Iosif și nevasta lui Potifar
1 Când Iosif a fost dus în Egipt, un egiptean, pe nume Potifar , un dregător al lui Faraon, anume comandantul gărzilor, l‑a cumpărat de la ismaeliții care‑l aduseseră acolo. 2 DOMNUL a fost cu Iosif, el avea izbândă în toate și a rămas în casa stăpânului său, egipteanul. 3 Stăpânul lui a văzut că DOMNUL era cu el și că îi dădea izbândă în tot ce făcea. 4 Iosif a căpătat trecere în ochii stăpânului său, care l‑a luat în slujba lui: l‑a pus mai‑mare peste casa lui și i‑a dat pe mână tot ce avea. 5 De îndată ce Potifar l‑a pus mai‑mare peste casa lui și peste tot ce avea, DOMNUL a binecuvântat casa egipteanului datorită lui Iosif, și binecuvântarea DOMNULUI a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la câmp. 6 Egipteanul a lăsat pe mâna lui Iosif toate lucrurile și n‑avea altă grijă decât să mănânce.
Cum Iosif era frumos la statură și plăcut la chip, 7 după o vreme, s‑a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe el și i‑a zis: „Culcă‑te cu mine!” 8 El n‑a vrut, ci i‑a zis nevestei stăpânului său: „Iată, cu mine aici , stăpânul meu nu poartă grijă de nimic din casă și mi‑a dat pe mână tot ce are. 9 El nu este mai mare decât mine în casa aceasta și nu mi‑a oprit nimic în afară de tine, pentru că ești nevasta lui. Cum aș putea să fac răul acesta mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” 10 Deși ea îi vorbea zi de zi, Iosif nu i‑a dat ascultare și n‑a vrut să se culce și să fie cu ea. 11 Într‑o zi, când el a intrat în casă pentru a‑și face lucrul obișnuit și nu era acolo niciunul din oamenii casei, 12 ea l‑a apucat de haină, zicând: „Culcă‑te cu mine!” El și‑a lăsat haina în mâna ei și a fugit afară din casă.
13 Când a văzut ea că și‑a lăsat haina în mâna ei și a fugit afară, 14 i‑a chemat pe oamenii din casă și le‑a zis: „Vedeți, ne‑a adus un evreu care să‑și bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am țipat în gura mare. 15 Și când a văzut că ridic glasul și strig, și‑a lăsat haina lângă mine, s‑a repezit și a fugit afară.” 16 Și a pus haina lui Iosif lângă ea până s‑a întors acasă stăpânul lui. 17 Atunci i‑a vorbit astfel: „Robul acela evreu pe care ni l‑ai adus a venit la mine ca să‑și bată joc de mine, 18 dar fiindcă mi‑am ridicat glasul și am țipat, și‑a lăsat haina lângă mine și a fugit afară.” 19 Când a auzit cuvintele nevestei sale, care‑i zicea: „Iată ce mi‑a făcut robul tău!”, stăpânul lui Iosif s‑a aprins de mânie . 20 L‑a luat pe Iosif și l‑a aruncat în temniță , unde erau închiși întemnițații regelui; și astfel a ajuns acolo în temniță.
21 DOMNUL a fost cu Iosif și i‑a arătat îndurare. L‑a făcut să capete trecere înaintea mai‑marelui temniței, 22 astfel încât acesta i‑a dat în grijă pe toți cei închiși în temniță. Nimic nu se făcea acolo decât prin el. 23 Mai‑marele temniței nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mână, pentru că DOMNUL era cu el. Și DOMNUL îi dădea izbândă în tot ce făcea.
Iosif și soția lui Potifar
1 Iosif a fost dus în Egipt, iar Potifar, comandant al gărzii și unul dintre demnitarii lui Faraon, l-a cumpărat de la ismaeliții care-l coborâseră acolo. 2 Domnul a fost cu Iosif, astfel încât acesta a prosperat și a locuit în casa stăpânului său, egipteanul. 3 Stăpânul său a văzut că Domnul era cu Iosif și că Domnul îl ajuta să-i prospere în mâini tot ce făcea. 4 Iosif a găsit bunăvoință înaintea acestuia și i-a slujit, iar stăpânul său l-a pus responsabil peste casa lui și i-a dat în grijă tot ce avea. 5 De când Potifar l-a pus responsabil peste casa lui și peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa egipteanului datorită lui Iosif. Și binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el, atât în casă, cât și pe câmp. 6 Astfel, stăpânul a lăsat în grija lui Iosif tot ce avea și nu se preocupa de nimic, în afară de hrana pe care o mânca. Iosif era frumos la chip și frumos la înfățișare.
7 După toate acestea, soția stăpânului său a pus ochii pe Iosif și a zis:
‒ Culcă-te cu mine!
8 Dar el a refuzat și i-a zis soției stăpânului său:
‒ Iată, pentru că știe că sunt aici, stăpânul meu nu se preocupă de ce este în casă și mi-a dat pe mână tot ce are. 9 Nimeni nu este mai mare decât mine în această casă, iar el nu m-a oprit de la nimic, în afară de tine, pentru că ești soția lui. Deci, cum aș putea să fac un rău așa de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu? 10 Deși ea îi vorbea lui Iosif în fiecare zi, el n-a ascultat de ea și n-a vrut să se întindă lângă ea ca să fie cu ea.
11 Într-o zi însă, când Iosif a intrat în casă pentru a-și îndeplini lucrarea și nimeni altcineva dintre oamenii casei nu era acolo, 12 ea l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!“. Dar el și-a lăsat haina în mâna ei, a fugit și a ieșit afară. 13 Când ea a văzut că și-a lăsat haina în mâna ei și a fugit afară, 14 i-a chemat pe oamenii casei ei și le-a zis: „Vedeți, ne-a adus un evreu ca să-și bată joc de noi. El a intrat la mine ca să se culce cu mine, dar eu am strigat cu glas tare. 15 Când a auzit că îmi ridic glasul și strig, și-a lăsat haina lângă mine, a fugit și a ieșit afară“. 16 Ea i-a ținut haina lângă ea până când a venit stăpânul lui acasă. 17 Apoi a vorbit cu el despre aceste lucruri, zicând: „Sclavul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a intrat la mine ca să-și bată joc de mine. 18 Dar, când am început să strig tare, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară“.
19 Când a auzit stăpânul său cuvintele soției sale, care spunea: „Așa s-a purtat sclavul tău cu mine!“, s-a mâniat foarte tare. 20 Stăpânul lui Iosif l-a luat și l-a aruncat în închisoare, în locul în care erau închiși deținuții regelui. Și, astfel, a rămas acolo, în închisoare. 21 Dar Domnul a fost cu Iosif, Și-a arătat îndurarea față de el și a făcut să găsească bunăvoință la comandantul închisorii. 22 Comandantul închisorii i-a dat în grija lui Iosif pe toți deținuții care erau în închisoare. Tot ceea ce se făcea acolo, se făcea prin el. 23 Comandantul închisorii nu mai verifica nimic din ceea ce era în grija lui Iosif, pentru că Domnul era cu acesta și îl ajuta să reușească în orice făcea.