Daniel, în groapa cu lei
1 Darius a găsit cu cale să pună peste împărăție o sută douăzeci de satrapi, care să fie răspândiți în toată împărăția. 2 Peste ei a pus trei viziri, dintre care unul era Daniel. Satrapii le dădeau socoteală acestora, pentru ca împăratul să nu sufere nicio pagubă. 3 Daniel însă îi depășea pe toți acești viziri și satrapi, pentru că avea un duh nemaipomenit, iar împăratul se gândea să‑l pună peste toată împărăția. 4 Atunci , vizirii și satrapii au căutat să‑i găsească pricină lui Daniel în ce privea treburile împărăției. Dar nu i‑au putut găsi nicio vină, pentru că era conștiincios; nu i‑au găsit niciun temei de învinuire, nicio abatere de la cinste. 5 Atunci, oamenii aceia au zis: „Nu vom găsi nimic împotriva acestui Daniel decât dacă vom căuta ceva în legătură cu legea Dumnezeului lui!”
6 Atunci, vizirii și satrapii aceia au venit cu zarvă la împărat și i‑au vorbit așa: „Veșnic să trăiești, împărate Darius! 7 Toți vizirii împărăției, prefecții, satrapii, sfetnicii și guvernatorii sunt de părere să se dea o hotărâre din partea împăratului, însoțită de o interdicție aspră: dacă, timp de treizeci de zile, cineva se va ruga altui zeu sau om în afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei. 8 Acum, împărate, dă această interdicție și semnează scrisoarea, ca să rămână neschimbată, potrivit cu legea mezilor și perșilor, care nu se poate schimba.” 9 Auzind acestea, împăratul Darius a semnat interdicția.
10 Dar Daniel, deși știa că s-a semnat acea scrisoare, s‑a dus acasă, unde ferestrele camerei de sus erau deschise spre Ierusalim, și a îngenuncheat cum făcea mai înainte, când se ruga și Îl lăuda pe Dumnezeul lui de trei ori pe zi.
11 Atunci, oamenii aceia au dat năvală în casă și l‑au găsit pe Daniel rugându‑se fierbinte Dumnezeului său. 12 S‑au înfățișat îndată înaintea împăratului și i‑au amintit de acea interdicție împărătească: „Oare n‑ai semnat tu o interdicție care spune că oricine se va ruga vreunui zeu sau om în afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei?” Împăratul a răspuns: „Este adevărat acest lucru, după legea mezilor și perșilor, care nu se poate schimba!” 13 Ei i‑au zis din nou împăratului: „Daniel, unul din prizonierii iudei, nu ține deloc seama de tine, împărate, nici de interdicția pe care ai semnat‑o, ci își face rugăciunea lui de trei ori pe zi!” 14 Auzind aceste cuvinte, împăratul s‑a întristat adânc. S‑a tot gândit cum l‑ar putea salva pe Daniel și, până la asfințitul soarelui, s‑a străduit să‑l scape. 15 Atunci, oamenii aceia au venit cu zarvă la împărat și i‑au zis: „Știi, împărate, că la mezi și perși este lege că nicio interdicție sau hotărâre dată de împărat nu se poate schimba!” 16 Atunci, împăratul a poruncit ca Daniel să fie adus și să fie aruncat în groapa cu lei. Împăratul i‑a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia neîncetat Îi slujești, doar El te mai poate izbăvi.” 17 Au adus o piatră și au pus‑o la gura gropii. Împăratul a pecetluit‑o cu inelul lui și cu inelele mai‑marilor lui, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel. 18 Împăratul s‑a întors în palatul său și și‑a petrecut noaptea postind; nu a dorit nicio desfătare și n‑a putut să doarmă.
19 În revărsatul zorilor însă, împăratul s‑a sculat și, dis‑de‑dimineață, s‑a dus în grabă la groapa cu lei. 20 Apropiindu‑se de groapă, l‑a chemat pe Daniel cu glas plângător. Împăratul i‑a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia Îi slujești neîncetat, să te scape de lei?” 21 Daniel i‑a răspuns împăratului: „Veșnic să trăiești , împărate! 22 Dumnezeul meu l‑a trimis pe îngerul Său și el a închis gura leilor, care nu mi‑au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Și nici înaintea ta, împărate, n‑am făcut vreun rău!” 23 Atunci, împăratul s‑a bucurat foarte mult și a poruncit ca Daniel să fie scos din groapă. Daniel a fost scos din groapă și nu s‑a găsit pe el nicio zgârietură, pentru că își pusese încrederea în Dumnezeul lui.
24 Împăratul a poruncit atunci să fie aduși oamenii aceia care‑l pârâseră pe Daniel. Și au fost aruncați în groapa cu lei cu tot cu copiii și nevestele lor. Nici n‑au atins fundul gropii, că leii i‑au și apucat și le‑au sfărâmat oasele.
25 După aceea , împăratul Darius a scris o scrisoare către oamenii din toate popoarele, neamurile și limbile care locuiesc pe tot pământul:
„Pacea să vă fie înmulțită!
26 Poruncesc ca, pe toată întinderea împărăției mele, oamenii să se teamă și să se înfricoșeze de Dumnezeul lui Daniel.
El este Dumnezeul cel viu
și El dăinuiește în veci;
împărăția Lui nu va fi nimicită
și stăpânirea Lui nu va avea sfârșit.
27 El izbăvește și mântuiește,
El face semne și minuni în cer și pe pământ.
El l‑a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor!”
28 Acest Daniel a dus‑o bine sub domnia lui Darius și sub domnia lui Cirus Persanul.
Daniel în groapa cu lei
1 Lui Darius i s-a părut potrivit să pună responsabili peste împărăție o sută douăzeci de satrapi, care să fie răspândiți în toată împărăția. 2 El a numit peste ei trei căpetenii, una dintre ele fiind Daniel. Satrapii aceștia le dădeau socoteală, pentru ca împăratul să nu sufere vreo pagubă. 3 Daniel însă era mai distins decât aceste căpetenii și decât toți satrapii, deoarece în el era un duh deosebit. Împăratul se gândea să-l pună responsabil peste toată împărăția. 4 Atunci căpeteniile și satrapii au căutat să găsească vreo acuzație împotriva lui Daniel în privința treburilor împărăției, dar n-au putut să găsească nicio acuzație și nimic corupt, deoarece era om de încredere și nu se găsea în el vreo neglijență sau ceva corupt. 5 Prin urmare, oamenii aceia au zis: „Nu vom găsi împotriva acestui Daniel nicio acuzație, numai dacă nu cumva am găsi împotriva lui ceva în legătură cu Legea Dumnezeului său!“.
6 Atunci căpeteniile și satrapii aceia au venit grămadă la împărat și i-au vorbit astfel: „Să trăiești veșnic, împărate Darius! 7 Toate căpeteniile împărăției, demnitarii, satrapii, sfetnicii și guvernatorii au căzut de acord să se stabilească un decret împărătesc, întărit printr-o interdicție, ca oricine va căuta în rugăciune, în următoarele treizeci de zile, vreun alt zeu sau vreun alt om în afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei. 8 Acum, împărate, stabilește interdicția și scrie documentul, pentru ca să fie de neschimbat, asemenea unei legi de-a mezilor și a perșilor, care nu mai poate fi anulată“.
9 După aceasta, împăratul Darius a așezat în scris documentul și interdicția.
10 Dar Daniel, când a aflat că s-a scris documentul, s-a dus în casa lui, a cărei cameră de sus avea ferestrele deschise înspre Ierusalim. De trei ori pe zi, se punea pe genunchi, se ruga și Îl lăuda pe Dumnezeul său, așa cum făcuse și mai înainte. 11 Atunci oamenii aceia au venit grămadă și l-au găsit pe Daniel căutându-L și implorându-L pe Dumnezeul său.
12 Apoi s-au înfățișat înaintea împăratului și i-au vorbit cu privire la interdicția împărătească:
‒ Oare nu ai așezat în scris o interdicție potrivit căreia, în următoarele treizeci de zile, oricine caută în rugăciune vreun alt zeu sau vreun alt om în afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei?
Împăratul a răspuns și a zis:
‒ Lucrul acesta este sigur, asemenea unei legi a mezilor și a perșilor, care nu mai poate fi anulată.
13 Ei au răspuns apoi împăratului:
‒ Daniel, unul dintre exilații lui Iuda, nu ține seama de tine, împărate, și nici de interdicția pe care ai scris-o, ci de trei ori pe zi Îl caută pe Dumnezeul lui în rugăciune.
14 Atunci împăratul, când a auzit lucrul acesta, s-a mâhnit foarte tare. El și-a pus în gând să-l scape pe Daniel și, până la apusul soarelui, s-a frământat cum să-l salveze.
15 Apoi oamenii aceia au venit grămadă la împărat și i-au zis:
‒ Să știi, împărate, că, potrivit legii mezilor și a perșilor, orice interdicție și orice decret stabilit de împărat nu se poate schimba!
16 Atunci împăratul a poruncit să-l aducă pe Daniel și să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul i-a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, Căruia Îi slujești mereu, te va scăpa!“.
17 A fost adusă o piatră care a fost pusă pe gura gropii, iar împăratul a sigilat-o cu pecetea inelului său și cu pecetea inelului nobililor săi, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel. 18 Apoi împăratul s-a dus în palatul său și a petrecut noaptea fără să mănânce și fără să i se aducă vreo țiitoare. N-a avut somn deloc. 19 La revărsatul zorilor, împăratul s-a sculat și s-a dus în grabă la groapa cu lei. 20 Când s-a apropiat de groapă, l-a strigat pe Daniel cu durere în glas.
Împăratul i-a zis lui Daniel:
‒ Daniel, slujitor al Dumnezeului celui Viu, a putut Dumnezeul tău, Căruia Îi slujești mereu, să te scape de lei?
21 Atunci Daniel i-a vorbit împăratului:
‒ Să trăiești veșnic, împărate! 22 Dumnezeul meu l-a trimis pe îngerul Său și a închis gura leilor, iar aceștia nu m-au rănit, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Și nici înaintea ta, împărate, nu am făcut nimic rău!
23 Atunci împăratul s-a bucurat mult pentru el și a poruncit să-l scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă și nu s-a găsit nicio rană pe el, pentru că s-a încrezut în Dumnezeul său.
24 Împăratul a poruncit să fie aduși oamenii care-l acuzaseră pe Daniel și aceștia au fost aruncați în groapa cu lei, atât ei, cât și fiii și soțiile lor. Nici nu au ajuns bine pe fundul gropii, că leii i-au și apucat cu putere și le-au sfărâmat toate oasele.
25 După aceea, împăratul Darius a scris tuturor popoarelor, națiunilor și oamenilor de orice limbă care locuiau în toată țara: „Pacea să vă fie înmulțită!
26 Prin aceasta, dau o poruncă potrivit căreia, în toată împărăția de sub stăpânirea mea, oamenii să tremure și să se teamă de Dumnezeul lui Daniel.
Căci El este Dumnezeul cel Viu
și El dăinuie pe vecie!
Împărăția Lui nu va fi nimicită,
iar stăpânirea Lui va fi până la sfârșit.
27 El scapă și salvează.
El face semne și minuni
în ceruri și pe pământ,
căci l-a scăpat pe Daniel
din ghearele leilor“.
28 Astfel, Daniel a prosperat în timpul domniei lui Darius și a domniei lui Cirus Persanul.