1 Descoperirea pe care a primit‑o profetul Habacuc.
Prima plângere a profetului
2 Până când voi striga după ajutor, DOAMNE,
fără să asculți?
Până când să strig către Tine: „Silnicie!”
fără să vii în ajutorul celui asuprit ?
3 De ce mă lași să văd nelegiuirea
și privești liniștit la nedreptate?
Sub ochii mei are loc prăpăd și silnicie,
se nasc certuri
și se stârnesc dușmănii.
4 De aceea legea este fără putere
și dreptatea nu mai răzbește;
cei răi îi împresoară pe cei drepți,
de aceea se fac judecăți strâmbe.
Răspunsul lui Dumnezeu
5 „Priviți printre neamuri și vedeți,
uimiți‑vă și îngroziți‑vă!
Căci în zilele voastre voi face o lucrare
pe care n‑ați crede‑o
dacă v-ar povesti-o cineva!
6 Iată, îi ridic pe caldeeni ,
popor turbat și iute,
care străbate întinderea pământului
ca să pună mâna pe locuințe care nu sunt ale lui.
7 El este grozav și înfricoșător;
dreptatea și măreția lui vin de la sine însuși.
8 Caii lui sunt mai iuți decât leoparzii,
mai aprigi decât lupii la căderea serii .
Călăreții lui vin în galop,
călăreții lui vin de departe,
zboară ca vulturul care înșfacă prada.
9 Toți vin numai pentru jaf,
cu privirile ațintite în față,
și adună prinși de război ca nisipul.
10 Își bat joc de regi
și fac haz pe seama celor mari.
Cetățile întărite le stârnesc râsul:
ridică valuri de pământ și le iau,
11 apoi trec ca vântul și se duc:
vinovat este cel care face din puterea lui dumnezeul lui.”
A doua plângere a profetului
12 Nu ești Tu , DOAMNE, din veșnicie?
Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu dormi !
DOAMNE, Tu ai rânduit poporul acesta pentru judecată ;
Tu, Stânca mea , l‑ai ridicat ca să mustri!
13 Ochii Tăi sunt prea curați ca să vadă răul
și nu poți să privești răutatea.
De ce Te uiți la mișei și taci
când cel rău îl înghite pe cel drept?
14 I-ai făcut Tu pe oameni ca pe peștii mării,
ca pe vietățile mărunte, care n-au stăpân?
15 Vrăjmașul îi scoate pe toți cu cârligul undiței,
îi trage cu mreaja sa,
îi strânge în năvod,
de aceea se bucură și se veselește.
16 De aceea aduce jertfe mrejei sale
și arde tămâie în cinstea năvodului său,
pentru că datorită lor are parte de belșug
și bucatele lui sunt grase!
17 Oare își va scoate el sabia mereu
ca să omoare fără milă atâta lume?
1 Rostirea care i-a fost descoperită profetului Habacuc.
Prima plângere a profetului
2 ‒ Până când, Doamne, voi striga după ajutor
și Tu nu vei asculta?
Până când voi striga către Tine: „Violență!“
și Tu nu vei salva?
3 De ce mă faci să privesc nelegiuirea
și Te uiți la necaz?
Distrugerea și violența sunt înaintea mea;
peste tot sunt dezbinări și se stârnesc certuri.
4 De aceea Legea este fără putere
și dreptatea nu se arată niciodată.
Căci cel rău îl învinge pe cel drept
și, astfel, dreptatea este pervertită.
Răspunsul Domnului
5 ‒ Uitați-vă printre națiuni și priviți!
Mirați-vă! Uimiți-vă!
Căci în zilele voastre fac o lucrare
pe care n-ați crede-o
dacă v-ar povesti-o cineva!
6 Iată, îi voi ridica pe caldeeni,
acel neam crud și năvalnic,
care străbate întinderile pământului
pentru a lua în stăpânire locuințe
care nu sunt ale lui!
7 El este îngrozitor și de temut;
își are propria lege
și nu recunoaște nicio altă autoritate!
8 Caii lui sunt mai rapizi decât leoparzii
și mai sprinteni decât lupii în amurg.
Călăreții lui se avântă,
călăreții lui vin de departe.
Zboară ca un vultur care se repede să devoreze;
9 toți vin pentru violență.
Privirile lui sunt ațintite tot înainte
și adună captivi ca nisipul de mulți.
10 Își bate joc de regi
și-i ia în derâdere pe conducători.
Râde de orice fortificație,
căci face o rampă de pământ lângă ea
și o cucerește.
11 Apoi trece ca vântul și merge mai departe.
El se face astfel vinovat,
puterea sa fiind dumnezeul lui.
A doua plângere a profetului
12 ‒ Oare nu ești Tu din veșnicie, Doamne?
Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri!
Doamne, Tu ai stabilit ca el să aducă judecata!
Stânca mea , Tu ai decis
ca el să pedepsească!
13 Ochii Tăi sunt prea curați ca să se uite la rău;
Tu nu poți să privești asuprirea!
De ce Te uiți la cei necredincioși
și taci când cel rău îl înghite
pe cel mai drept decât el?
14 L-ai făcut pe om asemenea peștilor mării,
asemenea vietății din mare care nu are stăpân.
15 El îi scoate pe toți cu undița,
îi adună cu mreaja lui,
îi strânge în năvodul lui
și de aceea se bucură și se veselește.
16 De aceea aduce el jertfe mrejei sale
și arde tămâie năvodului său!
Datorită lor, partea lui este bogată
și mâncarea lui este din abundență!
17 Va continua el oare să-și golească mreaja
și să ucidă națiuni fără să cruțe nimic ?