Înmormântarea lui Iacov
1 Iosif a căzut pe fața tatălui său, l‑a plâns și l‑a sărutat. 2 Le‑a poruncit slujitorilor lui, doctorilor, să‑l îmbălsămeze pe tatăl său, iar doctorii l‑au îmbălsămat pe Israel. 3 Astfel au trecut patruzeci de zile, căci atât durează zilele îmbălsămării. Și egiptenii l‑au plâns șaptezeci de zile.
4 După ce au trecut zilele de jale, Iosif le‑a zis celor din casa lui Faraon: „Dacă am căpătat trecere în ochii voștri, vorbiți, vă rog, lui Faraon astfel: 5 «Tatăl meu m‑a pus să jur, zicând: ‘Iată, în curând am să mor! Să mă îngropi negreșit în mormântul pe care mi l‑am săpat în țara Canaanului!’ Îngăduie‑mi deci să mă duc să‑l îngrop pe tatăl meu, iar apoi mă voi întoarce.»” 6 Faraon a răspuns: „Du‑te și îngroapă‑ți tatăl, după jurământul pe care te‑a pus să‑l faci!”
7 Iosif s‑a dus ca să‑și îngroape tatăl. Și au mers cu el toți slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui și toți bătrânii țării Egiptului, 8 toată casa lui Iosif, frații săi și casa tatălui său; au lăsat în ținutul Goșen doar copiii, turmele și cirezile. 9 Împreună cu Iosif mai erau care și călăreți, iar convoiul era foarte mare.
10 Când au ajuns la Aria lui Atad , care este dincolo de Iordan, au plâns cu jale mare și grea, și Iosif a ținut pentru tatăl său un bocet de șapte zile. 11 Locuitorii țării, canaaniții, au văzut bocetul de la Aria lui Atad și au zis: „Este mare bocet printre egipteni!” De aceea i s‑a dat acestei arii numele Abel‑Mițraim ; ea este dincolo de Iordan.
12 Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor. 13 L‑au dus în țara Canaanului și l‑au îngropat în peștera din ogorul Macpela, pe care‑l cumpărase Avraam de la Efron, hititul, ca loc de înmormântare și care este în fața lui Mamre. 14 După ce l‑a înmormântat pe tatăl său, Iosif s‑a întors în Egipt împreună cu frații săi și cu toți cei ce veniseră cu el la înmormântarea tatălui său.
Bunătatea lui Iosif
15 Când au văzut frații lui Iosif că tatăl lor a murit, și‑au zis: „Dacă Iosif ne urăște și ne va întoarce tot răul pe care i l‑am făcut?” 16 Și au trimis să‑i spună lui Iosif: „Tatăl tău a poruncit astfel înainte de moarte: 17 «Așa să‑i vorbiți lui Iosif: ‘Iartă, te rog, fărădelegea fraților tăi și păcatul lor, căci ți‑au făcut rău!’» Te rugăm deci, iartă fărădelegea robilor Dumnezeului tatălui tău!” Iosif a plâns la auzul acestor cuvinte. 18 Apoi frații lui au venit chiar ei, au căzut cu fața la pământ înaintea lui și i‑au zis: „Iată‑ne, suntem robii tăi!”
19 Iosif le‑a zis: „Nu vă temeți! Oare sunt eu în locul lui Dumnezeu? 20 Planul vostru a fost să‑mi faceți rău , dar planul lui Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ce se vede azi: păstrarea în viață a unui popor numeros. 21 Iar acum, nu vă temeți, căci eu vă voi purta de grijă vouă și copiilor voștri.” El i‑a încurajat și le‑a vorbit cu bunătate.
Moartea lui Iosif
22 Iosif a locuit în Egipt, alături de casa tatălui său; și a trăit o sută zece ani. 23 Iosif i‑a văzut pe fiii lui Efraim până la al treilea neam; iar fiii lui Machir, fiul lui Manase, s‑au născut pe genunchii lui. 24 Iosif le‑a zis fraților săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta negreșit și vă va scoate din țara aceasta și vă va duce în țara pe care le‑a jurat‑o lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.”
25 Iosif i‑a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Dumnezeu vă va cerceta negreșit; atunci să luați și oasele mele de aici!” 26 Când Iosif a murit, la vârsta de o sută zece ani, l‑au îmbălsămat și l‑au pus într‑un sarcofag în Egipt.
1 Atunci Iosif s-a aruncat pe fața tatălui său, a plâns și l-a sărutat. 2 Apoi Iosif le-a poruncit slujitorilor săi doctori să-l îmbălsămeze pe tatăl său, și doctorii l-au îmbălsămat pe Israel. 3 După ce s-au împlinit patruzeci de zile – căci acesta era timpul necesar pentru îmbălsămare – egiptenii l-au jelit șaptezeci de zile. 4 După ce au trecut zilele de jale, Iosif le-a vorbit celor de la curtea lui Faraon, zicând: „Dacă am găsit bunăvoință înaintea voastră, vă rog să-i vorbiți lui Faraon astfel: 5 «Tatăl meu m-a pus să jur, zicând: ‘Iată, eu sunt pe moarte. Să mă înmormântezi în mormântul meu, pe care mi l-am săpat în țara Canaanului’. De aceea, dă-mi voie, te rog, să mă duc acolo ca să-l înmormântez pe tatăl meu, apoi mă voi întoarce»“. 6 Faraon a zis: „Du-te și înmormântează-l pe tatăl tău, așa cum te-a pus să juri“.
7 Iosif s-a dus să-și înmormânteze tatăl, și împreună cu el au mers toți slujitorii lui Faraon, bătrânii palatului lui și toți bătrânii țării Egiptului, 8 toată familia lui Iosif, frații săi și familia tatălui său. Au lăsat în regiunea Goșen doar copiii, turmele și cirezile lor. 9 Împreună cu el au mers care și călăreți, astfel încât convoiul era foarte mare. 10 Când au ajuns la Aria lui Atad, care se află dincolo de Iordan, au jelit acolo mult și amarnic. Iosif a ținut o perioadă de bocet de șapte zile pentru tatăl său. 11 Când locuitorii țării, canaaniții, au văzut bocetul din Aria lui Atad, au zis: „Acesta este un mare bocet pentru Egipt“. De aceea acelui loc i s-a pus numele Abel-Mițraim. El se află dincolo de Iordan.
12 Astfel, fiii lui Iacov au făcut pentru el așa cum le-a poruncit acesta. 13 Fiii săi l-au dus în țara Canaanului și l-au înmormântat în peștera de pe terenul Mahpela, la est de Mamre, pe care Avraam a cumpărat-o cu tot cu teren de la hititul Efron, ca loc de înmormântare. 14 După ce l-a înmormântat pe tatăl său, Iosif s-a întors în Egipt, împreună cu frații săi și cu toți cei ce merseseră cu el ca să-și înmormânteze tatăl.
Bunătatea lui Iosif față de frații săi
15 Când frații lui Iosif au văzut că tatăl lor murise, au zis: „Dacă cumva Iosif ne va dușmăni și ne va întoarce pe deplin tot răul pe care i l-am făcut?“. 16 De aceea au trimis să-i spună lui Iosif: „Tatăl tău a poruncit înainte de moarte, zicând: 17 «Așa să-i spuneți lui Iosif: ‘O, iartă, te rog, fărădelegea fraților tăi și păcatul lor, căci ți-au făcut rău!’». Acum, iartă, te rugăm, fărădelegea slujitorilor Dumnezeului tatălui tău!“. Iosif a plâns când i-au spus aceste cuvinte.
18 Frații lui au venit, s-au plecat înaintea lui și au zis:
‒ Iată, suntem slujitorii tăi.
19 Iosif le-a răspuns:
‒ Nu vă temeți, căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? 20 Voi ați plănuit împotriva mea ce este rău, dar Dumnezeu a plănuit aceasta spre bine, ca să țină în viață un popor numeros, așa cum face astăzi. 21 Așadar, să nu vă temeți! Eu însumi vă voi asigura hrana, vouă și copiilor voștri.
Apoi i-a mângâiat și le-a vorbit pe placul inimii lor.
Moartea lui Iosif
22 Iosif a locuit în Egipt împreună cu familia tatălui său. El a trăit o sută zece ani. 23 Iosif i-a văzut pe copiii lui Efraim până la a treia generație, iar copiii lui Machir, fiul lui Manase, au fost născuți pe genunchii săi.
24 Apoi Iosif le-a zis fraților săi: „Eu sunt pe moarte, dar Dumnezeu va veni sigur la voi și vă va duce din această țară în țara pe care le-a jurat-o lui Avraam, Isaac și Iacov“. 25 Iosif i-a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Dumnezeu va veni sigur la voi. Să luați atunci osemintele mele de aici“. 26 Iosif a murit la vârsta de o sută zece ani. După ce l-au îmbălsămat, l-au pus într-un sicriu, în Egipt.