1 Rugăciunea profetului Habacuc. (Pe șighionot .)
2 DOAMNE, când am auzit ce ai vestit,
m‑am îngrozit de lucrarea ta, DOAMNE!
Însuflețește‑o în cursul anilor!
Fă‑o cunoscută în trecerea anilor!
În mânia Ta, amintește‑ți de îndurare!
3 Dumnezeu vine din Teman,
Cel Sfânt vine din muntele Paran. Sela
Măreția Lui acoperă cerul
și lauda Lui umple pământul.
4 Strălucirea Lui este ca lumina,
din mâna Lui pornesc raze
și acolo este ascunsă tăria Lui.
5 Înaintea Lui merge ciuma,
și molima calcă pe urmele Lui.
6 Se oprește și zguduie pământul;
privește și face neamurile să tremure;
munții cei veșnici se sfărâmă,
dealurile din vechime se pleacă;
El umblă pe cărări veșnice.
7 Văd corturile Cușanului pline de groază
și se cutremură colibele din țara Madianului.
8 S‑a mâniat oare DOMNUL pe râuri?
Împotriva râurilor se aprinde mânia Ta
sau împotriva mării se varsă furia Ta,
de ai încălecat pe caii Tăi
și Te‑ai suit în carul Tău de biruință?
9 Arcul Tău este dezvelit;
blestemele sunt săgețile Cuvântului Tău. Sela
Tu despici pământul prin râuri .
10 La vederea Ta, se freamătă munții;
se năpustesc râuri de apă;
adâncul își ridică glasul
și își înalță valurile în sus.
11 Soarele și luna se opresc în locuința lor,
gonite de lumina săgeților Tale,
de scânteierea suliței Tale.
12 Tu cutreieri pământul în furia Ta,
zdrobești neamurile în mânia Ta .
13 Ieși ca să izbăvești poporul Tău,
ca să-l izbăvești pe unsul Tău.
Sfărâmi acoperișul casei celui rău,
o nimicești din temelii până în vârf. Sela
14 Străpungi cu săgețile Tale capul căpeteniilor lui,
care se năpustesc asupra mea să mă pună pe fugă,
scoțând strigăte de bucurie
de parcă l-ar mânca pe cel sărman în culcuș.
15 Cu caii Tăi mergi pe mare,
pe spuma apelor mari.
16 Când am auzit vestea, mi s‑a cutremurat ființa ;
la auzul ei, mi s-au înfiorat buzele,
mi-a intrat putrezirea în oase
și tremur la fiecare pas .
Aștept liniștit să vină ziua necazului
peste poporul care ne cotropește.
17 Chiar dacă smochinul nu va înflori,
și nu va fi rod în viță,
chiar dacă rodul măslinului va lipsi
și ogoarele nu vor da hrană,
chiar dacă oile vor pieri din staul
și nu vor mai fi vite în grajduri,
18 eu tot mă voi bucura în DOMNUL,
mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele!
19 DUMNEZEU Domnul este tăria mea;
El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor
și mă ajută să umblu pe înălțimi .
Către mai‑marele cântăreților. Pe instrumente cu coarde.
Rugăciunea profetului
1 Rugăciunea profetului Habacuc. De cântat precum un șighionot .
2 ‒ Doamne, am auzit de faima Ta!
Lucrarea Ta, Doamne, îmi inspiră teamă!
Însuflețește-o de-a lungul anilor!
Fă-o cunoscută în cursul anilor!
Dar, la mânie, adu-Ți aminte să arăți îndurare!
3 Dumnezeu vine din Teman
și Cel Sfânt – din muntele Paran. Selah
Splendoarea Lui acoperă cerurile,
iar lauda Lui umple pământul.
4 Strălucirea Lui este ca lumina
și din mâna Lui ies raze;
acolo Îi este ascunsă puterea.
5 Înaintea Lui merge molima,
iar flacăra calcă pe urmele Sale.
6 El Se oprește și cutremură pământul;
Se uită și face națiunile să tremure.
Munții cei trainici se sfărâmă,
iar dealurile cele vechi se pleacă.
Cărările Lui sunt veșnice.
7 Am văzut corturile lui Cușan în necaz
și colibele țării lui Midian tremurând.
8 S-a înfuriat oare Domnul pe râuri?
Împotriva râurilor se arată mânia Ta?
Împotriva mării s-a dezlănțuit furia Ta,
când ai încălecat pe caii Tăi
și Te-ai suit în carele Tale victorioase?
9 Arcul Îți este dezvelit în întregime;
jurămintele sunt săgeți care se țin de cuvânt. Selah
Tu despici pământul prin râuri.
10 Când munții Te-au văzut, s-au cutremurat.
Potopul de ape s-a revărsat,
adâncul și-a făcut auzit glasul;
el își ridică mâinile în sus.
11 Soarele și luna s-au oprit în înălțimi
la sclipirea săgeților Tale care pornesc,
la strălucirea lăncii Tale scânteietoare.
12 Tu străbați pământul cu indignare
și treieri națiunile cu mânie.
13 Ai ieșit ca să-Ți eliberezi poporul,
ca să-l salvezi pe unsul Tău.
Tu ai zdrobit căpetenia din casa răutății,
l-ai dezbrăcat din cap până-n picioare! Selah
14 Ai străpuns capul războinicilor lui cu propriile-i săgeți,
când s-au dezlănțuit ca o furtună să ne împrăștie!
Bucuria lor a fost ca și cum l-ar fi devorat pe sărac
în ascunzătoare.
15 Tu pășești pe mare cu caii Tăi,
agitând apele cele mari.
16 Când am auzit, mi s-a cutremurat pântecul!
La vestea aceasta, mi-au fremătat buzele!
Mi-a intrat putrezirea în oase
și mi-au tremurat genunchii!
Totuși, voi aștepta liniștit ziua necazului
ce se va abate peste poporul care ne va ataca.
17 Chiar dacă smochinul nu înflorește
și în vii nu mai este rod,
chiar dacă lipsește rodul din măslin
și câmpurile nu mai dau hrană,
chiar dacă turma din staul este nimicită
și nu mai sunt vite în grajduri,
18 eu tot mă voi bucura în Domnul
și mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele!
19 Stăpânul Domn este puterea mea!
El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor
și mă face să pășesc pe înălțimile mele.
Pentru dirijor. De cântat cu instrumentele mele cu coarde.