Nebucadnețar visează un copac uriaș
1 Împăratul Nebucadnețar, către oamenii din toate popoarele, neamurile și limbile care locuiesc pe tot pământul : Pacea să vă fie înmulțită!
2 Am găsit cu cale să vă povestesc semnele și minunile pe care le‑a făcut cu mine Dumnezeul cel Preaînalt.
3 Semnele Lui sunt atât de mari
și minunile Lui, atât de puternice!
Împărăția Lui este o împărăție veșnică
și stăpânirea Lui este din neam în neam!
4 Eu, Nebucadnețar, trăiam liniștit în casa mea și fericit în palatul meu. 5 Dar am avut un vis care m‑a înspăimântat. Imaginile din somnul meu și vedeniile din capul meu m‑au umplut de teamă . 6 Am poruncit să fie aduși înaintea mea toți înțelepții Babilonului, ca să‑mi dezvăluie tâlcul visului. 7 Îndată au venit vrăjitorii, descântătorii, caldeenii și astrologii. Le‑am spus visul, dar nu mi‑au putut dezvălui tâlcul lui.
8 La urmă de tot, s‑a înfățișat înaintea mea Daniel, care este numit Beltșațar, după numele dumnezeului meu, și care are în el Duhul Dumnezeului sfânt. I‑am spus visul și i‑am zis: 9 „Beltșațare, care ești mai-mare peste vrăjitori, știu că ai în tine Duhul Dumnezeului sfânt și că pentru tine nicio taină nu este grea. Iată visul pe care l‑am văzut; tu spune‑mi tâlcuirea! 10 Iată vedeniile care mi s‑au perindat prin minte pe când dormeam:
Priveam și se făcea că era un copac
în mijlocul pământului, foarte înalt.
11 Copacul crescuse mare și puternic,
vârful lui ajungea până la ceruri
și se vedea de la marginile întregului pământ.
12 Frunzișul îi era frumos, iar rodul, bogat;
și se găsea hrană în el pentru toți.
Fiarele câmpului stăteau la umbra lui,
păsările cerului se cuibăreau în ramurile lui
și orice făptură vie se hrănea din el.
13 Și în vedenia din mintea mea, în somn, se făcea
că un străjer , un sfânt , a coborât din cer.
14 El a strigat cu putere și a vorbit așa:
«Tăiați copacul și rupeți‑i ramurile;
scuturați‑i frunzișul și risipiți‑i rodul;
fugăriți fiarele de sub el
și păsările din ramurile lui!
15 Dar ciotul cu rădăcinile lui lăsați‑l în pământ,
în lanțuri de fier și de aramă, în verdeața câmpului,
ca să fie udat de roua cerului,
și partea lui să fie împreună cu fiarele, în iarba pământului.
16 Inima lui de om se va schimba în inimă de fiară
și vor trece peste el șapte vremuri .
17 Sentința a fost dată în sfatul străjerilor
și hotărârea a fost luată la cererea sfinților ,
ca să știe muritorii
că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor,
că El o dă cui vrea
și‑l înalță în ea pe cel mai de jos dintre oameni!»
18 Acesta a fost visul pe care l‑am visat eu, împăratul Nebucadnețar. Tu, Beltșațar, spune‑mi tâlcuirea, fiindcă toți înțelepții din împărăția mea nu pot să‑mi spună tâlcuirea; tu însă poți, pentru că ai în tine Duhul Dumnezeului sfânt.”
19 Atunci, Daniel, al cărui nume este Beltșațar, a rămas încremenit pentru un timp și tulburat de gândurile lui. Împăratul a luat din nou cuvântul și a zis: „Beltșațare, să nu te tulbure visul și tâlcuirea!” Și Beltșațar a răspuns astfel:
„Domnul meu, visul acesta să fie pentru vrăjmașii tăi; și tâlcuirea lui, pentru dușmanii tăi! 20 Copacul pe care l‑ai văzut, care se făcuse atât de mare și puternic, încât i se înălța vârful până la ceruri și se vedea de la toate marginile pământului, 21 al cărui frunziș era atât de frumos, care avea atât de mult rod și hrană pentru toți, sub care stăteau la umbră fiarele câmpului și în ramurile căruia cuibăreau păsările cerului, 22 copacul acesta ești tu , împărate! Tu ai ajuns mare și puternic, ai crescut și te‑ai înălțat până la ceruri, iar stăpânirea ta se întinde până la marginile pământului.
23 Dacă împăratul a văzut un străjer, un sfânt, coborându‑se și zicând: «Tăiați copacul și nimiciți‑l, dar ciotul cu rădăcinile lui lăsați‑l în pământ, în lanțuri de fier și de aramă, în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului, și partea lui să fie împreună cu fiarele câmpului, până vor trece peste el șapte vremuri», 24 aceasta are următoarea tâlcuire, împărate, și este hotărârea Celui Preaînalt, care se va împlini asupra domnului meu, împăratul: 25 Te vor izgoni dintre oameni, vei locui împreună cu fiarele câmpului și îți vor da să mănânci iarbă ca la boi; vei fi udat de roua cerului și vor trece peste tine șapte vremuri, până vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și o dă cui vrea El. 26 Porunca de a lăsa ciotul cu rădăcinile pomului înseamnă că împărăția ta îți va fi dată înapoi atunci când vei recunoaște că Cerul este stăpân. 27 De aceea, împărate, placă‑ți sfatul meu: pune capăt păcatelor tale ducând o viață dreaptă și nelegiuirilor tale arătând milă celor obidiți, și poate că ți se va prelungi fericirea!”
28 Toate aceste lucruri s‑au împlinit asupra împăratului Nebucadnețar. 29 După douăsprezece luni, pe când se plimba pe terasa palatului împărătesc din Babilon, 30 împăratul a zis cu glas tare: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l‑am zidit eu ca reședință împărătească, prin puterea bogăției mele și spre slava măreției mele?” 31 Nu‑și sfârșise încă vorba împăratul, când un glas a răsunat din cer zicând : „Află, împărate Nebucadnețar, că ți s‑a luat împărăția! 32 Te vor izgoni din mijlocul oamenilor și vei locui la un loc cu fiarele câmpului; îți vor da să mănânci iarbă ca la boi și vor trece peste tine șapte vremuri, până vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și o dă cui vrea El!”
33 Chiar în clipa aceea s‑a împlinit cuvântul acela asupra lui Nebucadnețar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mâncat iarbă ca boii, trupul i‑a fost udat de roua cerului, până i‑a crescut părul ca penele vulturului și unghiile ca ghearele păsărilor.
34 După trecerea zilelor sorocite, eu, Nebucadnețar, am ridicat ochii spre cer și mi‑a venit mintea la loc.
L‑am binecuvântat pe Cel Preaînalt,
L‑am lăudat și L-am slăvit pe Cel ce trăiește veșnic,
a cărui stăpânire este veșnică
și a cărui împărăție dăinuie din neam în neam.
35 Toți locuitorii pământului sunt o nimica toată înaintea Lui;
El face ce vrea cu oștirea cerurilor și cu locuitorii pământului;
nimeni nu poate să‑I dea peste mână
și să‑I zică: „Ce faci?”
36 În vremea aceea mi‑a venit mintea la loc. Slava împărăției mele, măreția și strălucirea mea mi s‑au dat înapoi. Sfetnicii și mai‑marii mei m‑au căutat din nou, am fost pus iarăși peste împărăția mea și puterea mea a crescut .
37 Acum, eu, Nebucadnețar,
Îl laud, Îl înalț și Îl slăvesc
pe Împăratul cerului;
Toate faptele Lui sunt adevărate
și căile Lui sunt drepte.
Iar pe cei ce pășesc cu semeție
El îi poate smeri!
Visul lui Nebucadnețar
1 „Nebucadnețar, împăratul,Către toate popoarele, națiunile și oamenii de orice limbă, care locuiesc pe tot pământul:Pacea să vă fie înmulțită!2 Mi s-a părut potrivit să vă istorisesc semnele și minunile pe care le-a făcut față de mine Dumnezeul cel Preaînalt.3 Cât de mari sunt semnele Lui
și cât de puternice sunt minunile Lui!
Împărăția Lui este o împărăție veșnică,
iar stăpânirea Lui dăinuie din generație în generație.
4 Eu, Nebucadnețar, trăiam fără griji în casa mea și eram fericit în palatul meu. 5 Dar am avut un vis care m-a îngrozit; gândurile pe care le-am avut în timp ce eram în patul meu și vedeniile din mintea mea m-au înspăimântat. 6 De aceea am dat poruncă să fie aduși înaintea mea toți înțelepții Babilonului, ca să-mi facă cunoscută interpretarea visului. 7 Atunci au venit vrăjitorii, descântătorii, astrologii și ghicitorii, le-am spus visul, dar ei n-au putut să-mi dea interpretarea. 8 La urmă a venit înaintea mea Daniel, numit și Beltșațar, după numele dumnezeului meu, și care are în el duhul sfinților dumnezei.I-am istorisit visul, zicând :
9 ‒ Beltșațar, căpetenie a magicienilor, știu că ai în tine duhul sfinților dumnezei și că pentru tine nicio taină nu este grea. Iată vedeniile pe care le-am avut în visul meu; spune-mi interpretarea lor! 10 Iată vedeniile din mintea mea, pe care le-am avut în timp ce dormeam: mă uitam și iată că în mijlocul pământului era un copac. Înălțimea lui era foarte mare. 11 Copacul a crescut mare și puternic și vârful lui a ajuns până la ceruri, astfel că se putea vedea de la marginile întregului pământ. 12 Frunzișul lui era frumos, iar roadele lui erau numeroase; în el se găsea hrană pentru toți. La umbra lui se adăposteau fiarele câmpului și printre ramurile lui își făceau cuib păsările cerului. Și din el era hrănită orice făptură.13 În vedeniile care-mi treceau prin cap în timp ce eram în patul meu, mă uitam și, iată că un străjer sfânt a coborât din Ceruri. 14 El a strigat cu putere, zicând astfel: «Retezați copacul și tăiați-i ramurile! Despuiați-l de frunze și împrăștiați-i roadele! Alungați fiarele de sub el și păsările dintre ramurile lui! 15 Lăsați-i doar trunchiul cu rădăcinile lui în pământ și prindeți-l cu legături de fier și de bronz în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului și să-i fie partea la un loc cu fiarele în iarba pământului. 16 Să-i fie schimbată inima de om și să i se dea o inimă de fiară, până când vor trece peste el șapte vremuri! 17 Sentința este proclamată prin străjeri, verdictul este anunțat prin cei sfinți, pentru ca să știe cei vii că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor, că El o dă cui vrea și ridică peste ea chiar și pe cel mai smerit dintre oameni».18 Acesta este visul pe care eu, împăratul Nebucadnețar, l-am avut. Beltșațar, spune-mi tu interpretarea, căci toți înțelepții împărăției mele nu pot să-mi facă cunoscută interpretarea. Tu însă poți, pentru că ai în tine duhul sfinților dumnezei.Daniel interpretează visul împăratului
19 Atunci Daniel – numit și Beltșațar – a rămas înmărmurit pentru câteva clipe și gândurile îl îngrozeau.
Împăratul a zis:
‒ Beltșațar, să nu te înspăimânte nici visul, nici interpretarea lui!
Beltșațar a răspuns:
‒ Domnul meu, visul acesta să fie pentru cei ce te urăsc, iar interpretarea lui – pentru dușmanii tăi! 20 Copacul pe care l-ai văzut că a crescut mare și puternic și s-a înălțat până la cer, de putea fi văzut de întreg pământul, 21 copacul cu frunzișul frumos, cu roade numeroase și în care se găsea hrană pentru toți, copacul acesta, sub care se adăposteau fiarele câmpului și printre ale cărui ramuri își făceau cuib păsările cerului, 22 ești tu, împărate, care ai ajuns mare și puternic. Măreția ta a crescut și s-a înălțat până la cer, iar stăpânirea ta s-a întins până la marginile pământului.
23 Cât privește străjerul sfânt pe care împăratul l-a văzut coborând din Ceruri și zicând: «Retezați copacul și distrugeți-l! Lăsați-i doar trunchiul cu rădăcinile lui în pământ și prindeți-l cu legături de fier și bronz în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului și să-i fie partea la un loc cu fiarele câmpului, până când vor trece peste el șapte vremuri!», 24 iată care este interpretarea, împărate, și iată care este hotărârea Celui Preaînalt, care se va împlini cu privire la stăpânul meu, împăratul: 25 te vor alunga dintre oameni și vei locui la un loc cu fiarele câmpului; te vor hrăni cu iarbă ca pe boi și te vor lăsa să fii udat de roua cerului. Vor trece șapte vremuri peste tine până când vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că El o dă cui vrea. 26 Cu privire la faptul că au spus să lase trunchiul copacului cu rădăcinile lui, înseamnă că împărăția ta va fi păstrată pentru tine până când vei recunoaște stăpânirea Cerului. 27 De aceea, împărate, primește sfatul meu: pune capăt păcatelor tale, făcând dreptate, și încetează cu nelegiuirile tale, fiind îndurător cu cei săraci! Și poate că ți se va prelungi bunăstarea!
Visul împăratului se împlinește
28 Toate s-au împlinit întocmai cu împăratul Nebucadnețar. 29 După douăsprezece luni, în timp ce se plimba pe acoperișul palatului împărătesc din Babilon, 30 împăratul a zis: «Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care l-am construit eu ca reședință împărătească, prin măreția puterii mele și pentru gloria maiestății mele?».
31 Nici nu ieșiseră bine cuvintele acestea din gura împăratului, că un glas s-a auzit din Cer, zicând: «Iată ce se poruncește cu privire la tine, împărate Nebucadnețar: ‘Împărăția îți este luată. 32 Te vor alunga dintre oameni și locuința ta va fi la un loc cu fiarele câmpului! Te vor hrăni cu iarbă ca pe boi și vor trece șapte vremuri peste tine, până când vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că El o dă cui vrea’».
33 Chiar în clipa aceea s-a și împlinit cuvântul rostit împotriva lui Nebucadnețar. El a fost alungat dintre oameni și a mâncat iarbă ca boii. Trupul lui a fost udat de roua cerului, până când i-a crescut părul ca penele vulturului și unghiile – ca ghearele păsărilor. 34 Când s-au împlinit zilele, eu, Nebucadnețar, mi-am ridicat ochii spre cer și mi-a fost redată gândirea sănătoasă. L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt, L-am lăudat și L-am glorificat pe Cel Veșnic Viu.
Stăpânirea Lui este o stăpânire veșnică,iar Împărăția Lui dăinuie din generație în generație.35 Toți locuitorii pământuluisunt considerați ca un nimic;El face ce vreacu armata cerurilorși cu locuitorii pământului.Nu există nimeni care să-L lovească peste mânăși să-I zică: «Ce-ai făcut?».36 Atunci mi-a fost redată gândirea sănătoasă și, spre gloria împărăției mele, mi-au fost date înapoi măreția și strălucirea mea. Sfetnicii și nobilii mei m-au căutat din nou și am fost pus iarăși la conducerea împărăției mele. Am devenit chiar mai măreț decât înainte. 37 Acum, deci, eu, Nebucadnețar, Îl laud, Îl înalț și Îl glorific pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevăr, căile Lui sunt dreptate și El poate să-i smerească pe cei ce umblă în mândrie“.