Înnoirea legământului
1 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Taie două table de piatră ca cele dintâi și voi scrie pe table cuvintele care erau pe tablele dintâi, pe care le‑ai sfărâmat! 2 Fii gata dis‑de‑dimineață, urcă de dimineață pe muntele Sinai și stai acolo înaintea Mea, pe vârful muntelui! 3 Nimeni să nu urce cu tine și nimeni să nu fie văzut pe tot muntele , și nici oi, nici vite să nu pască în fața acestui munte!” 4 Moise a tăiat două table de piatră ca și cele dintâi, s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a urcat pe muntele Sinai, după cum îi poruncise DOMNUL, și a luat în mână cele două table de piatră. 5 DOMNUL a coborât în nor, a stat acolo cu el și a rostit Numele DOMNULUI. 6 Și DOMNUL a trecut prin fața lui și DOMNUL a strigat:
„DOMNUL Dumnezeu este îndurător și milostiv ,
îndelung răbdător, bogat în bunătate și credincioșie .
7 El Își ține bunătatea până la mii de generații,
iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul,
dar nu-l socotește nicidecum pe cel vinovat drept nevinovat,
pedepsind fărădelegea părinților în copii și în copiii copiilor lor
până la a treia și a patra generație.”
8 Moise s‑a grăbit să se plece la pământ și să se închine. 9 El a zis: „Stăpâne, dacă am găsit har înaintea Ta, Te rog să mergi în mijlocul nostru, Stăpâne! Poporul acesta este un popor încăpățânat , dar iartă‑ne fărădelegile și păcatele noastre și ia‑ne în stăpânirea Ta!”
10 Dumnezeu a zis: „Iată, închei azi un legământ: voi face în fața întregului tău popor minuni cum nu au fost săvârșite în nicio țară și la niciun neam. Tot poporul care este în jurul tău va vedea lucrarea DOMNULUI, căci este înfricoșător ceea ce voi face cu tine.
11 Ia seama la ceea ce îți poruncesc azi! Iată că îi voi izgoni dinaintea ta pe amoriți, canaaniți, hitiți, fereziți, hiviți și iebusiți. 12 Ai grijă să nu faci legământ cu locuitorii țării în care ai să intri, ca nu cumva să devină o cursă în mijlocul tău! 13 Dimpotrivă, să le dărâmi altarele, să le sfărâmi stâlpii idolești și să le tai așerele . 14 Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu. Căci DOMNUL, al cărui nume este «Gelos », este un Dumnezeu gelos. 15 Să nu cumva să faci legământ cu locuitorii țării, așa încât, atunci când ei se vor desfrâna cu dumnezeii lor și le vor aduce jertfe, să te poftească și pe tine și să mănânci din jertfa lor. 16 Să nu cumva să iei din fetele lor soții pentru fiii tăi, ca, atunci când fetele lor se vor desfrâna cu dumnezeii lor, să se desfrâneze și fiii tăi cu acești dumnezei. 17 Să nu‑ți faci dumnezei turnați.
18 Să ții Sărbătoarea Azimelor : timp de șapte zile, la vremea hotărâtă, în luna Aviv, să mănânci azime, cum ți‑am poruncit, căci în luna Aviv ai ieșit din Egipt. 19 Primul ieșit din pântece este al Meu, întâiul născut de parte bărbătească din turmele tale, fie vițel, fie miel. 20 Să răscumperi cu un miel întâiul născut al măgăriței, iar dacă nu‑l răscumperi, să‑i frângi gâtul. Să răscumperi orice întâi născut dintre fiii tăi și să nu te înfățișezi cu mâinile goale înaintea Mea.
21 Șase zile să lucrezi, iar în ziua a șaptea să te odihnești. Să te odihnești chiar și în vremea aratului și a seceratului. 22 Să ții Sărbătoarea Săptămânilor, a primelor roade din secerișul grâului, și Sărbătoarea Strângerii Roadelor la sfârșitul anului. 23 De trei ori pe an, toți bărbații să se înfățișeze înaintea Stăpânului, a DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel. 24 Căci voi izgoni neamurile dinaintea ta și‑ți voi lărgi hotarele și nimeni nu‑ți va pofti țara în timpul când te vei sui de trei ori pe an ca să te înfățișezi înaintea DOMNULUI, Dumnezeului tău.
25 Să nu aduci sângele jertfei Mele cu ceva dospit, iar jertfa praznicului Paștelui să nu rămână până dimineața. 26 Să aduci în casa DOMNULUI, Dumnezeului tău, cele dintâi roade ale pământului tău. Iedul să nu‑l fierbi în laptele mamei sale.”
27 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Scrie cuvintele acestea, căci pe temeiul acestor cuvinte închei legământ cu tine și cu Israel!” 28 Moise a stat acolo cu DOMNUL patruzeci de zile și patruzeci de nopți. N‑a mâncat pâine și nici n‑a băut apă. Și Dumnezeu a scris pe table cuvintele legământului, Cele Zece Porunci.
Strălucirea feței lui Moise
29 Moise a coborât de pe muntele Sinai, iar cele două table ale Mărturiei erau în mâna lui. Pe când cobora de pe munte, Moise nu știa că pielea feței lui strălucea pentru că vorbise cu Dumnezeu. 30 Aaron și toți fiii lui Israel s‑au uitat la Moise, și iată că pielea feței lui strălucea, așa că se temeau să se apropie de el. 31 Moise i‑a chemat, iar Aaron și toți fruntașii adunării s‑au întors la el, și Moise le‑a vorbit. 32 După aceea, toți fiii lui Israel s‑au apropiat, și el le‑a poruncit tot ce‑i spusese DOMNUL pe muntele Sinai. 33 Când Moise a terminat de vorbit, și‑a pus un văl pe față.
34 Când intra înaintea DOMNULUI ca să‑I vorbească, Moise își dădea jos vălul până când ieșea, iar când ieșea, le spunea fiilor lui Israel ce i se poruncise. 35 Fiii lui Israel se uitau la fața lui Moise, căci pielea feței lui strălucea, iar Moise își punea iarăși vălul pe față până când intra ca să stea de vorbă cu Dumnezeu .
Reînnoirea legământului
(Deut. 10:1-5)1 Domnul i-a zis lui Moise: „Cioplește-ți două table de piatră, asemenea celor dintâi, căci Eu voi scrie pe ele cuvintele care erau pe cele dintâi, pe care le-ai spart. 2 Fii gata mâine dimineață și urcă de dimineață pe muntele Sinai. Să stai acolo înaintea Mea, pe vârful muntelui. 3 Să nu urce nimeni cu tine și să nu fie nimeni pe tot muntele. De asemenea, să nu pască nici turme, nici cirezi în fața acelui munte“.
4 Moise a cioplit două table de piatră, asemenea celor dintâi, și s-a urcat pe muntele Sinai dimineața, așa cum i-a poruncit Domnul, luând în mână cele două table de piatră. 5 Domnul S-a coborât într-un nor, a stat cu el acolo și a proclamat Numele de „Domnul“. 6 Domnul a trecut prin fața lui și a strigat: „Domnul, Domnul Dumnezeu, este milostiv și binevoitor, încet la mânie și plin de îndurare și de credincioșie. 7 El Își păstrează îndurarea față de mii de generații , iertând fărădelegea, nelegiuirea și păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel vinovat , ci pedepsește nelegiuirea părinților în copii și în copiii copiilor lor până la a treia și a patra generație “.
8 Moise s-a plecat repede până la pământ și s-a închinat.
9 Apoi a zis:
‒ Stăpâne, dacă am găsit bunăvoință înaintea Ta, Te rog să mergi Tu, Stăpâne, cu noi. Într-adevăr, poporul acesta este încăpățânat, dar iartă-ne nelegiuirea și păcatul și ia-ne ca moștenire a Ta.
10 El i-a răspuns:
‒ Iată, Eu închei un legământ. Voi face minuni în fața întregului tău popor, cum n-au mai fost înfăptuite în nicio țară și în nicio națiune. Tot poporul care este în jurul tău va vedea lucrarea Domnului, căci prin tine voi face lucruri de temut. 11 Fii atent la ceea ce-ți poruncesc azi! Iată, îi voi alunga dinaintea ta pe amoriți, pe canaaniți, pe hitiți, pe periziți, pe hiviți și pe iebusiți. 12 Ai grijă să nu cumva să închei legământ cu locuitorii țării în care vei intra, ca să nu fie o capcană pentru tine în mijlocul tău. 13 Dimpotrivă, să le dărâmați altarele, să le zdrobiți stâlpii sacri și să le tăiați așerele. 14 Căci tu nu trebuie să te închini niciunui alt dumnezeu, fiindcă Domnul, al Cărui Nume este Gelos, este un Dumnezeu gelos.
15 Să nu închei legământ cu locuitorii țării, ca nu cumva, atunci când se vor prostitua înaintea dumnezeilor lor și le vor aduce jertfe, cineva să te invite și pe tine și să mănânci din jertfele lui, 16 și ca nu cumva să iei soții dintre fetele lor pentru fiii tăi și, astfel, fetele lor, prostituându-se înaintea dumnezeilor lor, să-i facă și pe fiii tăi să se prostitueze înaintea acestor dumnezei.
17 Să nu-ți faci dumnezei turnați.
18 Să ții Sărbătoarea Azimelor. Șapte zile să mănânci azime, așa cum ți-am poruncit, la timpul hotărât, în luna abib, pentru că în luna abib ai ieșit din Egipt.
19 Primul rod al fiecărui pântec este al Meu. Fiecare mascul din turmele tale, întâii născuți ai vacilor și ai oilor, sunt ai Mei . 20 Întâiul născut al măgăriței să-l răscumperi cu un miel, iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să-i răscumperi pe toți întâii născuți ai fiilor tăi. Nimeni să nu se înfățișeze înaintea Mea cu mâinile goale.
21 Să lucrezi șase zile, iar în a șaptea zi să te odihnești; chiar și în perioada aratului și a secerișului să te odihnești.
22 Să ții Sărbătoarea Săptămânilor, a primelor roade din secerișul grâului, precum și Sărbătoarea Culesului la sfârșitul anului. 23 De trei ori pe an, toți bărbații să se înfățișeze înaintea Stăpânului Domn, Dumnezeul lui Israel. 24 Eu voi alunga națiuni dinaintea ta și îți voi extinde granițele. Și nimeni nu-ți va pofti țara când vei veni să te înfățișezi înaintea Domnului, Dumnezeul tău, de trei ori pe an.
25 Să nu aduci sângele jertfei Mele împreună cu pâine dospită, iar jertfa de la Sărbătoarea Paștelui să nu rămână până dimineața.
26 Primele roade ale pământului să le aduci în Casa Domnului, Dumnezeul tău.
Să nu fierbi iedul în laptele mamei sale.
27 Apoi Domnul i-a zis lui Moise:
‒ Scrie-ți cuvintele acestea, căci pe temeiul acestor cuvinte am încheiat legământ cu tine și cu Israel.
28 Moise a stat acolo cu Domnul timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, timp în care n-a mâncat pâine și n-a băut apă. El a scris pe table cuvintele legământului, Cele Zece Porunci.
Strălucirea feței lui Moise
29 Moise a coborât de pe muntele Sinai. A coborât de pe munte cu cele două table ale Mărturiei în mână și nu știa că pielea feței sale strălucea pentru că vorbise cu Dumnezeu. 30 Aaron și toți fiii lui Israel s-au uitat la Moise, și iată că pielea feței lui strălucea. Ei se temeau să se apropie de el. 31 Dar Moise i-a chemat, astfel că Aaron și conducătorii comunității s-au întors la el, iar Moise le-a vorbit. 32 După aceea, toți fiii lui Israel s-au apropiat, iar el le-a dat toate poruncile pe care le primise de la Domnul pe muntele Sinai.
33 Când Moise a terminat de vorbit cu ei, și-a așezat un văl pe față. 34 Ori de câte ori mergea Moise înaintea Domnului, ca să vorbească cu El, își lua vălul de pe față, până când era din nou afară. Când ieșea, le spunea fiilor lui Israel ce i s-a poruncit, 35 iar fiii lui Israel vedeau că pielea feței lui Moise strălucea. Apoi Moise își punea din nou vălul pe față, până când intra să vorbească cu Domnul .