le‑a zis: „Oameni buni, știți că din meșteșugul acesta ne vine bunăstarea; 26 voi vedeți și auziți că Pavel acesta nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia i‑a înduplecat și i‑a dus în rătăcire pe mulți, zicând că cei făcuți de mâna omului nu sunt zei. 27 Nu doar că breasla noastră riscă să ajungă disprețuită, dar și templul măreței zeițe Artemis este socotit un nimic, iar măreția aceleia care este venerată în toată Asia și în toată lumea e pe cale să fie nimicită.”
28 Când au auzit ei toate acestea , s‑au umplut de mânie și au început să strige: „Mare este zeița Artemis a efesenilor!” 29 Toată cetatea s‑a tulburat. I‑au înșfăcat pe macedonenii Gaius și Aristarh , însoțitori ai lui Pavel, și au năvălit toți într‑un gând în teatru. 30 Pavel voia să vină înaintea mulțimii, dar ucenicii nu l‑au lăsat. 31 Chiar și unii dintre mai‑marii Asiei, care‑i erau prieteni, au trimis la el să‑l roage să nu intre în teatru. 32 Unii strigau una, alții alta, căci adunarea era în învălmășeală și cei mai mulți nici nu știau de ce se adunaseră. 33 Atunci, l‑au scos din gloată pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mâna și voia să se apere înaintea mulțimii. 34 Dar când l‑au recunoscut că este iudeu, au strigat toți într‑un glas, timp de aproape două ore: „Mare este zeița Artemis a efesenilor!” 35 Totuși, logofătul a potolit mulțimea și a zis: „Bărbați efeseni, cine nu știe oare că cetatea efesenilor este păzitoarea templului măreței Artemis și a chipului ei căzut din cer? 36 Fiindcă lucrul acesta este de netăgăduit, trebuie să vă potoliți și să nu faceți vreun lucru nesăbuit. 37 I‑ați adus aici pe oamenii aceștia, care nu sunt nici jefuitori de temple, nici hulitori ai zeiței noastre. 38 Dacă Demetrios și meșterii care sunt cu el au vreo plângere împotriva cuiva, există adunări de judecată și proconsuli; să se învinuiască unii pe alții! 39 Dacă mai aveți și altă pricină, se va hotărî cu privire la ea într‑o adunare legitimă. 40 Dar acum suntem în primejdie să fim învinuiți de răscoală pentru cele petrecute astăzi, căci n‑avem niciun temei prin care să justificăm această răzvrătire.” 41 Și zicând acestea, a dat drumul adunării.
Pavel în Efes
1 În timp ce Apollos era în Corint, Pavel, după ce a călătorit prin regiunile de sus, a coborât în Efes.
Acolo a găsit câțiva ucenici 2 și i-a întrebat:
‒ Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut?
Ei i-au răspuns:
‒ Dar nici n-am auzit că este un Duh Sfânt!
3 El le-a zis:
‒ Atunci cu ce botez ați fost botezați?
Ei i-au răspuns:
‒ Cu botezul lui Ioan.
4 Pavel a zis:
‒ Ioan a botezat cu botezul pocăinței și spunea poporului să creadă în Cel Care avea să vină după el, adică în Isus.
5 Când au auzit ei aceasta, au fost botezați în Numele Domnului Isus. 6 Când Pavel și-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit peste ei și au început să vorbească în limbi și să profețească. 7 Erau cam doisprezece bărbați, cu toții.
8 Apoi a intrat în sinagogă. Timp de trei luni a vorbit cu îndrăzneală, discutând și încercând să-i convingă cu privire la lucrurile despre Împărăția lui Dumnezeu. 9 Dar fiindcă unii erau împietriți și neascultători, vorbind de rău Calea înaintea mulțimii, Pavel s-a depărtat de ei și i-a separat pe ucenici de aceștia. Și în fiecare zi purta discuții în sala de prelegeri a lui Tiranus. 10 Lucrul acesta a durat doi ani, astfel că toți cei ce locuiau în Asia, atât iudei, cât și greci, au auzit Cuvântul Domnului.
11 Și Dumnezeu făcea minuni nemaiîntâlnite prin mâinile lui Pavel, 12 așa încât celor bolnavi le erau aduse până și batistele sau șorțurile care atinseseră trupul acestuia, iar bolile îi părăseau și duhurile rele ieșeau din ei .
Cei șapte fii ai lui Sceva
13 Niște exorciști iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând:
‒ Vă poruncesc prin Isus, pe Care-L predică Pavel!
14 Cei ce făceau lucrul aceasta erau șapte fii ai unui anume Sceva, un mare preot iudeu.
15 Dar duhul cel rău, răspunzând, le-a zis:
‒ Pe Isus Îl cunosc, și pe Pavel îl știu, dar voi cine sunteți?
16 Și sărind asupra lor, omul în care era duhul cel rău i-a bătut pe toți și i-a învins, astfel că ei au fugit din casa aceea goi și răniți. 17 Lucrul acesta a fost cunoscut de toți iudeii și de toți grecii care locuiau în Efes. Și pe toți i-a cuprins frica, iar Numele Domnului Isus era preamărit. 18 Mulți dintre cei ce crezuseră veneau să mărturisească și să-și istorisească faptele. 19 Și mulți dintre cei ce făcuseră vrăjitorii și-au adunat cărțile și le-au ars înaintea tuturor. Au calculat prețul acestora și l-au găsit ca fiind de cincizeci de mii de arginți. 20 Astfel, prin puterea Domnului, Cuvântul se răspândea și se consolida.
21 După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel și-a pus în gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia și Ahaia. El își zicea: „După ce voi merge acolo, trebuie să văd și Roma“. 22 I-a trimis în Macedonia pe Timotei și pe Erastos, doi dintre cei care îl ajutau, iar el a mai rămas un timp în Asia.
O mare tulburare în Efes
23 În vremea aceea, s-a stârnit o mare tulburare cu privire la Cale. 24 Căci cineva pe nume Demetrius, un argintar, făcea temple de argint de-ale lui Artemis și aducea lucrătorilor nu puțin câștig. 25 El i-a adunat pe aceștia laolaltă, alături de alți lucrători de aceeași meserie, și le-a zis: „Bărbaților, știți că prosperitatea noastră depinde de meseria aceasta. 26 Iar acum vedeți și auziți că nu doar în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a convins și a dus în rătăcire o mulțime destul de mare de oameni , spunând că dumnezeii făcuți de mâini omenești nu sunt, de fapt , dumnezei. 27 Prin urmare, există pericolul nu numai ca munca noastră să ajungă de tot disprețul, ci și ca templul marii zeițe Artemis, cea la care se închină toată Asia și întreaga lume, să fie considerat o nimica, și însăși măreția ei să fie distrusă“.
28 Auzind aceasta, s-au mâniat foarte tare și au început să strige, zicând: „Mare este Artemis a efesenilor!“. 29 Cetatea s-a umplut de zarvă. S-au repezit, de comun acord, spre teatru, înșfăcându-i și pe macedonenii Gaius și Aristarhus, însoțitorii de drum ai lui Pavel. 30 Pavel voia să vină la mulțime, dar ucenicii nu l-au lăsat. 31 Chiar și unii dintre conducătorii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el oameni să-l roage să nu se ducă la teatru.
32 Unii strigau ceva, alții strigau altceva, căci adunarea era în confuzie, iar cei mai mulți nici nu știau din ce cauză se adunaseră. 33 Unii din mulțime l-au înștiințat pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau în față. Alexandru a făcut semn cu mâna, dorind să se apere înaintea mulțimii, 34 dar ei, recunoscându-l că este iudeu, au strigat cu toții într-un glas, timp de aproape două ore: „Mare este Artemis a efesenilor!“. 35 După ce funcționarul cetății a liniștit mulțimea, a zis: „Bărbați efeseni, cine este omul acela care să nu știe că cetatea efesenilor este păzitoarea templului măreței Artemis și a imaginii ei căzute din cer? 36 Întrucât aceste lucruri sunt de necontestat, este nevoie să vă liniștiți și să nu faceți nimic nesăbuit. 37 Căci i-ați adus aici pe bărbații aceștia care nu sunt nici jefuitori ai templului, nici blasfemiatori ai zeiței noastre! 38 Deci, dacă într-adevăr Demetrius și lucrătorii lui au o acuzație împotriva cuiva, tribunalele sunt deschise și există proconsuli. Să se acuze acolo unii pe alții! 39 Dacă însă vreți ceva în plus, se va clarifica într-o adunare legală. 40 Căci, din cauza celor întâmplate astăzi, suntem în pericol să fim acuzați de răscoală, deoarece nu există niciun motiv ca să putem da explicații pentru agitația aceasta“. 41 Și zicând acestea, a dat drumul adunării.