Isaac îl binecuvântează pe Iacov
1 Când Isaac a îmbătrânit, iar ochii i s‑au încețoșat și nu vedea mai deloc, l‑a chemat pe Esau, fiul său mai mare, și i‑a zis: „Fiule!” „Iată‑mă”, i‑a răspuns el. 2 Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit și nu știu ziua morții mele. 3 Acum dar, te rog, ia‑ți armele – tolba și arcul – ieși pe câmp și adu‑mi vânat! 4 Fă‑mi o mâncare gustoasă, cum îmi place mie, și adu‑mi‑o s‑o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte să mor!”
5 Rebeca a auzit ce îi spunea Isaac fiului său Esau. Și Esau s‑a dus la câmp, ca să prindă vânatul și să‑l aducă. 6 Atunci, Rebeca i‑a zis fiului său Iacov: „Iată, l‑am auzit pe tatăl tău vorbindu‑i astfel fratelui tău, Esau: 7 «Adu‑mi vânat și fă‑mi o mâncare gustoasă, ca să mănânc și să te binecuvântez înaintea DOMNULUI, înainte de moartea mea!» 8 Acum, fiule, ascultă glasul meu și fă ce îți poruncesc! 9 Du‑te la turmă, te rog, și adu‑mi doi iezi buni, ca să fac din ei o mâncare gustoasă pentru tatăl tău, cum îi place lui! 10 Apoi du‑i‑o tatălui tău, ca s‑o mănânce și să te binecuvânteze înainte de moartea lui!” 11 Iacov i‑a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu, Esau , este păros, iar eu am pielea netedă. 12 Poate că tatăl meu mă va pipăi , va crede că‑mi bat joc de el și mă voi alege cu blestem în loc de binecuvântare.” 13 Mama sa i‑a zis: „Blestemul tău, fiule , să cadă asupra mea! Numai ascultă glasul meu și du‑te de adu‑mi‑i!”
14 Iacov s‑a dus, a luat iezii și i‑a adus mamei sale, care a făcut o mâncare gustoasă, așa cum îi plăcea tatălui lui. 15 Apoi, Rebeca a luat hainele lui Esau, fiul mai mare, pe cele mai bune pe care le avea în casă, și l‑a îmbrăcat cu ele pe Iacov, fiul ei mai tânăr. 16 Iar cu pielea iezilor i‑a acoperit mâinile și gâtul, care erau fără păr. 17 Și a pus în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă și pâinea pe care o pregătise.
18 Iacov s‑a dus la tatăl său și a zis: „Tată!” „Iată‑mă”, a zis Isaac . „Cine ești tu, fiule?” 19 Iacov i‑a răspuns tatălui său: „Sunt Esau, întâiul tău născut; am făcut după cum mi‑ai spus. Vino, stai jos și mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!” 20 Isaac i‑a zis fiului său: „Cum de l‑ai găsit așa de repede, fiule?” Iacov a răspuns: „DOMNUL, Dumnezeul tău, mi l‑a scos înainte.” 21 Isaac i‑a zis lui Iacov: „Apropie‑te să te pipăi , fiule, ca să știu dacă ești sau nu fiul meu Esau.”
22 Iacov s‑a apropiat de tatăl său, Isaac, iar acesta l‑a pipăit și a zis: „Glasul este al lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau.” 23 Nu l‑a recunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase , ca mâinile fratelui său Esau; așa că l‑a binecuvântat. 24 Și Isaac a zis: „Tu ești, fiul meu Esau?” Și Iacov a răspuns: „Eu sunt!” 25 Isaac a zis: „Adu‑mi să mănânc din vânat, fiule, ca să te binecuvânteze sufletul meu!” Iacov i‑a adus, și el a mâncat; i‑a adus și vin și a băut. 26 Atunci, tatăl său, Isaac, i‑a zis: „Apropie‑te și sărută‑mă, fiule!” 27 Iacov s‑a apropiat și l‑a sărutat. Isaac a simțit mirosul hainelor lui și l‑a binecuvântat, zicând:
„Iată, mirosul fiului meu
este ca mireasma câmpului
pe care l‑a binecuvântat DOMNUL.
28 Să‑ți dea Dumnezeu
din roua cerului
și din grăsimea pământului
grâu și must din belșug!
29 Să‑ți fie supuse popoare ,
și neamuri să se plece înaintea ta!
Să fii stăpânul fraților tăi,
și fiii mamei tale să ți se închine!
Cine te blestemă să fie blestemat
și cine te binecuvântează să fie binecuvântat!”
30 După ce a terminat Isaac de binecuvântat pe Iacov, când acesta abia plecase de la tatăl său, Isaac, s‑a întors de la vânătoare Esau, fratele lui. 31 A făcut și el o mâncare gustoasă, pe care i‑a adus‑o tatălui său. Și i‑a zis: „Tată, scoală‑te și mănâncă din vânatul fiului tău, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!” 32 Tatăl său, Isaac, i‑a zis: „Cine ești tu?” Și el a răspuns: „Sunt Esau, fiul tău cel întâi născut!” 33 Isaac s‑a cutremurat cu toată ființa sa și a zis: „Cine este atunci acela care a prins vânat și mi l‑a adus? Eu am mâncat din toate înainte de a veni tu și l‑am binecuvântat. Și binecuvântat va rămâne .”
34 Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos țipete mari, pline de amărăciune, și a zis tatălui său: „Binecuvântează‑mă și pe mine, tată!” 35 Isaac i‑a răspuns: „Fratele tău a venit cu vicleșug și ți‑a luat binecuvântarea.” 36 Esau a zis: „Într‑adevăr, nu degeaba i‑au pus numele Iacov, căci m‑a înșelat de două ori! Mi‑a luat dreptul de întâi născut și, iată, acum mi‑a luat și binecuvântarea!” Și a adăugat: „N‑ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?” 37 Isaac i‑a răspuns: „Iată, l‑am făcut stăpân peste tine și i‑am dat ca slujitori pe toți frații săi, l‑am înzestrat cu grâu și must din belșug. Ce mai pot face oare pentru tine, fiule?” 38 Esau i‑a zis tatălui său: „N‑ai decât o singură binecuvântare, tată? Binecuvântează‑mă și pe mine, tată!” Și Esau și‑a ridicat glasul și a plâns .
39 Tatăl său, Isaac, a răspuns și i‑a zis:
„Iată! Locuința ta va fi lipsită de grăsimea pământului
și de roua cerului de sus.
40 Din sabia ta vei trăi
și îți vei sluji fratele,
dar, când te vei răzvrăti,
vei sfărâma jugul lui de pe gâtul tău.”
Ura lui Esau
41 Esau a prins ură pe Iacov din pricina binecuvântării cu care‑l binecuvântase tatăl său. Și își zicea în sinea lui: „Zilele de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, și apoi am să‑l ucid pe Iacov, fratele meu.”
42 Rebecăi i s‑a dat de veste despre cuvintele lui Esau, fiul ei mai mare. Ea a trimis să‑l cheme pe Iacov, fiul ei mai tânăr, și i‑a zis: „Iată, Esau, fratele tău, e împăcat la gândul că te va omorî. 43 Acum, fiule, ascultă‑mă: scoală‑te, fugi la fratele meu, Laban, în Haran, 44 și rămâi la el o vreme, până i se va potoli mânia fratelui tău, 45 până se va abate de la tine urgia lui și va uita ce i‑ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. De ce să ajung lipsită de voi amândoi într‑o singură zi?”
46 Rebeca i‑a zis lui Isaac: „M‑am scârbit de viață din pricina fiicelor lui Het. Dacă Iacov va lua o asemenea nevastă dintre fiicele lui Het, dintre fiicele acestei țări, la ce să mai trăiesc?”
Iacov obține binecuvântarea prin înșelăciune
1 Când Isaac a îmbătrânit și i-au slăbit ochii, nemaiputând să vadă, l-a chemat pe Esau, fiul său cel mare, și i-a zis:
‒ Fiule!
El i-a răspuns:
‒ Iată-mă!
2 Isaac i-a zis:
‒ Iată, eu sunt bătrân și nu știu ziua morții mele. 3 Te rog, ia-ți acum armele – tolba cu săgeți și arcul – ieși la câmp și adu-mi vânat! 4 Apoi pregătește-mi o mâncare gustoasă, așa cum îmi place mie, și adu-mi-o să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri.
5 Rebeca a auzit ce i-a spus Isaac fiului său Esau.
Când Esau a plecat la câmp ca să prindă vânat și să-l aducă, 6 Rebeca i-a zis fiului său Iacov:
‒ Iată, l-am auzit pe tatăl tău vorbind cu fratele tău Esau și zicând: 7 „Adu-mi niște vânat și pregătește-mi o mâncare gustoasă ca să mănânc și să te binecuvântez în prezența Domnului, înainte de moartea mea“. 8 De aceea, fiule, ascultă-mă și fă ce-ți poruncesc! 9 Du-te la turmă și ia-mi de acolo doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare gustoasă, așa cum îi place lui. 10 Apoi o vei aduce tatălui tău ca s-o mănânce, pentru ca el să te binecuvânteze înainte de moartea lui.
11 Dar Iacov i-a răspuns mamei sale, Rebeca:
‒ Iată că fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea netedă. 12 Dacă tatăl meu mă va atinge, mă va considera un înșelător și voi atrage asupra mea blestemul în locul binecuvântării.
13 Mama sa i-a zis:
‒ Asupra mea să cadă blestemul tău, fiule! Numai ascultă-mi glasul! Du-te și adu-mi iezii !
14 El s-a dus, i-a luat și i-a adus mamei sale, iar mama sa a pregătit o mâncare gustoasă, așa cum îi plăcea tatălui său. 15 După aceea, Rebeca a luat cele mai bune haine ale fiului său cel mare, Esau, pe care le avea acasă, și l-a îmbrăcat cu ele pe Iacov, fiul său cel mic. 16 Ea a pus pieile iezilor pe mâinile lui și pe partea netedă a gâtului său. 17 Apoi a dat în mâna lui Iacov, fiul său, mâncarea gustoasă și pâinea pe care le pregătise.
18 El a venit la tatăl său și a zis:
‒ Tată!
El a zis:
‒ Iată-mă! Cine ești, fiule?
19 Iacov i-a zis tatălui său:
‒ Sunt Esau, întâiul tău născut. Am făcut așa cum mi-ai spus. Te rog, ridică-te și vino să mănânci din vânatul meu, ca astfel sufletul tău să mă binecuvânteze!
20 Isaac i-a zis fiului său:
‒ Cum de l-ai găsit așa de repede, fiule?
El a răspuns:
‒ Pentru că Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos în cale.
21 Atunci Isaac i-a zis lui Iacov:
‒ Te rog, apropie-te ca să te simt, fiule! Ești tu oare fiul meu Esau, sau nu?
22 Iacov s-a apropiat de Isaac, tatăl său, care l-a atins și a zis: „Vocea este a lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau“. 23 Nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase, la fel ca mâinile fratelui său Esau; așa că l-a binecuvântat.
24 Isaac l-a întrebat:
‒ Ești tu într-adevăr fiul meu Esau?
Iacov a răspuns:
‒ Da , eu sunt!
25 Atunci Isaac a zis:
‒ Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca astfel sufletul meu să te binecuvânteze.
Iacov i-a adus mâncarea , iar Isaac a mâncat. I-a adus și vin și a băut.
26 Apoi tatăl său, Isaac, i-a zis:
‒ Te rog, apropie-te și dă-mi sărutare, fiule!
27 El s-a apropiat și l-a sărutat. Isaac a simțit mirosul hainelor lui și l-a binecuvântat, zicând:
„Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul câmpului
pe care l-a binecuvântat Domnul.
28 Dumnezeu să-ți dea din roua cerului
și din grăsimea pământului;
să-ți dea grâne și must din belșug.
29 Popoare să-ți slujească
și națiuni să se plece înaintea ta.
Stăpânește peste frații tăi,
și fiii mamei tale să se plece înaintea ta.
Blestemați să fie cei care te vor blestema
și binecuvântați să fie cei care te vor binecuvânta!“.
30 Isaac tocmai terminase să-l binecuvânteze pe Iacov, când, imediat după ce Iacov a ieșit dinaintea tatălui său, Isaac, s-a întors de la vânătoare Esau, fratele său.
31 A pregătit și el o mâncare gustoasă și i-a adus-o tatălui său.
El i-a zis tatălui său:
‒ Să se ridice tatăl meu și să mănânce din vânatul fiului său, pentru ca astfel sufletul tău să mă binecuvânteze.
32 Tatăl său, Isaac, l-a întrebat:
‒ Tu cine ești?
El a răspuns:
‒ Sunt fiul tău cel întâi născut, Esau!
33 Atunci Isaac s-a cutremurat foarte tare și a zis:
‒ Atunci cine a fost cel care a prins vânat și mi l-a adus? Am mâncat din toate, înainte să vii tu, și l-am binecuvântat. Cu siguranță, el va fi binecuvântat.
34 Când a auzit cuvintele tatălui său, Esau a scos un strigăt puternic, plin de amărăciune, și i-a zis tatălui său:
‒ Binecuvântează-mă și pe mine, tată!
35 El i-a răspuns:
‒ Fratele tău a venit cu înșelătorie și ți-a luat binecuvântarea.
36 Esau a zis:
‒ Nu pe bună dreptate se numește el Iacov? M-a înșelat de două ori: mi-a luat dreptul de întâi născut și iată că acum mi-a luat și binecuvântarea.
Apoi a zis:
‒ N-ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?
37 Isaac i-a răspuns lui Esau și i-a zis:
‒ Iată, l-am pus stăpân peste tine, i-am dat lui ca slujitori pe toți frații săi și i-am oferit grâne și must. Prin urmare, ce mai pot face pentru tine, fiule?
38 Esau i-a zis tatălui său:
‒ Numai o binecuvântare ai, tată? Binecuvântează-mă și pe mine, tată!
Apoi Esau a început să plângă în hohote.
39 Tatăl său, Isaac, a răspuns și i-a zis:
‒ Iată, locuința ta va fi departe de grăsimea pământului
și de roua cerului de sus.
40 Vei trăi din sabia ta
și-i vei sluji fratelui tău;
dar când te vei răscula,
îi vei zdrobi jugul de pe gâtul tău.
Fuga lui Iacov la Laban
41 Esau l-a urât pe Iacov din cauza binecuvântării pe care i-a dat-o tatăl său. El își zicea în inima sa: „Zilele de bocet pentru tatăl meu se apropie. Apoi îl voi ucide pe fratele meu, Iacov“.
42 Când i s-a spus Rebecăi despre planurile lui Esau, fiul ei cel mare, a trimis după Iacov, fiul cel mic, și i-a zis: „Iată, fratele tău, Esau, se împacă cu gândul că te va ucide. 43 De aceea, fiule, ascultă-mă! Ridică-te, fugi la fratele meu, Laban, în Haran, 44 și stai la el pentru câteva zile, până se va calma furia fratelui tău, 45 până se va liniști mânia lui față de tine și va uita ce i-ai făcut. Apoi voi trimite după tine și te voi lua de acolo. De ce să vă pierd pe amândoi în aceeași zi?“.
46 După aceea, Rebeca i-a zis lui Isaac: „M-am scârbit de viață din cauza acestor fete ale lui Het. Dacă Iacov își va lua o soție ca acestea dintre fetele lui Het, dintre fetele țării, la ce-mi mai este bună viața?“.