Peregrinarea prin pustiu
1 Ne‑am întors și am plecat în pustiu, pe drumul spre Marea Roșie, după cum îmi spusese DOMNUL, și am ocolit muntele Seir multe zile. 2 DOMNUL mi‑a zis astfel: 3 «Vă ajunge de când ocoliți muntele acesta. Întoarceți‑vă spre miazănoapte! 4 Poruncește‑i poporului astfel: ‘Veți trece prin hotarele fraților voștri, fiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se tem de voi, dar aveți mare grijă! 5 Să nu porniți la luptă împotriva lor, căci nu vă voi da nici măcar o palmă de loc din țara lor: muntele Seir i l‑am dat lui Esau în stăpânire. 6 Să cumpărați de la ei cu argint hrana pe care o veți mânca și tot cu argint să cumpărați și apa pe care o veți bea. 7 Căci DOMNUL, Dumnezeul tău, te‑a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale și îți cunoaște călătoria prin pustiul acesta mare. Iată că de patruzeci de ani DOMNUL, Dumnezeul tău, este cu tine și n‑ai dus lipsă de nimic.’» 8 Ne‑am ținut departe de frații noștri, fiii lui Esau, care locuiesc în Seir, de calea care trece prin Arava, de Elat și de Ețion‑Gheber.
Când ne‑am întors și am luat drumul spre Pustiul Moabului, 9 DOMNUL mi‑a zis: «Să nu ataci Moabul și să nu pornești la luptă împotriva lui, căci nu‑ți voi da în stăpânire nimic din țara lui! Arul l‑am dat în stăpânire fiilor lui Lot. 10 (Demult, aici locuiau emimii : un popor mare, numeros și înalt la statură, ca anachimii . 11 Ei erau socotiți refaimi, ca anachimii, dar moabiții îi numeau emimi. 12 Demult , în Seir locuiau horiții, dar fiii lui Esau i‑au izgonit, i‑au nimicit și s‑au așezat în locul lor, așa cum a făcut Israel în țara pe care o stăpânește și pe care i‑a dat‑o DOMNUL.) 13 Acum, treceți numaidecât Valea Zeredului !» Am trecut Valea Zeredului. 14 Zilele cât am umblat de la Cadeș‑Barnea până când am trecut Valea Zeredului au fost în număr de treizeci și opt de ani, până a pierit din mijlocul taberei toată generația aceea de războinici, așa cum le jurase DOMNUL. 15 Însăși mâna DOMNULUI a fost împotriva lor, ca să‑i nimicească din mijlocul taberei, până când au pierit.
16 După ce au pierit din mijlocul poporului toți războinicii aceia, 17 DOMNUL mi‑a vorbit astfel: 18 «Astăzi vei trece hotarul Moabului, la Ar, 19 și te vei apropia de fiii lui Amon. Să nu‑i ataci și să nu pornești la luptă împotriva lor, căci nu‑ți voi da nimic de stăpânit în țara fiilor lui Amon: le‑am dat‑o în stăpânire fiilor lui Lot. 20 (Și aceasta era socotită țara refaimilor; demult, în ea locuiau refaimii, și amoniții îi numeau zamzumimi: 21 un popor mare, numeros și înalt la statură, ca anachimii. DOMNUL i‑a nimicit dinaintea amoniților, care i‑au izgonit și s‑au așezat în locul lor. 22 Așa a făcut și pentru fiii lui Esau, care locuiesc în Seir , când i‑a nimicit pe horiți dinaintea lor; ei i‑au izgonit și s‑au așezat în locul lor, până în ziua de azi. 23 Pe aviți , care locuiau în satele dinspre Gaza , i‑au nimicit caftoriții , ieșiți din Caftor, și s‑au așezat în locul lor.) 24 Plecați numaidecât și treceți Valea Arnonului! Iată că ți‑l dau în mâini pe Sihon, amoritul, regele Heșbonului, împreună cu țara lui. Pornește la luptă și pune stăpânire pe țara lui ! 25 Astăzi , voi băga groaza și frica de tine în toate popoarele de sub cerul întreg; și, la auzul faimei tale, vor tremura și se vor îngrozi de tine.»
Cucerirea țării lui Sihon
26 Din pustiul Chedemot, am trimis soli la Sihon, regele Heșbonului , cu vorbe de pace, zicând: 27 «Lasă‑mă să trec prin țara ta; voi merge numai pe drum, fără să mă abat nici la dreapta, nici la stânga. 28 Să îmi vinzi pe argint hrana pe care o voi mânca și tot pe argint să îmi vinzi și apa pe care o voi bea; îngăduie‑mi numai să trec cu piciorul 29 – așa cum au făcut‑o fiii lui Esau, locuitorii din Seir, și moabiții, locuitorii din Ar – până voi trece Iordanul spre țara pe care ne‑o dă DOMNUL, Dumnezeul nostru!» 30 Dar Sihon , regele Heșbonului, n‑a vrut să ne lase să trecem pe la el, căci DOMNUL, Dumnezeul tău , îi împietrise duhul și îi învârtoșase inima, ca să‑l dea în mâinile tale, după cum vezi astăzi.
31 DOMNUL mi‑a zis: «Iată, încep să ți‑l dau pe Sihon împreună cu țara lui; începe să‑i iei în stăpânire țara!» 32 Sihon ne‑a ieșit înainte cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră la Iahaț. 33 DOMNUL, Dumnezeul nostru , i‑a dat în mâinile noastre și i‑am bătut pe el, pe fiii lui și pe tot poporul lui. 34 Cu acel prilej am cucerit toate cetățile și le‑am dat spre nimicire; bărbați, femei și copilași – n‑am lăsat unul să scape. 35 Numai vitele le‑am răpit pentru noi, precum și prada din cetățile pe care le cuceriserăm. 36 De la Aroer , care este pe malul Văii Arnonului, și cetatea care este în vale până la Galaad, nicio așezare n‑a fost prea tare pentru noi: DOMNUL, Dumnezeul nostru, ni le‑a dat pe toate. 37 Doar de țara fiilor lui Amon nu te‑ai apropiat, de malurile Văii Iabocului , de cetățile din ținutul muntos și de toate locurile pe care ți le‑a oprit DOMNUL, Dumnezeul tău.
Călătoria israeliților prin deșert
1 Apoi, ne-am întors și am plecat în deșert, pe drumul către Marea Roșie, după porunca Domnului. Am înconjurat muntele Seir multe zile.
2 Domnul mi-a vorbit, zicând: 3 «Ajunge cât ați înconjurat muntele acesta! Întoarceți-vă spre nord! 4 Poruncește poporului, zicând: ‘Acum veți traversa teritoriul fraților voștri, urmașii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, dar voi să vă păziți bine. 5 Nu porniți la luptă împotriva lor, căci nu vă voi da nimic din țara lor, nici măcar un loc unde să calce talpa piciorului. Muntele Seir i l-am dat ca moștenire lui Esau. 6 Să cumpărați hrană de la ei cu argint, ca să aveți ce mânca, și să cumpărați apă de la ei cu argint, ca să aveți ce bea’».
7 Căci Domnul, Dumnezeul vostru, a binecuvântat toată lucrarea mâinilor voastre. El cunoaște călătoria voastră prin deșertul acesta mare. În timpul acestor patruzeci de ani, Domnul, Dumnezeul vostru, a fost cu voi și n-ați dus lipsă de nimic.
8 Și, astfel, am trecut pe lângă frații noștri, urmașii lui Esau, care locuiau în Seir, departe de drumul spre Araba, departe de Elat și de Ețion-Gheber; apoi ne-am întors și am luat-o pe drumul care traversează deșertul Moabului.
9 Domnul mi-a zis: «Să nu asediezi Moabul și să nu pornești la luptă împotriva lui, căci nu-ți voi da nicio moștenire în țara lui, fiindcă am dat Arul ca moștenire fiilor lui Lot». 10 (În trecut aici locuiau emiții, un popor puternic, numeros și de statură înaltă, asemenea anachiților. 11 Ei erau considerați refaiți, ca și anachiții, dar moabiții îi numeau emiți. 12 În Seir au locuit în trecut și horiții, însă urmașii lui Esau i-au alungat, i-au nimicit și au locuit în locul lor, la fel cum a făcut Israel în țara pe care i-a dat-o Domnul ca moștenire.)
13 «Acum ridicați-vă și traversați pârâul Zered!». Și noi am traversat pârâul Zered.
14 Perioada de când am plecat din Kadeș-Barnea și până când am traversat pârâul Zered a fost de treizeci și opt de ani, timp în care toată generația de războinici a pierit din mijlocul taberei, așa cum jurase Domnul. 15 Într-adevăr, mâna Domnului a fost împotriva lor ca să-i nimicească din mijlocul taberei, până când au pierit.
16 După ce au pierit toți războinicii din mijlocul poporului, 17 Domnul mi-a vorbit, zicând: 18 «Astăzi vei traversa granița cu Moabul pe la Ar. 19 Când te vei apropia de fiii lui Amon, să nu-i asediezi și să nu pornești la luptă împotriva lor, căci nu-ți voi da nicio moștenire în țara fiilor lui Amon, fiindcă am dat-o ca moștenire fiilor lui Lot». 20 (Și această țară era considerată ca fiind a refaiților, deoarece refaiții au locuit în ea mai înainte. Amoniții îi numeau zamzumimi. 21 Ei erau un popor puternic, numeros și de statură înaltă, asemenea anachiților. Domnul i-a nimicit dinaintea amoniților , care i-au alungat și au locuit în locul lor. 22 La fel a făcut și pentru fiii lui Esau, care locuiau în Seir, când i-a nimicit pe horiți dinaintea lor. Ei i-au alungat și au locuit în acel loc până în ziua de azi. 23 Tot așa s-a întâmplat și cu aviții care locuiau în satele dimprejurul Gazei. Caftoriții, ieșiți din Caftor, i-au nimicit și au locuit în locul lor.)
Înfrângerea lui Sihon, regele Heșbonului
(Num. 21:21-30)24 «Ridicați-vă, plecați și traversați pârâul Arnon. Iată, l-am dat în mâinile tale pe Sihon amoritul, regele Heșbonului, împreună cu țara lui. Pornește! Ia în stăpânire! Provoacă-l la luptă! 25 Din ziua aceasta, voi începe să pun groaza și frica de tine înaintea popoarelor de sub cerul întreg, care, când vor auzi de faima ta, se vor înfiora și vor tremura din cauza ta».
26 Din deșertul Chedemot, am trimis mesageri cu vorbe de pace lui Sihon, regele Heșbonului, zicând: 27 «Lasă-mă să trec prin țara ta! Voi merge numai pe drum și nu mă voi abate nici la dreapta, nici la stânga. 28 Să-mi vinzi, pe argint, hrană, ca să am ce să mănânc, și apă, ca să am ce să beau. Lasă-mă doar să trec prin teritoriul tău pe jos – 29 așa cum m-au lăsat urmașii lui Esau, care locuiesc în Seir, și moabiții care locuiesc în Ar – până când voi traversa Iordanul în țara pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru». 30 Dar Sihon, regele Heșbonului, nu ne-a lăsat să trecem, pentru că Domnul, Dumnezeul tău, i-a făcut duhul neînduplecat și i-a împietrit inima ca să-l dea în mâinile tale, după cum vezi astăzi.
31 Domnul mi-a zis: «Iată că am început să ți-l dau pe Sihon împreună cu țara lui. Începe să-i iei în stăpânire teritoriul ca să-l moștenești». 32 Când Sihon, împreună cu toți oamenii săi, a ieșit să lupte împotriva noastră la Iahaț, 33 Domnul, Dumnezeul nostru, ni l-a dat în mâini și l-am lovit atât pe el, cât și pe fiii lui și întregul lui popor. 34 Le-am cucerit atunci toate cetățile și am dat spre nimicire tot ce era în ele: bărbați, femei și copii. N-am lăsat niciun supraviețuitor. 35 Numai animalele le-am luat ca pradă pentru noi, precum și bunurile din cetățile pe care le-am capturat. 36 De la Aroer, care este pe malul pârâului Arnon, și de la cetatea care se află în defileu, până la Ghilad, n-a existat nicio cetate prea puternică pentru noi. Domnul, Dumnezeul nostru, ni le-a dat pe toate. 37 Însă de țara fiilor lui Amon, de malurile pârâului Iabok și de cetățile de pe munte nu v-ați apropiat, așa cum a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru.