Israeliții, robi în Egipt
1 Acestea sunt numele fiilor lui Israel care au intrat în Egipt cu Iacov; fiecare a intrat cu familia lui:
2 Ruben, Simeon, Levi, și Iuda,3 Isahar, Zabulon, și Beniamin,4 Dan, Neftali, Gad și Așer.5 Sufletele ieșite din Iacov erau în total șaptezeci ; Iosif era atunci în Egipt. 6 Apoi Iosif , toți frații lui și toată generația aceea au murit. 7 Iar fiii lui Israel au fost roditori, au crescut la număr, s‑au înmulțit și au ajuns din ce în ce mai puternici, până acolo încât s‑a umplut țara de ei.
8 Apoi, peste Egipt s‑a ridicat un nou împărat, care nu‑l cunoscuse pe Iosif. 9 El a zis poporului său: „Iată , poporul fiilor lui Israel este prea numeros și prea puternic pentru noi. 10 Haideți să ne arătăm iscusiți față de ei, ca nu cumva să se înmulțească în continuare și, dacă s‑ar porni vreun război, să se unească și ei cu vrăjmașii noștri, să lupte împotriva noastră și apoi să iasă din țară .”
11 Apoi au pus peste ei supraveghetori, ca să‑i asuprească prin munci istovitoare. Astfel i‑au zidit ei lui Faraon cetățile‑grânar Pitom și Ramses . 12 Dar cu cât îi asupreau mai mult, cu atât se înmulțeau și creșteau, așa încât pe egipteni i‑a apucat groaza de fiii lui Israel. 13 Atunci, i‑au supus la munci grele, fără milă. 14 Le‑au făcut viața amară prin munci grele la lut și la cărămizi și prin tot felul de lucrări la câmp, prin tot soiul de munci istovitoare la care i‑au supus fără milă.
15 Împăratul Egiptului le‑a vorbit moașelor evreice, ale căror nume erau Șifra și Pua, 16 și le‑a zis: „Când le veți moși pe evreice și le veți vedea pe scaunul de naștere , dacă este băiat, să‑l omorâți, iar dacă este fată, s‑o lăsați să trăiască.” 17 Dar moașele s‑au temut de Dumnezeu și n‑au făcut cum le poruncise împăratul Egiptului, ci au lăsat copiii să trăiască. 18 Împăratul Egiptului le‑a chemat pe moașe și le‑a zis: „De ce ați făcut lucrul acesta și ați lăsat copiii să trăiască?” 19 Moașele i‑au răspuns lui Faraon: „Pentru că evreicele nu sunt ca egiptencele; sunt vânjoase și nasc înainte de venirea moașei.” 20 Dumnezeu le‑a făcut bine moașelor, și poporul s‑a înmulțit și s‑a întărit mult. 21 Pentru că moașele se temuseră de El, Dumnezeu le‑a binecuvântat casele .
22 Atunci, Faraon a dat următoarea poruncă întregului său popor: „Să aruncați în Râu orice băiat care se va naște și să lăsați orice fată să trăiască!”
Asuprirea fiilor lui Israel în Egipt
1 Acestea sunt numele fiilor lui Israel, care au venit în Egipt împreună cu Iacov și împreună cu familiile lor:2 Ruben, Simeon, Levi și Iuda,3 Isahar, Zabulon și Beniamin,4 Dan și Neftali,Gad și Așer.
5 Toți aceia care i se născuseră lui Iacov erau în număr de șaptezeci. Iosif se afla deja în Egipt.
6 După o vreme , Iosif a murit. Apoi au murit toți frații săi și toată generația aceea. 7 Fiii lui Israel au fost roditori și s-au înmulțit foarte mult. Ei au devenit numeroși și au ajuns puternici, astfel încât țara s-a umplut de ei.
8 Peste Egipt s-a ridicat un nou rege, care nu-l cunoscuse pe Iosif. 9 El a zis poporului său: „Iată că poporul fiilor lui Israel este prea mare și prea puternic pentru noi. 10 Haideți să ne purtăm cu viclenie față de el. Altfel, se va înmulți și, dacă se va întâmpla să fim în război, se va alătura și el dușmanilor noștri, va lupta împotriva noastră și va ieși din țară“.
11 Prin urmare, au pus peste ei stăpânitori, ca să-i asuprească prin munci grele. Astfel, ei au construit pentru Faraon cetățile-hambar Pitom și Ramses. 12 Însă, cu cât erau mai asupriți, cu atât se înmulțeau și se răspândeau mai mult. Egiptenii s-au scârbit de fiii lui Israel. 13 Atunci ei i-au pus pe fiii lui Israel la muncă forțată. 14 Le-au făcut viața amară, punându-i să muncească din greu la facerea mortarului, a cărămizilor și la tot felul de lucrări pe câmp. Orice lucrare pe care o făceau pentru egipteni era foarte grea.
15 Regele Egiptului le-a vorbit moașelor evreilor (numele uneia era Șifra, iar cealaltă se numea Pua) 16 și le-a zis: „Când le veți ajuta pe evreice să nască și le veți vedea pe scaunul de naștere, dacă va fi băiat, să-l omorâți, dar dacă va fi fată, s-o lăsați să trăiască“. 17 Însă moașele s-au temut de Dumnezeu și n-au făcut cum le-a poruncit regele Egiptului, ci au lăsat și băieții să trăiască.
18 Regele Egiptului le-a chemat pe moașe și le-a întrebat:
‒ De ce ați făcut acest lucru și i-ați lăsat și pe băieți să trăiască?
19 Moașele i-au răspuns lui Faraon:
‒ Deoarece femeile evreilor nu sunt ca femeile egiptene. Ele sunt viguroase și nasc înainte ca moașa să ajungă la ele.
20 Dumnezeu le-a făcut bine moașelor, iar poporul s-a înmulțit și a ajuns foarte puternic. 21 Pentru că moașele s-au temut de Dumnezeu, El le-a întemeiat familii. 22 Apoi Faraon a poruncit întregului său popor, zicând: „Să aruncați în Nil orice băiat care li se va naște evreilor ! Dar să lăsați în viață orice fată“.