Semnele trimiterii lui Moise
1 Moise a răspuns și a zis: „Dar dacă n‑au să mă creadă, nici n‑au să asculte de glasul meu, ci vor zice: «Nu ți S‑a arătat DOMNUL»?” 2 DOMNUL i‑a zis: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un toiag.” 3 Domnul a zis: „Aruncă‑l la pământ!” El l‑a aruncat la pământ, și toiagul s‑a prefăcut în șarpe, iar Moise fugea de el. 4 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Întinde‑ți mâna și apucă‑l de coadă!” El a întins mâna și l‑a apucat, iar șarpele a redevenit toiag în mâna lui. 5 „Pentru ca ei să creadă că ți S‑a arătat DOMNUL , Dumnezeul părinților lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.”
6 DOMNUL i‑a mai zis: „Bagă‑ți mâna în sân!” El și‑a băgat mâna în sân; apoi a scos‑o, și iată că mâna i se umpluse de lepră și era albă ca zăpada. 7 Domnul a zis: „Bagă‑ți din nou mâna în sân!” El și‑a băgat din nou mâna în sân, apoi a scos‑o din sân, și iată că mâna se făcuse iarăși cum era trupul lui. 8 „Deci, dacă nu te vor crede și nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, vor crede glasul celui de‑al doilea semn. 9 Dacă nu vor crede nici aceste două semne și nu vor asculta de glasul tău, atunci să iei apă din Râu și s‑o verși pe uscat, iar apa pe care o vei lua din Râu se va preface pe uscat în sânge.”
10 Moise I‑a zis DOMNULUI: „Te rog, Stăpâne, eu nu sunt un om iscusit la vorbă, și aceasta nici de ieri, nici de alaltăieri, nici de când vorbești Tu robului Tău, căci eu am o gură și o limbă greoaie.” 11 DOMNUL i‑a zis: „Cine i‑a făcut omului gură? Și cine îl face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, DOMNUL? 12 Acum, du‑te, iar Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce vei avea de spus!” 13 El a zis: „Te rog, Stăpâne , trimite pe cine vei vrea să trimiți!” 14 Atunci, DOMNUL S‑a mâniat pe Moise și i‑a zis: „Oare nu este Aaron levitul fratele tău? Știu că el vorbește bine. Iată, el însuși îți iese în întâmpinare și, când te va vedea, se va bucura în inima lui. 15 Tu îi vei vorbi și vei pune cuvintele în gura lui, iar Eu voi fi cu gura ta și cu gura lui și vă voi învăța ce veți avea de făcut. 16 El va vorbi poporului în numele tău, îți va sluji drept gură, și tu vei fi ca un dumnezeu pentru el . 17 Ia în mână toiagul acesta, cu care vei face semnele!”
Moise revine în Egipt
18 Moise a plecat și s‑a întors la socrul său, Ietro, și i‑a zis: „Lasă‑mă, te rog, să mă duc înapoi la frații mei, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai sunt în viață!” Ietro i‑a zis lui Moise: „Du‑te în pace!” 19 DOMNUL i‑a zis lui Moise în Madian: „Du‑te înapoi în Egipt, căci au murit toți cei ce căutau să‑ți ia viața!” 20 Moise și‑a luat soția și fiii, i‑a pus călare pe măgar și s‑a întors în țara Egiptului. Și Moise a luat în mână toiagul lui Dumnezeu.
21 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Când te vei duce înapoi în Egipt, vezi să faci înaintea lui Faraon toate minunile pe care ți le pun în mână! Însă Eu îi voi împietri inima și nu va lăsa poporul să plece. 22 Tu îi vei zice lui Faraon: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. 23 Îți spun: Lasă‑l pe fiul Meu să plece, ca să‑Mi slujească; dacă nu vrei să‑l lași să plece, iată că îl voi ucide pe fiul tău, pe întâiul tău născut!’»”
24 În timpul călătoriei, în locul de popas, DOMNUL l‑a întâlnit și a căutat să‑l omoare. 25 Sefora a luat o cremene , a tăiat prepuțul fiului ei, l‑a aruncat la picioarele lui și i‑a zis: „Tu ești un soț de sânge pentru mine!” 26 Și DOMNUL l‑a lăsat. Atunci a zis ea: „Soț de sânge”, din pricina circumciziei.
27 DOMNUL i‑a zis lui Aaron: „Du‑te în întâmpinarea lui Moise, în pustiu!” El a plecat, l‑a întâlnit pe Moise la muntele lui Dumnezeu și l‑a sărutat. 28 Moise i‑a făcut cunoscute lui Aaron toate cuvintele DOMNULUI, care‑l trimisese, și toate semnele pe care i le poruncise. 29 Moise și Aaron au mers și i‑au adunat pe toți bătrânii fiilor lui Israel. 30 Aaron le‑a istorisit toate cuvintele pe care i le spusese DOMNUL lui Moise, și Moise a făcut semnele înaintea poporului. 31 Poporul a crezut . Astfel au aflat că DOMNUL îi cercetase pe fiii lui Israel și le văzuse suferința, așa că s‑au plecat și s‑au închinat .
Semnele care-l vor însoți pe Moise
1 Moise a răspuns și a zis:
‒ Iată că nu mă vor crede și nu mă vor asculta, ci vor zice: „Nu ți S-a arătat Domnul!“.
2 Domnul l-a întrebat:
‒ Ce ai în mână?
El a răspuns:
‒ Un toiag.
3 Domnul i-a zis:
‒ Aruncă-l la pământ!
El l-a aruncat la pământ și acesta s-a transformat într-un șarpe. Moise a fugit dinaintea lui.
4 Apoi Domnul i-a zis lui Moise:
‒ Întinde-ți mâna și prinde-l de coadă!
El și-a întins mâna, l-a prins și acesta s-a transformat în mâna lui într-un toiag.
5 ‒ Așa să faci pentru ca ei să creadă că ți S-a arătat Domnul, Dumnezeul părinților lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.
6 Domnul i-a mai zis:
‒ Bagă-ți mâna în sân!
El și-a băgat mâna în sân, iar când a scos-o, iată că mâna lui era leproasă, albă ca zăpada.
7 Apoi Domnul i-a zis:
‒ Bagă-ți mâna înapoi în sân!
El și-a băgat mâna înapoi în sân. Când a scos-o din sân, iată că se făcuse iarăși ca restul pielii sale.
8 ‒ Dacă nu te vor crede și nu vor lua în seamă mesajul primului semn, vor crede mesajul următorului semn. 9 Dacă nu vor crede nici aceste două semne și nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din Nil și s-o verși pe pământ. Apa pe care o vei lua din Nil se va transforma în sânge pe pământul uscat.
10 Dar Moise I-a zis Domnului:
‒ Ah, Stăpâne, eu nu sunt un om al cuvintelor, nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când i-ai vorbit slujitorului Tău, căci vorbirea-mi este greoaie, iar limba-mi este încurcată.
11 Atunci Domnul l-a întrebat:
‒ Cine a făcut gura omului? Sau cine îl face mut, sau surd, sau cu vedere, sau orb? Oare nu Eu, Domnul? 12 Acum, du-te, căci Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce să spui.
13 Însă Moise I-a răspuns:
‒ Ah, Stăpâne, Te rog, trimite pe altcineva!
14 Atunci Domnul S-a mâniat pe Moise și a zis:
‒ Nu este levitul Aaron fratele tău? Știu că el vorbește bine. Iată că vine să te întâlnească, iar când te va vedea, se va bucura în inima lui. 15 Să vorbești cu el și să pui în gura lui aceste cuvinte. Eu voi fi cu gura ta și cu gura lui și vă voi învăța ce să faceți. 16 El va vorbi poporului în locul tău. Îți va sluji drept gură și tu vei fi pentru el asemenea lui Dumnezeu. 17 Să iei în mână toiagul acesta cu care vei face semnele.
Moise se întoarce în Egipt
18 Moise s-a întors la socrul său, Ietro, și i-a zis:
‒ Te rog, lasă-mă să mă întorc la frații mei, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.
Ietro i-a răspuns:
‒ Du-te în pace!
19 Domnul îi spusese lui Moise în Midian: „Întoarce-te în Egipt, pentru că toți cei ce căutau să-ți ia viața au murit“. 20 Moise și-a luat soția și fiii, i-a pus pe măgari și a plecat înapoi spre țara Egiptului. Moise avea în mână toiagul lui Dumnezeu.
21 Domnul i-a zis lui Moise: „Când vei pleca și te vei întoarce în Egipt, vezi să înfăptuiești înaintea lui Faraon toate minunile pe care te-am împuternicit să le faci. Eu îi voi împietri inima și el nu va lăsa poporul să plece. 22 Atunci să-i spui lui Faraon: «Așa vorbește Domnul: ‘Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. 23 Îți spun: lasă-l pe fiul Meu să plece ca să-Mi slujească. Dacă nu vrei să-l lași să plece, iată, îl voi ucide pe întâiul tău născut!’»“.
24 Pe drum, în locul în care au rămas peste noapte, Domnul l-a întâlnit și a vrut să-l omoare. 25 Dar Sefora a luat o piatră ascuțită și a tăiat prepuțul fiului ei. Apoi a atins cu el picioarele lui Moise și a zis: „Tu îmi ești un soț de sânge“. 26 Astfel, El l-a lăsat în pace. Ea a zis atunci: „Un soț de sânge“, din cauza circumciziei.
27 Domnul i-a zis lui Aaron: „Du-te în deșert ca să-l întâlnești pe Moise“. El a plecat și, când a ajuns la muntele lui Dumnezeu, l-a întâlnit pe Moise și l-a sărutat. 28 Moise i-a spus lui Aaron toate cuvintele cu care Domnul l-a trimis și despre toate semnele pe care i le-a poruncit să le facă . 29 Apoi Moise și Aaron s-au dus și i-au adunat pe toți bătrânii fiilor lui Israel. 30 Aaron le-a spus toate cuvintele pe care i le zisese Domnul lui Moise și a făcut semnele înaintea poporului. 31 Poporul a crezut, iar când au auzit că Domnul i-a cercetat pe fiii lui Israel și le-a văzut suferința, s-au plecat la pământ și s-au închinat.