Coborârea Duhului Sfânt
1 Când a sosit Ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. 2 Deodată, a venit din cer un sunet ca vuietul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde erau ei. 3 Li s‑au arătat niște limbi ca de foc, ce s‑au împărțit și s‑au așezat câte una pe fiecare dintre ei. 4 Și toți s‑au umplut de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.
5 În Ierusalim se aflau atunci iudei, oameni evlavioși din toate neamurile de sub cer. 6 Când s‑a auzit sunetul acela, mulțimea s‑a adunat și era nedumerită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. 7 Erau uimiți și se minunau, zicând: „Toți aceștia care vorbesc nu sunt galileeni ? 8 Cum de îi auzim fiecare în limba în care ne‑am născut? 9 Parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia , 10 Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei dinspre Cirene, pelerini din Roma, 11 iudei sau prozeliți, cretani și arabi – îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările mărețe ale lui Dumnezeu!” 12 Toți erau uimiți și, neștiind ce să creadă, își ziceau unii altora: „Ce înseamnă aceasta?” 13 Alții își băteau joc și spuneau: „Sunt plini de must!”
Cuvântarea lui Petru
14 Atunci, Petru s‑a ridicat împreună cu cei unsprezece, și‑a înălțat glasul și le‑a zis: „Bărbați iudei și voi toți care locuiți în Ierusalim, să știți lucrul acesta și să luați aminte la cuvintele mele! 15 Oamenii aceștia nu sunt beți, cum credeți voi, căci este abia ceasul al treilea din zi. 16 Ci aceasta este ce a fost spus prin profetul Ioel:
17 Așa va fi în zilele de pe urmă, zice Dumnezeu:
voi turna din Duhul Meu peste orice făptură;
fiii voștri și fiicele voastre vor profeți,
tinerii voștri vor avea vedenii
și bătrânii voștri vor visa vise!
18 Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele
voi turna din Duhul Meu în zilele acelea și vor profeți.
19 Voi face minuni sus, în cer,
și semne jos, pe pământ:
sânge, foc și nor de fum;
20 soarele se va preschimba în întuneric
și luna, în sânge,
înainte să vină ziua Domnului cea mare și strălucită.
21 Atunci, oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.
22 Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin faptele puternice, minunile și semnele pe care le‑a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți, 23 pe Acesta, predat potrivit planului și preștiinței lui Dumnezeu, voi L‑ați răstignit și L‑ați omorât prin mâna celor nelegiuiți; 24 pe El Dumnezeu L‑a înviat, dezlegându‑L de chinurile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea. 25 Căci David zice despre El:
Eu Îl aveam totdeauna pe Domnul înaintea ochilor mei,
căci El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.
26 De aceea, mi s‑a bucurat inima și mi s‑a veselit limba;
chiar și trupul meu va sălășlui în nădejde,
27 căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuința Morților
și nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea.
28 Mi‑ai făcut cunoscute căile vieții
și mă vei umple de bucurie înaintea feței Tale.
29 Fraților, despre patriarhul David să‑mi fie îngăduit a spune cu îndrăzneală că a murit și a fost îngropat, iar mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. 30 Profet fiind, el a știut că Dumnezeu S‑a jurat să așeze pe tronul lui pe unul care să fie rodul coapselor lui ; 31 despre învierea lui Hristos a profețit și a vorbit el, când a zis că n‑a fost lăsat în Locuința Morților, iar trupul Lui n‑a văzut putrezirea . 32 Dumnezeu L‑a înviat pe acest Isus, iar noi toți suntem martori ai Lui. 33 După ce S‑a înălțat la dreapta lui Dumnezeu și a primit de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt , a turnat ce vedeți și auziți. 34 Căci David nu s‑a suit în ceruri, ci el zice:
Domnul a zis Domnului meu:
«Șezi la dreapta Mea
35 până‑i voi pune pe vrăjmașii Tăi
reazem picioarelor Tale!»
36 De aceea, să știe negreșit toată casa lui Israel că Dumnezeu L‑a făcut Domn și Hristos pe acest Isus pe care voi L‑ați răstignit.”
37 Auzind ei aceste cuvinte , au fost străpunși în inimă și le‑au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?” 38 Petru le‑a răspuns: „Pocăiți‑vă și fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, și veți primi darul Sfântului Duh! 39 Căci făgăduința este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei de departe, oricâți va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” 40 Și cu multe alte cuvinte îi sfătuia și‑i îndemna, zicând: „Mântuiți‑vă din mijlocul acestei generații strâmbe!” 41 Cei ce au primit cuvântul lui au fost botezați, și în ziua aceea s‑au adăugat cam trei mii de suflete.
Viața primei comunități creștine
42 Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în părtășie, în frângerea pâinii și în rugăciuni. 43 Fiecare suflet era plin de teamă, iar prin apostoli se făceau multe minuni și semne. 44 Toți cei ce credeau erau împreună la un loc și aveau totul în comun. 45 Își vindeau proprietățile și averile și le împărțeau tuturor, după nevoia fiecăruia. 46 În fiecare zi mergeau toți într‑un cuget la Templu, frângeau pâinea în case și luau hrana cu bucurie și curăție de inimă. 47 Îl lăudau pe Dumnezeu și erau plăcuți înaintea întregului popor. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.
Coborârea Duhului Sfânt
1 Când a sosit ziua Cincizecimii, erau cu toții împreună în același loc. 2 Și deodată, din cer, a venit un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa în care ședeau ei. 3 Li s-au arătat niște limbi ca de foc, care s-au împărțit și s-au așezat pe fiecare dintre ei. 4 Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.
5 În Ierusalim locuiau atunci iudei, oameni evlavioși din orice națiune de sub cer. 6 Când s-a auzit sunetul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas uluită, pentru că fiecare în parte auzea vorbindu-se acolo propria sa limbă. 7 Ei erau uimiți și se minunau, zicând: „Iată, nu sunt oare galileeni toți aceștia care vorbesc? 8 Cum de fiecare dintre noi auzim vorbindu-se propria noastră limbă în care ne-am născut? 9 Parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia, 10 din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, de prin părțile Libiei dinspre Cirena, vizitatori din Roma, 11 iudei și prozeliți, cretani și arabi, noi toți auzim vorbindu-se în propriile noastre limbi despre lucrările mărețe ale lui Dumnezeu!“. 12 Toți se minunau, erau nedumeriți și se întrebau unul pe altul: „Ce vrea să însemne aceasta?“. 13 Alții însă își băteau joc și ziceau: „Sunt plini de vin!“.
Petru vorbește mulțimii în ziua Cincizecimii
14 Dar Petru s-a ridicat în picioare împreună cu cei unsprezece, și-a ridicat glasul și le-a vorbit astfel :
‒ Bărbați iudei și toți cei ce locuiți în Ierusalim, să vă fie cunoscut lucrul acesta și să ascultați cuvintele mele! 15 Oamenii aceștia nu sunt beți, așa cum presupuneți voi, pentru că nu este decât al treilea ceas din zi, 16 ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:
17 „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu,
voi turna din Duhul Meu peste orice om.
Fiii și fiicele voastre vor profeți,
tinerii voștri vor avea vedenii,
iar bătrânii voștri vor avea vise!
18 Chiar și peste slujitorii Mei și slujitoarele Mele
voi turna din Duhul Meu în acele zile,
și vor profeți.
19 Voi face minuni sus în cer
și semne jos pe pământ,
sânge, foc și coloane de fum.
20 Soarele se va preface în întuneric,
iar luna în sânge,
înainte să vină ziua cea mare și glorioasă a Domnului.
21 Atunci oricine va chema Numele Domnului
va fi mântuit!“ .
22 Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea: pe Isus nazarineanul, bărbat confirmat de Dumnezeu înaintea voastră prin lucrările puternice, minunile și semnele pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți, 23 pe Omul Acesta, dat pe mâna voastră după planul hotărât și după preștiința lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit și L-ați omorât prin mâna celor care nu au Legea! 24 Dumnezeu însă L-a înviat, dezlegându-L de durerile morții, pentru că nu era posibil să fie ținut de ea. 25 Căci David zice despre El:
„Îl văd pe Domnul tot timpul înaintea mea,
fiindcă El este la dreapta mea ca să nu mă clatin!
26 De aceea mi se bucură inima și mi se înveselește limba!
Mai mult, trupul meu se va odihni plin de speranță,
27 căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuința Morților
și nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.
28 Mi-ai făcut cunoscute căile vieții;
mă vei umple de bucurie cu prezența Ta!“ .
29 Fraților, cât despre patriarhul David, pot să vă spun cu îndrăzneală că el a murit și a fost înmormântat, iar mormântul lui a rămas în mijlocul nostru până în ziua aceasta. 30 Așadar, pentru că era profet și știa că Dumnezeu îi promisese prin jurământ că-l va pune pe tronul lui pe unul dintre urmașii săi, 31 deci, pentru că știa aceasta mai dinainte, el vorbea despre învierea lui Cristos atunci când spunea că nu va fi lăsat în Locuința Morților și că trupul Lui nu va vedea putrezirea.
32 Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, și noi toți suntem martori. 33 Așadar, fiind înălțat la dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, El a turnat ceea ce vedeți și auziți. 34 Căci David nu s-a suit în Ceruri, ci el însuși zice:
„Domnul I-a zis Domnului meu:
«Șezi la dreapta Mea,
35 până-i voi pune pe dușmanii Tăi
să fie scăunaș pentru picioarele Tale!»“ .
36 Să știe bine deci toată Casa lui Israel că Dumnezeu L-a făcut Domn și Cristos pe acest Isus, pe Care L-ați răstignit voi!
37 Auzind aceasta, ei au rămas străpunși în inimă și i-au întrebat pe Petru și pe ceilalți apostoli:
‒ Fraților, ce să facem?
38 Petru le-a răspuns:
‒ Pocăiți-vă și fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre. Și veți primi darul Duhului Sfânt. 39 Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.
40 Și cu multe alte cuvinte el depunea mărturie și îi îndemna, zicând:
‒ Mântuiți-vă din mijlocul acestei generații corupte!
41 Astfel, cei ce au acceptat mesajul lui au fost botezați, și în ziua aceea au fost adăugate cam trei mii de suflete la numărul ucenicilor .
Părtășia credincioșilor
42 Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în părtășie, în frângerea pâinii și în rugăciuni. 43 Fiecare suflet era plin de frică, iar prin apostoli se făceau multe minuni și semne. 44 Toți cei ce credeau erau împreună și aveau toate în comun. 45 Ei își vindeau proprietățile și averile, iar banii îi împărțeau între toți, în funcție de cum avea nevoie fiecare. 46 În fiecare zi continuau să se întâlnească în Templu, frângeau pâinea acasă, își împărțeau mâncarea cu bucurie și cu inimi sincere, 47 Îl lăudau pe Dumnezeu și aveau parte de bunăvoința întregului popor. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.