Rânduieli privitoare la Paște
1 DOMNUL le‑a zis lui Moise și lui Aaron în țara Egiptului astfel: 2 „Luna aceasta va fi pentru voi începutul lunilor; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului. 3 Vorbiți întregii adunări a lui Israel astfel: «În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia câte un miel pentru fiecare familie, câte un miel pentru fiecare casă. 4 Dacă într‑o casă sunt prea puțini pentru un miel, atunci să‑l ia împreună cu vecinul cel mai apropiat de casa lui, după numărul sufletelor; să socotiți cât poate mânca fiecare din miel. 5 Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veți putea să‑l luați dintre oi sau dintre capre. 6 Să îl păstrați până în a paisprezecea zi a acestei luni, și toată adunarea lui Israel să‑l înjunghie în amurg . 7 Fiii lui Israel să ia din sângele lui și să ungă amândoi ușorii ușii și pragul de sus al caselor în care îl vor mânca. 8 Să mănânce carnea chiar în noaptea aceea, friptă la foc; cu azime și cu verdețuri amare s‑o mănânce. 9 Să nu‑l mâncați crud sau fiert în apă, ci să fie fript pe foc: capul împreună cu picioarele și măruntaiele lui. 10 Să nu lăsați nimic din el până dimineață, iar ceea ce va rămâne din el până dimineață să fie ars în foc. 11 Să îl mâncați în felul acesta: cu mijlocul încins, cu încălțămintea în picioare și cu toiegele în mâini. Să‑l mâncați în grabă, căci acesta este mielul de Paște închinat DOMNULUI. 12 În noaptea aceasta, voi trece prin țara Egiptului și‑i voi lovi pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la om până la animal, și‑i voi judeca pe toți zeii Egiptului. Eu sunt DOMNUL. 13 Sângele va fi un semn pentru voi, pe casele în care veți fi. Voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi, așa că nu vă va atinge nicio urgie nimicitoare atunci când voi lovi țara Egiptului.
14 Această zi să vă fie spre aducere aminte , să o prăznuiți ca sărbătoare în cinstea DOMNULUI, ca rânduială veșnică din neam în neam. 15 Timp de șapte zile, să mâncați azime. Chiar din prima zi să înlăturați aluatul din casele voastre, căci dacă va mânca cineva ceva dospit din ziua întâi până în ziua a șaptea, sufletul acela va fi nimicit din Israel. 16 În ziua întâi să aveți o adunare sfântă, și în ziua a șaptea să aveți la fel o adunare sfântă. Să nu faceți nicio lucrare în zilele acelea; veți putea numai să pregătiți ceea ce mănâncă fiecare suflet. 17 Să țineți Sărbătoarea Azimelor, căci chiar în ziua aceasta voi scoate oștirile voastre din țara Egiptului. Să țineți ziua aceasta ca rânduială veșnică din neam în neam. 18 În luna întâi, să mâncați azime din seara celei de‑a paisprezecea zile a lunii până în seara celei de‑a douăzeci și una zile a lunii . 19 Timp de șapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre, căci oricine va mânca ceva dospit, sufletul acela va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băștinaș. 20 Să nu mâncați nimic dospit, ci, în toate locuințele voastre, să mâncați azime.»”
21 Moise i‑a chemat pe toți bătrânii lui Israel și le‑a zis: „Alegeți și luați din turmă pentru familiile voastre un miel și înjunghiați‑l de Paște! 22 Luați apoi un mănunchi de isop, înmuiați‑l în sângele din vas și ungeți pragul de sus și cei doi ușori ai ușii cu sângele din vas! Nimeni din voi să nu iasă pe ușa casei până dimineață. 23 Când va trece pentru a‑i lovi cu urgii pe egipteni și va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi ușori, DOMNUL va trece pe lângă ușă și nu‑i va îngădui Nimicitorului să intre în casele voastre pentru a vă lovi cu urgii. 24 Să păziți lucrul acesta ca o rânduială pentru voi și pentru fiii voștri în veac. 25 Când veți intra în țara pe care v‑o va da DOMNUL , după cum a spus, să țineți acest obicei. 26 Și când vă vor întreba fiii voștri: «Ce înseamnă pentru voi obiceiul acesta?», 27 Să le răspundeți : «Aceasta este jertfa de Paște în cinstea DOMNULUI, care a trecut pe lângă casele fiilor lui Israel în Egipt, când i‑a lovit cu urgii pe egipteni, dar nouă ne‑a cruțat casele.»” Poporul s‑a plecat și s‑a închinat.
28 Apoi, fiii lui Israel au plecat și au făcut după cum le poruncise DOMNUL lui Moise și lui Aaron; întocmai au făcut.
Urgia a zecea: moartea întâilor născuți
29 La miezul nopții, DOMNUL i‑a lovit pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care stătea pe tronul lui, până la întâiul născut al celui închis în temniță și până la toți întâii născuți ai animalelor. 30 Faraon s‑a trezit noaptea, și cu el toți slujitorii lui și toți egiptenii, și a fost strigăt mare în Egipt, căci nu era casă în care să nu fie un mort. 31 Faraon i‑a chemat în timpul nopții pe Moise și pe Aaron și le‑a zis: „Plecați numaidecât din mijlocul poporului meu! Și voi, și fiii lui Israel! Duceți‑vă să‑I slujiți DOMNULUI, după cum ați zis! 32 Luați‑vă și turmele și cirezile, după cum ați zis, și duceți‑vă! Și binecuvântați‑mă și pe mine!” 33 Egiptenii zoreau poporul și se grăbeau să‑l scoată din țară, căci ziceau: „Vom pieri cu toții !” 34 Fiii lui Israel și‑au luat coca înainte de a dospi, și‑au învelit în haine covețile cu cocă și le‑au pus pe umeri. 35 Au făcut ce le spusese Moise și le‑au cerut egiptenilor vase de argint, vase de aur și haine. 36 DOMNUL i‑a făcut să capete trecere înaintea egiptenilor, care le‑au împlinit cererea. Și astfel i‑au jefuit pe egipteni.
Plecarea din Egipt
37 Fiii lui Israel au ridicat tabăra din Ramses și au plecat spre Sucot în număr de aproape șase sute de mii de bărbați care mergeau pe jos, în afară de copii. 38 De asemenea, o mare gloată a plecat împreună cu ei. Aveau turme și cirezi, vite foarte multe. 39 Din coca pe care o luaseră din Egipt și care nu dospise încă au copt azime, pentru că fuseseră izgoniți de egipteni fără să mai poată zăbovi ca să‑și ia merinde cu ei.
40 Șederea fiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. 41 Iar la încheierea celor patru sute treizeci de ani, chiar în ziua aceea, toate oștirile DOMNULUI au ieșit din țara Egiptului. 42 Aceasta a fost pentru DOMNUL o noapte de veghe, pentru că atunci i‑a scos din țara Egiptului. Noaptea aceasta să le fie noapte de veghe pentru DOMNUL tuturor fiilor lui Israel și urmașilor lor.
Cine poate lua parte la sărbătorirea Paștelui
43 DOMNUL le‑a zis lui Moise și lui Aaron: „Iată rânduiala privitoare la mielul de Paște: niciun străin să nu mănânce din el. 44 Dar să circumcizi pe orice om cumpărat cu argint; apoi, poate să mănânce din el. 45 Străinul și simbriașul să nu mănânce din el. 46 Să fie mâncat într‑o singură casă, să nu luați deloc carne afară din casă și să nu zdrobiți niciun os. 47 Toată adunarea lui Israel să prăznuiască Paștele. 48 Dacă un străin care va locui la tine va dori să prăznuiască Paștele în cinstea DOMNULUI, orice bărbat din casa lui va trebui circumcis și apoi se va putea apropia să îl prăznuiască și va fi ca băștinașul, dar niciun necircumcis să nu mănânce din el. 49 O singură lege să fie atât pentru băștinaș, cât și pentru străinul care va locui în mijlocul vostru.” 50 Toți fiii lui Israel au făcut cum le poruncise DOMNUL lui Moise și lui Aaron; întocmai au făcut. 51 Și chiar în ziua aceea , DOMNUL i‑a scos din țara Egiptului pe fiii lui Israel, după oștirile lor.
Mielul pascal și azimele
(Lev. 23:5-8Num. 28:16-25Deut. 16:1-8)1 Domnul le-a vorbit lui Moise și Aaron în țara Egiptului, zicând: 2 „Această lună va marca începutul lunilor; ea va fi pentru voi prima lună din an. 3 Să-i spuneți întregii comunități a lui Israel astfel: «În ziua a zecea a acestei luni, să se ia un miel pentru fiecare familie, un miel pentru fiecare casă. 4 Dacă o familie este prea mică pentru a mânca un miel, să-l împartă cu vecinul lor cel mai apropiat, în funcție de numărul persoanelor, iar mielul să fie împărțit în funcție de cât mănâncă fiecare om. 5 Mielul vostru să fie fără cusur: un mascul de un an. Puteți lua un miel sau un ied. 6 Să aveți grijă de el până în ziua a paisprezecea a lunii, apoi întreaga adunare a comunității lui Israel să-l înjunghie între asfințit și întuneric. 7 Să ia din sânge și să-l pună pe cei doi stâlpi și pe pragul de sus al ușilor caselor în care-l vor mânca. 8 Să mănânce carnea în noaptea aceea; s-o mănânce friptă la foc cu azime și cu ierburi amare. 9 Să nu-l mâncați crud sau fiert în apă, ci să fie fript la foc, atât capul, cât și picioarele și măruntaiele. 10 Să nu lăsați nimic din el până dimineață; orice va rămâne până dimineața să fie ars. 11 Să-l mâncați după ce v-ați înfășurat brâul în jurul mijlocului, v-ați pus sandalele în picioare și v-ați luat toiagul în mână. Să-l mâncați în grabă, fiindcă este mielul de Paște al Domnului. 12 Căci, în noaptea aceea, Eu voi trece prin țara Egiptului și voi lovi orice întâi născut din țara Egiptului, atât al oamenilor, cât și al animalelor, și îi voi judeca pe toți dumnezeii Egiptului. Eu sunt Domnul. 13 Sângele va fi un semn pentru voi pe casele în care vă aflați. Când voi vedea sângele, voi trece pe lângă voi și nu va fi nicio urgie asupra voastră ca să vă distrugă atunci când voi lovi țara Egiptului.
14 Această zi va fi pentru voi o zi de aducere-aminte: s-o comemorați ca pe o sărbătoare pentru Domnul. S-o comemorați de-a lungul generațiilor voastre, ca pe o hotărâre veșnică. 15 Timp de șapte zile să mâncați azime. Chiar din prima zi să scoateți aluatul din casele voastre, pentru că oricine mănâncă pâine dospită, din prima zi până în a șaptea zi, va fi nimicit din Israel. 16 În prima zi să aveți o adunare sfântă. În ziua a șaptea să aveți, de asemenea, o adunare sfântă. Să nu faceți nicio lucrare atunci, în afară de faptul că veți pregăti mâncare pentru fiecare persoană. 17 Să țineți Sărbătoarea Azimelor, pentru că în aceeași zi am scos armatele voastre din țara Egiptului. Să țineți această zi de-a lungul generațiilor voastre, ca pe o hotărâre veșnică. 18 În prima lună, din seara celei de-a paisprezecea zi până în seara celei de-a douăzeci și una zi, să mâncați azime. 19 Timp de șapte zile să nu fie aluat în casele voastre, pentru că oricine mănâncă ce este dospit va fi nimicit din comunitatea lui Israel, fie că este străin, fie că este băștinaș. 20 Să nu mâncați nimic dospit. Să mâncați azime în toate locuințele voastre»“.
21 Moise i-a chemat pe toți bătrânii lui Israel și le-a zis: „Duceți-vă și luați un miel pentru clanurile voastre și înjunghiați mielul de Paște. 22 Luați un mănunchi de isop, înmuiați-l în sângele care este în vas și ungeți cu el pragul de sus și cei doi stâlpi ai ușii casei voastre. Nimeni să nu iasă în afara ușii casei lui până dimineața, 23 pentru că Domnul va trece să-i lovească pe egipteni. Când va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi stâlpi ai ușii, Domnul va trece pe lângă ușă și nu va da voie Nimicitorului să intre în casele voastre ca să vă lovească. 24 Să țineți acest obicei ca pe o hotărâre veșnică, pentru voi și pentru copiii voștri. 25 Când veți intra în țara pe care Domnul v-o va da, așa cum a promis, să țineți acest obicei. 26 Când copiii voștri vă vor întreba: «Ce înseamnă acest obicei pentru voi?», 27 să le răspundeți: «Este jertfa de Paște în cinstea Domnului, pentru că El a trecut pe lângă casele fiilor lui Israel în Egipt, atunci când i-a lovit pe egipteni și a eliberat familiile noastre»“. Poporul s-a plecat până la pământ și s-a închinat. 28 Apoi fiii lui Israel au plecat și au făcut așa cum le-a poruncit Domnul lui Moise și Aaron; așa au făcut.
Moartea întâilor născuți și ieșirea din Egipt
29 La miezul nopții, Domnul i-a lovit pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care stătea pe tronul său, până la întâiul născut al deținutului, care era în închisoare, și întâiul născut al tuturor vitelor. 30 Când Faraon, slujitorii săi și toți egiptenii s-au sculat noaptea, au fost mari țipete în Egipt, pentru că nu era casă unde să nu fie cineva mort. 31 Faraon i-a chemat pe Moise și pe Aaron în timpul nopții și le-a zis: „Ridicați-vă! Ieșiți din mijlocul poporului meu, voi și fiii lui Israel. Plecați! Slujiți-I Domnului, așa cum ați zis. 32 Luați-vă turmele și cirezile, așa cum ați cerut, plecați și binecuvântați-mă“.
33 Egiptenii grăbeau poporul, ca să-l scoată cât mai repede afară din țară, căci își ziceau: „Vom muri cu toții!“. 34 Poporul și-a luat aluatul înainte ca el să dospească, împreună cu vasele de frământat. Le-au înfășurat în haine și le-au pus pe umeri. 35 Fiii lui Israel au făcut așa cum le-a spus Moise; au cerut egiptenilor lucruri de argint și de aur, precum și îmbrăcăminte. 36 Domnul a făcut ca poporul să găsească bunăvoință înaintea egiptenilor și aceștia le-au dat ce-au cerut. Și, astfel, i-au prădat pe egipteni.
37 Fiii lui Israel au călătorit pe jos, din Ramses spre Sucot. Ei erau în jur de șase sute de mii de bărbați care mergeau pe jos, în afară de copii. 38 De asemenea, o mulțime de oameni, din națiuni diferite, au mers împreună cu ei, precum și foarte multe vite, atât turme, cât și cirezi. 39 Au făcut turte din aluatul nedospit pe care l-au adus din Egipt. Aluatul nu era dospit, pentru că atunci când au fost alungați din Egipt n-au putut să întârzie, și nici să-și pregătească provizii.
40 Perioada de ședere a fiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. 41 La sfârșitul celor patru sute treizeci de ani, chiar în ziua aceea, toate armatele Domnului au ieșit din țara Egiptului. 42 Pentru că Domnul a vegheat, în noaptea aceea, să-i scoată din țara Egiptului, toți fiii lui Israel, de-a lungul generațiilor lor, trebuie să țină acea noapte de veghe în cinstea Domnului.
Porunci privind Paștele
43 Domnul le-a zis lui Moise și Aaron: „Aceasta este porunca cu privire la Paște: niciun străin să nu-l mănânce, 44 dar orice sclav cumpărat poate mânca din el după ce a fost circumcis. 45 Peregrinul și zilierul să nu mănânce din el. 46 Să fie mâncat într-o singură casă. Să nu scoateți carnea afară din casă și să nu-i zdrobiți niciunul dintre oase. 47 Paștele să fie ținut de întreaga comunitate a lui Israel. 48 Dacă vreun străin care locuiește la tine va dori să sărbătorească Paștele Domnului, fiecare persoană de parte bărbătească din familia lui să fie circumcisă. Doar după aceea se poate apropia să sărbătorească. El va fi privit ca un băștinaș. Niciun om necircumcis să nu mănânce. 49 Va fi o singură lege atât pentru băștinaș, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul vostru“.
50 Toți fiii lui Israel au făcut așa cum Domnul le poruncise lui Moise și Aaron; așa au făcut. 51 În ziua aceea, Domnul i-a scos pe fiii lui Israel din țara Egiptului, potrivit cu armatele lor.