Sfârșitul lui Israel și cauzele dezastrului
1 Domnul DUMNEZEU mi‑a arătat în vedenie un coș cu smochine văratice. 2 El a zis: „Ce vezi, Amos?” Eu am răspuns: „Un coș cu smochine văratice.” Și DOMNUL mi‑a zis:
„A venit sfârșitul poporului Meu, Israel;
nu‑i mai pot trece cu vederea păcatul !
3 Cântecele palatului vor deveni vaiete în ziua aceea”,
zice Domnul DUMNEZEU.
„«Ce mulțime de leșuri!
Cum zac aruncate pretutindeni!
Tăcere !», se va spune.
4 Ascultați aceasta, voi, care îi striviți pe cei sărmani ,
ca să-i aduceți la tăcere pe nenorociții din țară,
5 și ziceți: «Când trece luna nouă, ca să vindem grâne?
Când trece sabatul , ca să desfacem grâul,
să micșorăm efa , să mărim siclul
și să strâmbăm cântarul pentru a înșela,
6 ca să‑i cumpărăm pe săraci pe argint
și pe nevoiași pe o pereche de încălțăminte,
ca să vindem codina drept grâu?»”
7 DOMNUL S-a jurat pe Mândria-lui-Iacov : „Niciodată nu voi uita vreuna din faptele lor!”
8 Oare nu se va cutremura pământul din pricina aceasta
și nu se vor jeli toți locuitorii lui?
Nu se va umfla toată țara ca Nilul,
crescând și scăzând ca râul Egiptului?
9 „În ziua aceea”,
zice Domnul DUMNEZEU,
„voi face să asfințească soarele la amiază
și voi întuneca țara ziua-n amiaza mare;
10 vă voi preface sărbătorile în tânguiri
și toate cântările în bocete;
voi îmbrăca în sac toate coapsele
și voi rade toate capetele;
voi aduce în țară o jale
ca la moartea singurului copil –
când se va sfârși, acea zi va fi una amară.
11 Iată, vin zile”, zice Domnul DUMNEZEU,
„când voi trimite foame în țară,
nu foame de pâine, nici sete de apă,
ci după auzirea Cuvântului DOMNULUI.
12 Vor pribegi de la o mare la alta
și de la miazănoapte la răsărit;
vor cutreiera țara căutând Cuvântul DOMNULUI,
dar nu‑l vor găsi.
13 În ziua aceea, se vor topi de sete
fetele frumoase și flăcăii.
14 Cei ce jură pe «păcatul Samariei»
sau spun: «Viu este dumnezeul tău, Dane!»
și «Trăiască pelerinajul la Beer‑Șeba!»
vor cădea și nu se vor mai scula.”
Coșul cu fructe coapte
1 Stăpânul Domn mi-a arătat următorul lucru: am văzut un coș cu fructe coapte.
2 El m-a întrebat:
‒ Ce vezi, Amos?
Eu am răspuns:
‒ Un coș cu fructe coapte.
Atunci Domnul mi-a zis:
‒ Vine sfârșitul poporului Meu, Israel. Nu-l voi mai cruța!
3 „În ziua aceea“, zice Stăpânul Domn, „cântările de la palat se vor preface în gemete. Vor fi o mulțime de cadavre aruncate peste tot. Tăcere!“
4 Ascultați aceasta, voi, care-i călcați în picioare pe cei nevoiași
și-i prăpădiți pe săracii din țară.
5 Voi ziceți:
„Când va trece luna nouă,
ca să putem vinde grâne?
Cât mai este din Sabat,
ca să deschidem grânarele,
să micșorăm efa,
să mărim șechelul,
să înșelăm cu talerele înșelăciunii,
6 să-i cumpărăm pe săraci cu argint
și pe nevoiași – pentru o pereche de sandale
și să vindem codină în loc de grâne?“.
7 Domnul a jurat pe mândria lui Iacov: „Nu voi uita niciodată vreuna dintre faptele lor!
8 Să nu tremure țara din cauza aceasta
și să nu bocească toți cei ce locuiesc în ea?
Să nu se ridice ca Nilul tot ce este în țară,
să nu se învolbureze și apoi să se retragă
precum Râul Egiptului?
9 În ziua aceea“, zice Stăpânul Domn,
„voi face să apună soarele la amiază
și voi întuneca pământul în miezul zilei.
10 Voi preface sărbătorile voastre în bocet
și toate cântările voastre – în cântări de jale.
Voi face ca toate coapsele să fie acoperite cu pânză de sac
și toate capetele să fie rase.
Voi face ziua aceea ca bocetul pentru singurul fiu,
iar sfârșitul ei – ca o zi amară.
11 Iată, vin zile“, zice Stăpânul Domn,
„când voi trimite foamete în țară,
dar nu foame după pâine și nu sete după apă,
ci după auzirea cuvintelor Domnului.
12 Ei vor hoinări de la o mare la alta,
vor umbla pe drumuri, de la nord la est,
căutând Cuvântul Domnului,
dar nu-l vor găsi.
13 În ziua aceea,
fecioarele frumoase și tinerii
vor leșina de sete.
14 Cei ce obișnuiau să jure pe păcatul Samariei
și să zică: «Viu este dumnezeul tău, Dane!»
sau «Vie este calea ta, Beer-Șeba!»,
aceia vor cădea și nu se vor mai ridica“.