A doua călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt
1 Foametea apăsa greu în țară. 2 Când au terminat de mâncat grâul pe care‑l aduseseră din Egipt, Israel le‑a zis fiilor săi: „Duceți‑vă iarăși și cumpărați‑ne ceva de mâncare!” 3 Iuda i‑a răspuns: „Omul acela ne‑a spus răspicat: «Să nu‑mi mai vedeți fața dacă fratele vostru nu va fi cu voi!» 4 Dacă îl trimiți pe fratele nostru cu noi, vom merge și‑ți vom cumpăra de mâncare. 5 Dar dacă nu‑l trimiți, nu putem merge, căci omul ne‑a spus: «Să nu‑mi mai vedeți fața dacă fratele vostru nu va fi cu voi!»”
6 Israel le‑a zis: „De ce mi‑ați făcut un asemenea rău și i‑ați spus omului aceluia că mai aveți un frate?” 7 Ei i‑au răspuns: „Omul acela ne‑a tot întrebat despre noi și familia noastră și a zis: «Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți vreun frate?» Iar noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să știm că are să zică: «Aduceți‑l pe fratele vostru»?”
8 Iuda i‑a zis lui Israel, tatăl său: „Lasă‑l pe băiat cu mine, ca să putem pleca! Astfel vom trăi și nu vom muri, nici noi, nici tu, nici copiii noștri. 9 Eu însumi mă pun chezaș pentru el; din mâna mea îl vei cere înapoi! Dacă nu‑l voi aduce înapoi la tine și dacă nu‑l voi înfățișa înaintea ta, vinovat să fiu față de tine toată viața! 10 Dacă n‑am fi zăbovit atât , ne‑am fi întors de două ori până acum!”
11 Atunci Israel, tatăl lor, le‑a zis: „Dacă așa trebuie, faceți întocmai! Luați‑vă în desagi din cele mai bune roade ale țării, ca să duceți un dar omului aceluia, și anume: puțin balsam și puțină miere, mirodenii și smirnă, fistic și migdale! 12 Argint să luați o dublă greutate, ca să duceți înapoi argintul care a fost pus la gura sacilor voștri; poate că a fost o greșeală. 13 Luați‑l și pe fratele vostru și întoarceți‑vă la omul acela! 14 Dumnezeul Atotputernic să vă facă să căpătați îndurare înaintea omului aceluia și să le dea drumul celuilalt frate al vostru și lui Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!”
15 Frații au luat darul, au luat cu ei de două ori mai mult argint, precum și pe Beniamin. S‑au sculat, au coborât în Egipt și s‑au înfățișat înaintea lui Iosif. 16 Cum l‑a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, i‑a zis ispravnicului său: „Du‑i pe oamenii aceștia în casă, taie vite și gătește, căci oamenii aceștia au să mănânce cu mine la amiază.” 17 El a făcut ce‑i poruncise Iosif și i‑a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif. 18 Pe când erau ei duși în casa lui Iosif, s‑au înspăimântat și au zis: „Din pricina argintului pus în sacii noștri data trecută suntem noi duși înăuntru; vor să dea buzna și să se năpustească asupra noastră, ca să ne ia robi, cu tot cu măgarii noștri.” 19 S‑au apropiat de ispravnicul casei lui Iosif și au intrat în vorbă cu el la ușa casei, 20 zicând: „Domnul meu, noi ne‑am mai coborât o dată aici ca să cumpărăm merinde. 21 La întoarcere, când am ajuns la locul de înnoptat, ne‑am deschis sacii și, iată, argintul fiecăruia era la gura sacului său – argintul nostru, pe de‑a‑ntregul – de aceea l‑am adus înapoi cu noi. 22 Am adus argint pe deasupra, ca să cumpărăm merinde. Nu știm cine a pus argintul în sacii noștri!” 23 Ispravnicul a răspuns: „Fiți pe pace și nu vă temeți! Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v‑a pus o comoară în saci. Argintul vostru a ajuns la mine.” Și l‑a adus la ei pe Simeon. 24 Ispravnicul i‑a dus în casa lui Iosif, le‑a dat apă să‑și spele picioarele și a dat nutreț măgarilor lor. 25 Ei și‑au pregătit darul până la venirea lui Iosif, la amiază, căci aflaseră că vor mânca la el.
26 Când a venit Iosif acasă, i‑au dat darul pe care îl aduseseră cu ei în casă și s‑au plecat cu fața la pământ înaintea lui. 27 El i‑a întrebat de sănătate și a zis: „Bătrânul vostru tată, de care mi‑ ați vorbit , este sănătos? Mai trăiește?” 28 Ei i‑au răspuns: „Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăiește încă.” Și au îngenuncheat și s‑au plecat cu fața la pământ. 29 Iosif și‑a ridicat ochii, l‑a văzut pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, și a zis: „Acesta este fratele vostru cel tânăr despre care mi‑ați vorbit ?” Și a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!” 30 Iosif s‑a grăbit să iasă, pentru că fusese cuprins de duioșie pentru fratele său și, fiindcă era cât pe ce să izbucnească în plâns, s‑a dus într‑o altă încăpere și a plâns acolo. 31 După ce s‑a spălat pe față, a venit înapoi stăpân pe sine și a zis: „Aduceți de mâncare!” 32 Și au adus mâncarea : lui Iosif deoparte și fraților lui deoparte; iar egiptenilor care mâncau cu el, tot deoparte, căci egiptenii nu puteau să mănânce cu evreii, fiindcă pentru egipteni ar fi fost o urâciune . 33 Frații lui Iosif au fost așezați la masă în fața lui: de la întâiul născut, după dreptul său de întâi născut, până la cel mai tânăr, după tinerețea sa. Și se uitau unii la alții cu mirare. 34 Iosif le‑a făcut parte din bucatele care erau înaintea lui, iar partea lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a oricăruia dintre ei. Ei au băut împreună cu el și s‑au veselit.
A doua călătorie a fraților lui Iosif în Egipt
1 Foametea era mare în țară.
2 Când au terminat de mâncat grânele pe care le aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis:
‒ Duceți-vă din nou și cumpărați-ne puțină mâncare.
3 Dar Iuda i-a răspuns:
‒ Omul acela ne-a avertizat clar, zicând: „Nu-mi veți mai vedea fața decât dacă fratele vostru va fi cu voi“. 4 Dacă-l vei trimite pe fratele nostru cu noi, vom merge și-ți vom cumpăra mâncare. 5 Dar dacă nu-l vei trimite, nu vom merge, pentru că acel om ne-a zis: „Nu-mi veți mai vedea fața decât dacă fratele vostru va fi cu voi“.
6 Atunci Israel a zis:
‒ De ce v-ați purtat așa de rău cu mine și i-ați spus acelui om că mai aveți un frate?
7 Ei au răspuns:
‒ Omul acela a întrebat direct despre noi și despre familia noastră, zicând: „Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți vreun frate?“. Iar noi i-am răspuns la aceste întrebări. De unde era să știm că ne va zice: „Aduceți-l pe fratele vostru“?
8 Atunci Iuda i-a zis tatălui său, Israel:
‒ Trimite băiatul cu mine. Ne vom ridica și vom pleca, pentru ca noi, tu și copiii noștri să trăim și să nu murim. 9 Eu însumi voi răspunde pentru el; din mâna mea îl vei cere. Dacă nu ți-l voi aduce înapoi și dacă nu-l voi pune înaintea ta, voi fi vinovat înaintea ta pentru totdeauna. 10 Căci, dacă n-am fi întârziat atât, ne-am fi întors de două ori până acum.
11 Atunci Israel, tatăl lor, le-a zis:
‒ Dacă așa trebuie, atunci așa să faceți. Luați în vasele voastre câteva dintre cele mai alese produse ale țării și duceți-i acelui om un dar: puțin balsam, puțină miere, condimente, smirnă, fistic și migdale. 12 Luați cu voi de două ori mai mult argint și duceți înapoi, în mâinile voastre, argintul care a fost pus la gura sacilor voștri. Poate a fost o greșeală. 13 Luați-l și pe fratele vostru, ridicați-vă și întoarceți-vă la omul acela. 14 Dumnezeul cel Atotputernic să-Și arate mila față de voi înaintea acelui om, pentru ca el să-i trimită înapoi pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin. Cât despre mine, dacă trebuie să fiu lipsit de copii, atunci lipsit să fiu.
15 Astfel, frații au luat darul acela și au luat cu ei de două ori mai mult argint, precum și pe Beniamin. Ei s-au ridicat, s-au dus în Egipt și s-au înfățișat înaintea lui Iosif. 16 Când l-a văzut pe Beniamin cu ei, Iosif i-a zis administratorului casei sale: „Adu-i pe oamenii aceștia în casă, taie un animal și pregătește-l, căci vor mânca împreună cu mine la amiază“. 17 Bărbatul a făcut așa cum i-a spus Iosif și i-a adus pe oameni în casa lui Iosif. 18 Dar oamenii aceștia s-au temut, pentru că fuseseră aduși în casa lui Iosif, și au zis: „Am fost aduși înăuntru din cauza argintului care a fost pus în sacii noștri prima dată, pentru ca să se năpustească asupra noastră, să ne ia ca sclavi și să ne ia măgarii“. 19 Ei s-au apropiat de administratorul casei lui Iosif și au vorbit cu el la intrarea în casă.
20 Ei i-au zis:
‒ Stăpâne, noi am mai venit o dată aici să cumpărăm mâncare, 21 dar când am ajuns la locul unde am înnoptat și ne-am deschis sacii, iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru, după greutatea lui. Așa că l-am adus înapoi. 22 Am mai adus cu noi și alt argint ca să cumpărăm mâncare. Nu știm cine ne-a pus argintul înapoi în saci.
23 El le-a răspuns:
‒ Fiți pe pace, nu vă temeți. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus o comoară în saci. Eu am primit argintul vostru.
Apoi l-a adus la ei și pe Simeon. 24 Administratorul i-a adus pe oameni în casa lui Iosif și le-a dat apă ca să-și spele picioarele și nutreț pentru măgari. 25 Ei au pregătit darul pentru Iosif, care urma să vină la amiază, pentru că au auzit că vor mânca acolo. 26 Când Iosif a venit acasă, ei i-au oferit darul pe care-l aduseseră în casă și s-au plecat până la pământ înaintea lui.
27 El i-a întrebat de sănătate și le-a zis:
‒ Este sănătos bătrânul vostru tată despre care mi-ați vorbit? Mai trăiește?
28 Ei i-au răspuns:
‒ Da , slujitorul tău, tatăl nostru, este sănătos. Mai trăiește.
Apoi s-au plecat cu fața la pământ înaintea lui. 29 Când Iosif și-a ridicat ochii și l-a văzut pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: „Acesta este fratele vostru mai mic despre care mi-ați vorbit?“. Apoi a zis: „Dumnezeu să-Și arate bunăvoința față de tine, fiule!“. 30 Fiind cuprins de milă la vederea fratelui său, Iosif a ieșit în grabă și a căutat un loc unde să plângă. A intrat într-o cameră și a plâns acolo. 31 După ce și-a spălat fața, a ieșit și, stăpânindu-se, a poruncit: „Aduceți de mâncare!“. 32 Pe el l-au servit separat, pe frații săi, separat, iar pe egiptenii care mâncau împreună cu el, separat, pentru că ei nu puteau mânca împreună cu evreii, aceasta fiind o urâciune pentru egipteni. 33 Frații săi s-au așezat în fața lui, aranjați de la întâiul născut, potrivit cu dreptul lui de întâi născut, până la cel mai tânăr, potrivit cu vârsta lui, și se uitau unii la alții cu mirare. 34 Iosif le-a oferit din porțiile care erau în fața lui, dar porția lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalți. Ei au băut și s-au veselit împreună cu el.