Iosif tâlcuiește visele lui Faraon
1 După doi ani, a visat și Faraon un vis. Se făcea că stătea lângă Râu 2 și iată, din Râu au ieșit șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup și au început să pască în stufăriș. 3 Și, iată, după ele au ieșit din Râu alte șapte vaci, urâte la vedere și slabe la trup, și stăteau lângă celelalte vaci, pe malul Râului. 4 Apoi vacile urâte la vedere și slabe la trup le‑au mâncat pe cele șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup . Și Faraon s‑a trezit.
5 A adormit din nou și a visat a doua oară. Se făcea că șapte spice de grâu grase și frumoase crescuseră pe același pai. 6 Și după ele au răsărit alte șapte spice, slabe și arse de vântul de la răsărit. 7 Spicele slabe le‑au înghițit pe cele șapte spice grase și pline. Atunci Faraon s‑a trezit și, iată, fusese un vis.
8 Dimineața, Faraon era tulburat în duhul său și a trimis să‑i cheme pe toți magii Egiptului și pe toți înțelepții . Le‑a istorisit visele lui, dar nu era nimeni care să le tâlcuiască pentru el. 9 Atunci, mai‑marele paharnicilor a luat cuvântul și i‑a zis lui Faraon: „Astăzi îmi aduc aminte de păcatele mele. 10 Faraon se mâniase pe slujitorii săi și mă pusese sub pază , în casa comandantului gărzilor, împreună cu mai‑marele pitarilor. 11 Amândoi am visat câte un vis în aceeași noapte – și eu, și el; și fiecare vis, cu propriul lui tâlc. 12 Dar acolo cu noi era un tânăr evreu, slujitor al comandantului gărzilor. I‑am istorisit visele noastre, și el ni le‑a tâlcuit; ne‑a spus care este tâlcul fiecărui vis. 13 Și după cum ne‑a tâlcuit, așa a fost: eu am fost pus în dregătorie, iar mai‑marele pitarilor a fost spânzurat.”
14 Faraon a trimis să‑l cheme pe Iosif. L‑au scos repede din groapă , apoi el s‑a bărbierit, și‑a schimbat hainele și s‑a dus la Faraon.
15 Faraon i‑a zis lui Iosif: „Am visat un vis și nu este nimeni care să‑l tâlcuiască, dar am auzit despre tine că poți tâlcui un vis de îndată ce l‑ai auzit.” 16 Iosif i‑a răspuns lui Faraon: „Nu eu ! Dumnezeu este acela care‑i va da lui Faraon un răspuns prielnic!”
17 Faraon a început să‑i istorisească atunci lui Iosif: „În visul meu , se făcea că stăteam pe malul Râului. 18 Și, iată, din Râu au ieșit șapte vaci grase la trup și frumoase la înfățișare, care au început să pască prin stufăriș. 19 După ele, au ieșit alte șapte vaci slabe, nespus de urâte la înfățișare și sfrijite la trup: n‑am văzut altele așa de urâte în toată țara Egiptului. 20 Vacile cele sfrijite și urâte le‑au mâncat pe cele șapte vaci dintâi, care erau grase. 21 Le‑au înghițit și nici nu s‑a cunoscut că intraseră în pântecele lor; ba încă înfățișarea lor era la fel de urâtă ca mai înainte. Atunci m‑am trezit. 22 Apoi am visat iarăși : se făcea că șapte spice pline și frumoase creșteau pe același pai. 23 Și după ele au răsărit șapte spice goale, slabe, arse de vântul de răsărit. 24 Spicele slabe le‑au înghițit pe cele șapte spice frumoase. Am vorbit cu magii , dar nu e nimeni care să mi le lămurească.”
25 Iosif i‑a zis lui Faraon: „Visul lui Faraon este unul singur : Dumnezeu i‑a arătat mai dinainte lui Faraon ce are de gând să facă. 26 Cele șapte vaci frumoase înseamnă șapte ani, iar cele șapte spice frumoase înseamnă tot șapte ani: este un singur vis. 27 Cele șapte vaci sfrijite și urâte, care se suiau după cele dintâi, înseamnă șapte ani, și cele șapte spice seci, arse de vântul de răsărit, înseamnă că vor fi șapte ani de foamete. 28 Precum tocmai i‑am spus lui Faraon: Dumnezeu i‑a arătat lui Faraon ce are să facă. 29 Iată, vor fi șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului. 30 După ei, vor veni șapte ani de foamete, o foamete atât de mare, că se va uita tot belșugul acesta în țara Egiptului, iar foametea va topi țara. 31 Nu se va mai cunoaște belșugul în țară din pricina foametei care va urma. Atât va fi de grea! 32 Iar repetarea visului lui Faraon înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu și că Dumnezeu Se va grăbi să‑l aducă la îndeplinire. 33 Acum, Faraon să aleagă un om priceput și înțelept pe care să‑l pună peste țara Egiptului 34 și să pună supraveghetori în țară ca să ridice o cincime din roadele țării Egiptului în timpul celor șapte ani de belșug. 35 Ei să strângă toate bucatele din acești ani buni care vor veni; ca să fie bucate în cetăți, să adune grâu sub supravegherea lui Faraon și să‑l păzească. 36 Bucatele acestea vor fi provizia țării de cei șapte ani de foamete care vor veni în țara Egiptului, pentru ca țara să nu piară de foame.”
Înălțarea lui Iosif
37 Cuvintele acestea au fost pe placul lui Faraon și al tuturor slujitorilor lui. 38 Și Faraon le‑a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el duhul lui Dumnezeu?” 39 Și Faraon i‑a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ți‑a făcut cunoscute toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie la fel de priceput și înțelept ca tine. 40 Vei fi mai mare peste casa mea și tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai în ce privește tronul voi fi mai mare decât tine.” 41 Faraon i‑a zis lui Iosif: „Uite, te pun stăpân peste toată țara Egiptului.”
42 Faraon și‑a scos inelul din deget și l‑a pus în degetul lui Iosif; l‑a îmbrăcat cu haine de in subțire și i‑a pus un colier de aur la gât. 43 L‑a suit în carul care venea după al său și soldații strigau înaintea lui: „În genunchi!” Astfel l‑a pus Faraon peste toată țara Egiptului. 44 Și i‑a mai zis lui Iosif: „Eu sunt Faraon, dar fără tine nimeni nu va ridica mâna sau piciorul în toată țara Egiptului.”
45 Faraon i‑a pus lui Iosif numele Țafnat‑Paneah și i‑a dat‑o de nevastă pe Asnat, fiica lui Poti‑Fera, preotul din On. Apoi Iosif a ieșit să cerceteze țara Egiptului. 46 Iosif era în vârstă de treizeci de ani când s‑a înfățișat înaintea lui Faraon, regele Egiptului. Și după ce a ieșit de la Faraon, a străbătut toată țara Egiptului. 47 În timpul celor șapte ani de belșug, pământul a rodit din plin. 48 Iosif a strâns toate bucatele din acei șapte ani de belșug care au fost în țara Egiptului. A făcut provizii în cetăți, punând în fiecare cetate bucatele de pe ogoarele dimprejurul ei. 49 Și a strâns Iosif grâu ca nisipul mării, atât de mult, încât au încetat să‑l mai măsoare, pentru că era fără măsură.
50 Înaintea anilor de foamete, lui Iosif i s‑au născut doi fii din Asnat, fata lui Poti‑Fera, preotul din On. 51 Iosif i‑a pus întâiului născut numele Manase , „căci”, a zis el, „Dumnezeu m‑a făcut să uit de tot necazul și de toată casa tatălui meu”. 52 Iar celui de al doilea i‑a pus numele Efraim , „căci”, a zis el, „Dumnezeu m‑a făcut roditor în țara năpăstuirii mele”.
53 Au trecut cei șapte ani de belșug care fuseseră în țara Egiptului 54 și au început să vină cei șapte ani de foamete, după cum spusese Iosif. În toate țările era foamete, dar în toată țara Egiptului era pâine. 55 Când a flămânzit toată țara Egiptului și poporul a strigat la Faraon pentru pâine, Faraon le‑a spus tuturor egiptenilor: „Duceți‑vă la Iosif și, cum vă va spune el, așa să faceți!”
56 Fiindcă foametea bântuia în toată țara, Iosif a deschis toate hambarele și le‑a vândut egiptenilor grâu. Dar foametea creștea tot mai mult în țara Egiptului. 57 Și din toată lumea veneau în Egipt ca să cumpere grâu de la Iosif, căci foametea se întețise pe tot pământul.
Visele faraonului
1 După doi ani, faraonul a avut un vis. Se făcea că stătea lângă Nil 2 și iată că din Nil au ieșit șapte vaci frumoase la înfățișare și grase la trup, care pășteau între trestii. 3 Dar iată că după ele au ieșit din Nil alte șapte vaci urâte la înfățișare și cu trupul slab, care s-au așezat lângă celelalte vaci, pe malul Nilului. 4 Vacile urâte la înfățișare și cu trupul slab le-au mâncat pe cele șapte vaci frumoase la înfățișare și grase la trup. Atunci faraonul s-a trezit.
5 Apoi a adormit și a visat a doua oară: se făcea că șapte spice de grâne, grase și bune, creșteau pe același pai. 6 Dar iată că după ele au răsărit șapte spice slabe și arse de vântul de est. 7 Spicele slabe le-au înghițit pe cele șapte spice grase și pline. Atunci faraonul s-a trezit și iată că era doar un vis.
8 Dimineața, duhul îi era tulburat. El a trimis să-i cheme pe toți vrăjitorii Egiptului și pe toți înțelepții lui. Faraonul le-a istorisit visul, dar nimeni n-a putut să i-l interpreteze. 9 Atunci căpetenia paharnicilor i-a vorbit lui Faraon, zicând: „Mi-aduc aminte astăzi de păcatele mele. 10 Faraon s-a mâniat pe slujitorii săi și ne-a pus sub pază, în casa comandantului gărzii, pe mine și pe căpetenia brutarilor. 11 El și cu mine am avut în aceeași noapte câte un vis, fiecare vis cu semnificația lui. 12 Împreună cu noi, se afla acolo și un tânăr evreu, sclav al comandantului gărzii. I-am spus acestuia visele noastre , iar el ni le-a interpretat, dând fiecărui vis semnificația lui. 13 Și s-a întâmplat exact așa cum ni le-a interpretat el: pe mine Faraon m-a reașezat în slujbă, iar pe brutar l-a atârnat de un copac“. 14 Atunci Faraon a trimis să-l cheme pe Iosif, iar el a fost scos repede din închisoare. Iosif s-a ras, și-a schimbat hainele și s-a dus la Faraon.
15 Faraon i-a zis lui Iosif:
‒ Am avut un vis, dar nu este nimeni care să-l poată interpreta. Am auzit că tu poți interpreta un vis imediat ce-l auzi.
16 Iosif i-a răspuns lui Faraon, zicând:
‒ Nu eu! Dumnezeu îi va răspunde favorabil lui Faraon.
17 Atunci Faraon i-a zis lui Iosif:
‒ În visul meu, se făcea că stăteam pe malul Nilului 18 și iată că din Nil au ieșit șapte vaci grase la trup și frumoase la chip, care pășteau între trestii. 19 Dar iată că după ele au ieșit alte șapte vaci, care erau slăbănoage, foarte urâte la chip și cu trupul slab, atât de urâte cum n-am mai văzut niciodată în toată țara Egiptului. 20 Vacile slabe și urâte le-au devorat pe primele șapte vaci grase, 21 dar după ce le-au mâncat, nimeni nu și-ar fi dat seama că au făcut acest lucru, deoarece erau la fel de slăbănoage ca la început. Apoi m-am trezit. 22 Am mai văzut în visul meu că șapte spice de grâne, pline și bune, creșteau pe același pai. 23 Dar iată că după ele au răsărit șapte spice uscate, slabe și arse de vântul de est. 24 Spicele slabe le-au înghițit pe cele șapte spice bune. Le-am spus vrăjitorilor aceste lucruri , dar niciunul nu mi le-a putut explica.
25 Atunci Iosif i-a zis lui Faraon:
‒ Ce a visat Faraon are o singură semnificație. Dumnezeu i-a descoperit ce urmează să facă. 26 Cele șapte vaci bune înseamnă șapte ani, iar cele șapte spice bune înseamnă tot șapte ani; este un singur vis. 27 Cele șapte vaci slabe și urâte, care au ieșit după primele, înseamnă șapte ani, asemenea celor șapte spice goale, arse de vântul de est. Ele înseamnă șapte ani de foamete. 28 Se va întâmpla exact așa cum i-am spus lui Faraon. Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce urmează să facă. 29 Iată, vor veni șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului. 30 După ei vor veni șapte ani de foamete, astfel încât tot belșugul din țara Egiptului va fi uitat. Foametea va pustii țara. 31 Belșugul nu va mai fi cunoscut în țară din cauza foametei care va urma, pentru că ea va fi foarte mare. 32 Visul i-a fost arătat lui Faraon în două feluri , pentru că acest lucru este hotărât de Dumnezeu, iar Dumnezeu Se va grăbi să-l împlinească. 33 De aceea Faraon să aleagă acum un om priceput și înțelept și să îi dea autoritate peste țara Egiptului. 34 Faraon să pună supraveghetori peste țara Egiptului și să ia o cincime din rodul țării în timpul celor șapte ani de belșug. 35 Ei să strângă toată hrana din acești ani buni care vin, să pună grânele pentru hrana celor din cetăți sub stăpânirea lui Faraon și să le păzească. 36 Hrana aceea va fi o rezervă pentru țară în cei șapte ani de foamete care vor veni peste țara Egiptului, astfel încât țara să nu piară în timpul foametei.
Înălțarea lui Iosif
37 Sfatul acesta a plăcut lui Faraon și tuturor slujitorilor săi. 38 Faraon le-a zis slujitorilor săi: „Vom putea găsi noi un om ca acesta, în care să fie Duhul lui Dumnezeu?“.
39 Faraon i-a zis lui Iosif:
‒ Pentru că Dumnezeu ți-a descoperit toate acestea, nu este nimeni la fel de priceput și de înțelept ca tine. 40 Tu vei fi responsabil peste casa mea și tot poporul meu se va supune poruncii tale. Doar în ce privește tronul, eu voi fi mai mare decât tine.
41 Apoi Faraon i-a zis lui Iosif:
‒ Uite, te-am pus peste toată țara Egiptului.
42 Faraon și-a scos inelul cu sigiliu de pe deget și l-a pus pe degetul lui Iosif. L-a îmbrăcat în haine de in subțire și i-a pus un lanț de aur la gât. 43 Apoi l-a pus în carul celui de-al doilea în rang după el și strigau înaintea lui: „Plecați genunchiul!“. Astfel, Faraon i-a dat lui Iosif autoritate peste toată țara Egiptului.
44 Faraon i-a zis lui Iosif:
‒ Eu sunt Faraon, dar fără tine nimeni nu va ridica nici mâna, nici piciorul în toată țara Egiptului.
45 Faraon i-a pus lui Iosif numele Țafnat-Paneah și i-a dat-o de soție pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul din On. Iosif a plecat să cerceteze țara Egiptului.
46 El avea treizeci de ani când a intrat în slujba lui Faraon, regele Egiptului. Iosif a ieșit de la Faraon și a călătorit prin tot Egiptul. 47 În timpul celor șapte ani de belșug, pământul a dat roade din plin. 48 În timpul acestor șapte ani de belșug din țara Egiptului, Iosif a adunat toată hrana și a depozitat-o în cetăți. În fiecare cetate el a depozitat hrana care provenea de pe câmpurile din jur. 49 Astfel, Iosif a strâns foarte multe grâne, ca nisipul mării, încât a încetat să le mai cântărească, deoarece erau foarte multe.
50 Înainte să vină anii de foamete, Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul din On, i-a născut lui Iosif doi fii. 51 Iosif i-a pus întâiului său născut numele Manase, zicând : „Aceasta pentru că Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele și toată familia tatălui meu“. 52 Celui de-al doilea fiu i-a pus numele Efraim, zicând : „Aceasta pentru că Dumnezeu m-a făcut roditor în țara suferinței mele“.
53 Cei șapte ani de belșug din țara Egiptului s-au sfârșit 54 și au început șapte ani de foamete, așa cum a zis Iosif. În toate țările era foamete, dar în toată țara Egiptului era hrană. 55 Când toată țara Egiptului a flămânzit, poporul a strigat către Faraon după hrană. Faraon le-a zis tuturor egiptenilor: „Mergeți la Iosif și faceți ce vă va spune el!“. 56 Foametea era pe toată fața pământului. Iosif a deschis toate locurile cu provizii și le-a vândut grâne egiptenilor, deoarece foametea era mare în țara Egiptului. 57 Oameni de pe tot pământul veneau în Egipt la Iosif ca să cumpere grâne, căci foametea era mare pe tot pământul.