Cântarea lui Moise
1 „Luați aminte , ceruri, și voi vorbi;
ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
2 Ca ploaia să curgă învățătura mea,
ca roua să picure cuvântul meu,
ca burnița pe iarbă,
ca ropotul de ploaie pe verdeață!
3 Voi vesti Numele DOMNULUI.
Dați‑I slavă Dumnezeului nostru!
4 El este Stânca ! Lucrarea Lui este desăvârșită,
căci toate căile Lui sunt drepte;
Dumnezeu este credincios; în El nu‑i nedreptate ,
ci El este drept și cinstit.
5 Dar ei s‑au stricat ;
s‑au nărăvit și nu‑I mai sunt fii.
Generație strâmbă și pornită la rău,
6 așa Îl răsplătiți voi pe DOMNUL?
Popor nechibzuit și smintit,
nu este El Tatăl tău, care te‑a zidit,
te‑a făcut și te‑a întocmit?
7 Amintește‑ți de zilele din vechime,
socotește anii, neam după neam,
întreabă‑l pe tatăl tău și îți va povesti,
pe bătrânii tăi, și îți vor spune!
8 Când Cel Preaînalt le‑a împărțit moșteniri neamurilor,
când i‑a despărțit pe fiii oamenilor,
le‑a pus hotare popoarelor
după numărul fiilor lui Dumnezeu ,
9 căci partea DOMNULUI este poporul Său,
Iacov este partea Lui de moștenire.
10 L‑a găsit într‑un ținut sterp ,
în pustietăți bântuite de urlet;
l‑a înconjurat, i‑a purtat de grijă
și l‑a păzit ca pe lumina ochilor Lui.
11 Ca vulturul care își scutură cuibul,
se apleacă ocrotitor peste pui,
își întinde aripile și‑i ia,
ca să‑i poarte pe penele lui,
12 așa l‑a călăuzit DOMNUL, singur,
și nu era cu El vreun dumnezeu străin.
13 L‑a suit pe înălțimile țării,
l‑a hrănit cu roadele câmpului,
i‑a dat miere din stâncă,
untdelemn din stânca de cremene,
14 untul cirezii și laptele turmei,
grăsimea mieilor,
a berbecilor din Bașan și a țapilor,
grâul cel mai ales;
și ai băut vin, sânge de strugure.
15 Și s‑a îngrășat Ieșurun și a azvârlit din picior.
Te‑ai îngrășat, te‑ai îngroșat și te‑ai lățit!
L‑a părăsit pe Dumnezeu, Făcătorul lui,
a nesocotit Stânca mântuirii sale.
16 I‑au stârnit gelozia prin alți dumnezei,
L‑au mâniat prin urâciuni.
17 Le‑au adus jertfe demonilor, nu lui Dumnezeu ,
unor dumnezei pe care nu‑i cunoșteau,
unora noi, răsăriți de curând,
de care părinții voștri nu știau.
18 Ai părăsit Stânca ce te‑a născut
și L‑ai uitat pe Dumnezeul care te‑a întocmit.
19 DOMNUL a văzut și a fost cuprins de dispreț,
S‑a mâniat pe fiii și fiicele Lui.
20 El a zis: «Îmi voi ascunde Fața de ei
și voi vedea care va fi sfârșitul lor,
căci sunt o generație stricată,
fii în care nu este credincioșie.
21 Mi‑au stârnit gelozia printr‑unul care nu este Dumnezeu,
M‑au mâniat prin deșertăciunile lor.
Le voi stârni și Eu gelozia printr‑unii care nu sunt un popor,
îi voi mânia printr‑un neam fără pricepere,
22 căci s‑a aprins focul mâniei Mele
și va arde până în străfundul Locuinței Morților,
va mistui pământul și roadele lui
și va aprinde temeliile munților.
23 Voi îngrămădi nenorociri peste ei,
îi voi potopi cu toate săgețile Mele.
24 Vor fi istoviți de foame,
răpuși de molimă
și de amarnică ciumă;
Voi trimite împotriva lor colții fiarelor
și otrava târâtoarelor din țărână.
25 Afară sabia îi va lăsa fără copii,
și în case va fi groază:
pentru tânăr și fată,
pentru sugar și omul cărunt.
26 Am zis : I‑aș face fărâme,
le‑aș șterge pomenirea dintre oameni,
27 dacă nu M‑aș teme de ocara vrăjmașilor:
ca nu cumva, în răstălmăcirile lor,
dușmanii să zică: ‘Mâna noastră a biruit;
nu DOMNUL a făcut toate acestea.’
28 Ei sunt un neam care și‑a pierdut judecata
și pricepere nu se află în ei .
29 Dacă ar fi înțelepți, ar înțelege,
ar pricepe care va fi sfârșitul lor.
30 Cum ar putea unul să urmărească o mie
și doi să pună pe fugă zece mii,
dacă Stânca lor nu i‑ar fi vândut ,
dacă DOMNUL nu i‑ar fi lăsat din mână?
31 Stânca lor nu‑i asemenea Stâncii noastre
– vrăjmașii noștri pot da mărturie .
32 Vița lor este din via Sodomei
și din podgoriile Gomorei;
strugurii lor sunt struguri otrăviți,
ciorchinii lor sunt amari ca fierea;
33 venin de șerpi este vinul lor,
otravă cumplită de viperă.
34 Oare nu este păstrat lucrul acesta la Mine,
pecetluit în tezaurul Meu?
35 A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti
când va începe să le alunece piciorul,
căci ziua nenorocirii lor este aproape
și soarta îi va ajunge degrabă.»
36 DOMNUL Își va judeca poporul,
dar va avea milă de robii Săi
când va vedea că sunt sleiți de puteri
și că nu a mai rămas nici prins, nici om liber.
37 El va zice: «Unde sunt dumnezeii lor,
stânca la care căutau adăpost,
38 cei care mâncau grăsimea jertfelor lor,
care beau vinul jertfelor lor?
Să se scoale să vă ajute
și să vă fie refugiu!
39 Să știți deci că Eu, Eu sunt Acela
și nu este alt dumnezeu în afară de Mine!
Eu omor și Eu dau viață,
Eu rănesc și Eu tămăduiesc,
nu este scăpare din mâinile Mele.
40 Îmi ridic mâna spre cer
și zic: ‘Viu sunt în veci!’
41 Când voi ascuți fulgerul sabiei Mele
și mâna Mea va apuca judecata,
Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei
și le voi da plata cuvenită celor ce Mă urăsc;
42 Îmi voi îmbăta săgețile cu sânge
și sabia Mea le va sfâșia carnea
– sângele celor căzuți și prinși
și capetele conducătorilor vrăjmașului.»
43 Strigați de bucurie , ceruri, împreună cu El ,
căci El răzbună sângele robilor Săi,
întoarce răzbunarea asupra dușmanilor Săi
și face ispășire pentru pământul Lui, pentru poporul Lui!”
44 Moise a venit și a rostit toate cuvintele cântării acesteia în auzul poporului; Hoșea, fiul lui Nun, era cu el. 45 După ce a terminat Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel, 46 le‑a zis: „Puneți‑vă în inimă toate cuvintele prin care am dat astăzi mărturie împotriva voastră: porunciți‑le fiilor voștri să păzească și să împlinească toate cuvintele acestei legi! 47 Să nu vi se pară un cuvânt fără însemnătate, căci el este însăși viața voastră; prin cuvântul acesta vă veți lungi zilele în pământul pe care îl veți lua în stăpânire după ce veți trece Iordanul.”
48 În aceeași zi, DOMNUL i‑a vorbit lui Moise astfel: 49 „Suie‑te pe muntele acesta, Abarim, pe muntele Nebo, în țara Moabului, în dreptul Ierihonului, și privește țara Canaanului pe care o dau în stăpânire fiilor lui Israel! 50 Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui și vei fi adăugat la poporul tău, așa cum a murit Aaron , fratele tău, pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui, 51 pentru că ați păcătuit împotriva Mea în mijlocul fiilor lui Israel, la apele de la Meriba, la Cadeș, în pustiul Țin, și nu M‑ați sfințit în mijlocul fiilor lui Israel. 52 Tu vei vedea țara de departe, dar nu vei intra în țara pe care le‑o dau fiilor lui Israel.”
1 Ascultați cu atenție, ceruri, și voi vorbi!
Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
2 Ca ploaia să cadă învățătura mea
și ca roua să curgă cuvintele mele,
ca stropii de ploaie pe verdeață
și ca aversele pe iarbă.
3 Căci voi proclama Numele Domnului.
Recunoașteți măreția Dumnezeului nostru!
4 El este Stânca; lucrarea Lui este desăvârșită,
căci toate căile Lui sunt drepte.
Dumnezeu este credincios și în El nu este nedreptate.
El este drept și cinstit.
5 Poporul I-a fost necredincios.
Ei nu mai sunt fiii Lui; au cusur;
sunt o generație pervertită și depravată.
6 Așa Îl răsplătești tu pe Domnul,
popor nebun și neînțelept?
Nu este El Tatăl tău, Care te-a creat?
El te-a făcut și te-a întemeiat.
7 Aduceți-vă aminte de zilele din trecut.
Gândiți-vă la anii care au trecut din generație în generație.
Întreabă-l pe tatăl tău, și el îți va istorisi,
pe bătrânii tăi, și ei îți vor spune.
8 Când Cel Preaînalt le-a dat națiunilor moștenirea,
când i-a despărțit pe fiii omului,
El a stabilit granițele popoarelor
în funcție de numărul fiilor lui Israel.
9 Căci partea Domnului este poporul Lui;
Iacov este partea Lui de moștenire.
10 El l-a găsit într-o regiune pustie,
într-un deșert, o pustietate plină de urlete.
L-a înconjurat și S-a îngrijit de el.
L-a apărat ca pe lumina ochilor Lui,
11 asemenea vulturului care își scutură cuibul
și zboară deasupra puilor,
care își deschide aripile,
îi ia și-i poartă pe penele lui.
12 Domnul Și-a condus singur poporul
și nu era niciun dumnezeu străin alături de El.
13 El l-a urcat pe înălțimile țării
și l-a hrănit cu roadele câmpului.
L-a hrănit cu miere din stâncă
și cu ulei din stânca de cremene,
14 cu iaurtul vitelor și cu laptele oilor,
cu grăsimea mieilor,
a berbecilor din Bașan și a țapilor,
cu grăsimea boabelor de grâu.
Și ai băut vin, sângele strugurilor.
15 Ieșurun s-a îngrășat și s-a împotrivit!
Te-ai îngrășat, ai devenit greu și mare!
El L-a părăsit pe Dumnezeul Care l-a făcut
și a disprețuit Stânca mântuirii lui.
16 Ei L-au făcut gelos prin dumnezei străini
și L-au mâniat prin urâciuni.
17 Ei au adus jertfe demonilor, nu lui Dumnezeu,
unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau,
dumnezei noi, sosiți de curând,
de care strămoșii voștri n-au știut.
18 Ai părăsit Stânca, L-ai părăsit pe Acela Care te-a născut,
L-ai uitat pe Dumnezeul Care ți-a dat naștere.
19 Domnul a văzut și i-a disprețuit,
din cauză că fiii și fiicele Lui L-au mâniat.
20 „Îmi voi ascunde fața de ei, a zis El,
și voi privi la sfârșitul lor,
căci sunt o generație pervertită,
sunt niște copii necredincioși.
21 M-au provocat la gelozie
prin ceea ce nu este Dumnezeu.
M-au mâniat prin idolii lor deșerți.
De aceea și Eu îi voi provoca la gelozie
prin cei ce nu sunt un popor;
îi voi mânia printr-o națiune nebună.
22 Căci focul mâniei Mele s-a aprins
și va arde până în adâncimea Locuinței Morților.
Va distruge pământul împreună cu recoltele lui
și va arde temeliile munților.
23 Voi îngrămădi nenorociri peste ei,
voi arunca toate săgețile Mele împotriva lor.
24 Vor fi vlăguiți de foamete,
mâncați de molimă și distruși cu asprime.
Voi trimite împotriva lor colții animalelor sălbatice
și veninul târâtoarelor țărânei.
25 Pe stradă, sabia îi va lăsa fără copii,
iar în camere vor pieri de groază.
Vor pieri atât tânărul, cât și fecioara,
atât copilașul, cât și bătrânul.
26 Am zis că îi voi zdrobi
și le voi șterge amintirea de printre oameni,
27 dar Mă tem de insultele dușmanilor lor,
ca nu cumva aceștia să se amăgească singuri
și să zică: «Mâinile noastre au fost puternice,
și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri!»“.
28 Ei sunt o națiune lipsită de sfat
și nu mai există pricepere în ei.
29 Dacă ar fi fost înțelepți, ar fi înțeles aceasta
și s-ar fi gândit la sfârșitul lor.
30 Cum ar fi putut unul să urmărească o mie
sau doi să pună pe fugă zece mii,
dacă nu i-ar fi vândut Stânca lor
și dacă Domnul nu i-ar fi dat pe mâna acestora?
31 Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră;
chiar și dușmanii noștri înțeleg aceasta .
32 Vița lor este din via Sodomei
și din câmpiile Gomorei.
Strugurii lor sunt plini de venin,
iar ciorchinii sunt amari.
33 Vinul lor este venin de șerpi,
veninul cobrelor nemiloase.
34 „Oare nu este păstrat lucrul acesta la Mine?
Nu este el pecetluit printre comorile Mele?
35 A Mea este răzbunarea! Eu voi răsplăti!
Vine vremea când le vor aluneca picioarele,
căci ziua distrugerii lor este aproape,
și lucrurile pregătite pentru ei își vor grăbi împlinirea“.
36 Căci Domnul Își va judeca poporul,
dar va avea milă de slujitorii Săi
când va vedea că li s-a dus puterea
și că n-a mai rămas nimeni,
nici ținut în închisoare, nici liber.
37 „Unde le sunt dumnezeii“, va întreba El,
„stânca în care se adăposteau,
38 dumnezeii care se hrăneau cu grăsimea jertfelor lor
și care beau vinul jertfelor lor de băutură?
Să se ridice ei și să vă ajute!
Să vă fie ei un adăpost!
39 Vedeți acum că Eu Însumi sunt El!
Nu mai există alt Dumnezeu în afară de Mine.
Eu dau la moarte și tot Eu aduc la viață,
Eu rănesc și tot Eu vindec
și nimeni nu poate elibera din mâna Mea.
40 Îmi ridic mâna spre ceruri și declar:
Viu sunt Eu pe vecie,
41 că Îmi voi ascuți fulgerul sabiei Mele
și voi începe, cu mâna Mea, să fac judecată.
Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei
și-i voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc.
42 Voi face ca săgețile Mele să se îmbete de sânge,
iar sabia Mea va devora carnea.
Voi face ca ele să se îmbete de sângele celor uciși și al captivilor,
din capetele conducătorilor dușmanului“.
43 Bucurați-vă, națiuni, împreună cu poporul Lui,
căci El va răzbuna sângele slujitorilor Săi,
Se va răzbuna pe dușmanii Lui
și va face ispășire pentru țara și poporul Lui.
44 Deci, Moise a venit împreună cu Iosua, fiul lui Nun, și a rostit toate cuvintele acestei cântări în auzul poporului. 45 Când Moise a terminat de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel, 46 le-a zis: „Puneți-vă la inimă toate cuvintele pe care eu vi le-am rostit astăzi, astfel încât să porunciți copiilor voștri să păzească și să împlinească toate cuvintele acestei Legi. 47 Căci niciun cuvânt nu este lipsit de importanță; ele sunt viața voastră. Prin cuvintele acestea vă veți lungi zilele în țara voastră, pe care o veți stăpâni după ce veți traversa Iordanul“.
Moise privește țara de pe muntele Nebo
48 În aceeași zi, Domnul i-a vorbit lui Moise: 49 „Urcă-te pe muntele Abarim, adică pe muntele Nebo, în țara Moabului, care este înaintea Ierihonului, și privește țara Canaanului pe care Eu o dau lui Israel în stăpânire. 50 Tu vei muri pe muntele pe care te vei urca și vei fi astfel adăugat la poporul tău, tot așa cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui, 51 din cauză că ați fost necredincioși față de Mine înaintea fiilor lui Israel, la apele Meribei din Kadeș, în deșertul Țin, unde nu M-ați sfințit în mijlocul fiilor lui Israel. 52 Vei vedea pământul promisiunii de la distanță, dar nu vei intra în țara pe care o dau poporului Israel“.