Problema căsătoriilor mixte
1 După ce s‑au încheiat aceste lucruri, dregătorii s‑au apropiat de mine și au zis: „Poporul lui Israel, preoții și leviții nu s‑au separat de neamurile învecinate – canaaniții, hitiții, fereziții, iebusiții, amoniții, moabiții, egiptenii și amoriții – și de urâciunile lor. 2 Căci și‑au luat neveste dintre fetele lor pentru ei și pentru fiii lor și au amestecat neamul sfânt cu neamurile învecinate. Iar dregătorii și conducătorii au fost cei dintâi care au săvârșit necredincioșia aceasta!” 3 Când am auzit lucrul acesta, mi‑am sfâșiat haina și mantaua, mi‑am smuls păr din cap și din barbă și am stat jos foarte mâhnit . 4 Atunci s‑au adunat la mine toți cei ce se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel privitoare la necredincioșia celor repatriați. Și eu am stat jos, foarte mâhnit, până la jertfa de seară .
5 Apoi, la vremea jertfei de seară, m‑am ridicat din smerirea mea cu haina și mantaua sfâșiate, am căzut în genunchi, am întins mâinile spre DOMNUL, Dumnezeul meu, 6 și am zis: „O, Dumnezeul meu, sunt uluit și îmi este rușine, Dumnezeul meu, să‑mi ridic fața spre Tine! Căci fărădelegile noastre s‑au înmulțit deasupra capetelor noastre și vinovăția noastră a ajuns până la ceruri. 7 Din zilele părinților noștri și până în ziua de azi am fost foarte vinovați și din pricina fărădelegilor noastre am fost dați noi, regii noștri și preoții noștri în mâinile împăraților străini, pradă sabiei, exilului, jafului și rușinii care ne acoperă astăzi fața. 8 Dar acum, de curând, s‑a arătat îndurarea DOMNULUI, Dumnezeul nostru, ca să ne lase o rămășiță și să ne dea un adăpost în locul Lui cel sfânt, ca Dumnezeul nostru să ne lumineze ochii și să ne dea puțină înviorare în mijlocul robiei noastre. 9 Căci suntem robi, dar Dumnezeul nostru nu ne‑a părăsit în robia noastră, ci ne‑a arătat îndurarea Sa în fața împăraților perșilor, ca să avem parte de o restaurare: să putem zidi Casa Dumnezeului nostru și să‑i refacem dărâmăturile, și să avem un zid de apărare în Iudeea și la Ierusalim.
10 Iar acum, ce mai putem zice după toate acestea, o, Dumnezeul nostru? Căci am părăsit poruncile Tale, 11 pe care le‑ai poruncit prin robii Tăi, profeții, zicând: «Țara în care intrați ca s‑o luați în stăpânire este o țară întinată de necurățiile popoarelor învecinate, de urâciunile cu care au umplut‑o de la un capăt la altul, cu necurățiile lor. 12 De aceea să nu le dați pe fetele voastre după fiii lor, să nu le luați pe fetele lor de neveste pentru fiii voștri și să nu vă preocupe niciodată fericirea sau bunăstarea lor! În acest fel vă veți întări, veți mânca din bunătățile țării și le‑o veți lăsa pe veci moștenire fiilor voștri.» 13 După toate câte au venit asupra noastră din cauza faptelor noastre rele și a marii noastre vinovății, măcar că Tu, Dumnezeul nostru, ne‑ai pedepsit mai puțin decât meritam și ne‑ai lăsat această rămășiță, 14 să începem iarăși să călcăm poruncile Tale și să ne încuscrim cu popoarele care săvârșesc aceste urâciuni? Oare nu Te‑ai mânia pe noi și nu ne‑ai nimici, așa încât să nu mai rămână nimeni, nicio rămășiță? 15 DOAMNE, Dumnezeul lui Israel, Tu ești drept , căci astăzi noi am rămas doar câțiva, o rămășiță de oameni . Iată‑ne înaintea Ta în vinovăția noastră, căci din această pricină nu putem sta înaintea Ta!”
Crizele iudeilor repatriați și rugăciunea lui Ezra
1 După ce s-au încheiat toate acestea, căpeteniile s-au apropiat de mine, zicând: „Cei din poporul Israel, inclusiv preoții și leviții, nu s-au separat de popoarele țărilor din jur , ci s-au dedat la urâciunile canaaniților, hitiților, periziților, iebusiților, amoniților, moabiților, egiptenilor și amoriților. 2 Căci și-au luat soții dintre fetele acestora, atât pentru ei, cât și pentru fiii lor, și au amestecat astfel neamul cel sfânt cu popoarele acestor țări. Cei dintâi care au fost necredincioși au fost chiar căpeteniile și dregătorii“.
3 Când am auzit vestea aceasta, mi-am sfâșiat hainele și mantaua. Mi-am smuls păr din cap și din barbă și m-am lăsat jos înmărmurit. 4 S-au strâns la mine toți aceia care tremurau de frică la auzul cuvintelor Dumnezeului lui Israel cu privire la necredincioșia celor ce fuseseră în exil. Am rămas așa înmărmurit până la jertfa de seară. 5 Apoi, la jertfa de seară, m-am ridicat din starea mea smerită, cu hainele și cu mantaua sfâșiate, m-am plecat pe genunchi și, întinzând mâinile spre Domnul, Dumnezeul meu, 6 am zis:
„Dumnezeul meu, sunt umilit și mi-e rușine, Dumnezeul meu, să-mi ridic fața spre Tine! Căci nelegiuirile noastre au ajuns deasupra capetelor noastre și vina noastră a crescut până la ceruri. 7 Din zilele strămoșilor noștri și până în ziua aceasta am fost foarte vinovați și, din cauza nelegiuirilor noastre, noi, regii noștri și preoții noștri am fost dați pe mâna împăraților străini, a sabiei, a captivității, a jafului și a rușinii, așa cum se vede și astăzi. 8 Acum, pentru puțină vreme, am avut iarăși parte de bunăvoința Domnului, Dumnezeul nostru, Care ne-a lăsat o rămășiță și ne-a dat un adăpost în Locul Său cel Sfânt, pentru ca Dumnezeul nostru să ne lumineze ochii și să ne aducă puțină înviorare în sclavia noastră. 9 Deși suntem sclavi, Dumnezeul nostru nu ne-a părăsit în sclavia noastră, ci Și-a arătat îndurarea față de noi înaintea împăraților Persiei și, astfel, ei ne-au reînsuflețit, ca să putem înălța Casa Dumnezeului nostru, s-o ridicăm din ruine și să avem astfel un zid de apărare în Iuda și în Ierusalim.
10 Dumnezeul nostru, ce să mai zicem acum, după toate cele întâmplate? Căci am părăsit poruncile Tale, 11 pe care le-ai poruncit prin slujitorii Tăi, profeții, zicând: «Țara în care veți intra ca să o luați în stăpânire este o țară stricată din cauza depravării popoarelor care o locuiesc. Prin urâciunile lor au umplut țara de la un capăt la celălalt de necurățiile lor! 12 Să nu le dați pe fetele voastre fiilor lor și nici să nu le luați pe fetele lor pentru fiii voștri! Să nu umblați niciodată după fericirea sau bunăstarea lor, ca să vă întăriți, să ajungeți astfel să mâncați bunătățile țării și să le lăsați ca moștenire fiilor voștri pentru totdeauna!».
13 După toate câte au venit asupra noastră din cauza faptelor noastre rele și a marii noastre vinovății, cu toate că Tu, Dumnezeul nostru, ne-ai pedepsit mai puțin decât am fi meritat în urma nelegiuirilor noastre și ne-ai lăsat rămășița aceasta, 14 să încălcăm iarăși poruncile Tale și să ne înrudim cu popoarele care practică astfel de urâciuni? Nu Te-ai mânia iarăși pe noi, până acolo încât ne-ai distruge, fără să ne mai lași vreo rămășiță de oameni sau vreun supraviețuitor?
15 Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu ești drept, căci totuși ne-ai salvat o rămășiță de oameni, așa cum se vede astăzi. Iată-ne acum stând vinovați înaintea Ta, deși știm că, din această cauză, nu merităm să stăm înaintea Ta“.