Credința
1 Și credința este realitatea lucrurilor nădăjduite, dovada lucrurilor care nu se văd. 2 Datorită ei au primit cei din vechime o bună mărturie.
3 Prin credință înțelegem că lumea a fost creată prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că ce se vede n‑a fost făcut din lucruri care se văd.
4 Prin credință I‑a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât cea a lui Cain. Prin ea a primit el mărturie că este drept, căci Dumnezeu a primit darurile lui; prin ea el încă vorbește, chiar dacă este mort.
5 Prin credință a fost strămutat Enoh , ca să nu vadă moartea, și n‑a mai fost de găsit, pentru că l‑a strămutat Dumnezeu, dar înainte de strămutarea lui a primit mărturia că Îi este plăcut lui Dumnezeu. 6 Fără credință este cu neputință să‑I fim plăcuți. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există și că îi răsplătește pe cei ce‑L caută.
7 Prin credință Noe , înștiințat fiind despre lucruri care încă nu se vedeau și cuprins de o teamă sfântă, a pregătit o arcă pentru mântuirea casei sale; prin credință a osândit lumea și a ajuns moștenitor al dreptății care se capătă prin credință.
8 Prin credință Avraam , când a fost chemat să plece într‑un loc pe care urma să‑l ia drept moștenire, a ascultat și a plecat fără să știe încotro merge. 9 Prin credință a peregrinat el prin țara făgăduinței ca printr‑un ținut străin și a locuit în corturi ca Isaac și Iacov, care erau moștenitori împreună cu el ai aceleiași făgăduințe. 10 Căci el aștepta cetatea care are temelii tari , al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu. 11 Prin credință Avraam , deși Sara era stearpă, a primit putere să zămislească în ciuda vârstei trecute, fiindcă L‑a socotit vrednic de încredere pe Cel ce făcuse făgăduința. 12 De aceea, dintr‑un singur om , și acela aproape mort, s‑au născut urmași în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe țărmul mării, care nu se poate număra.
13 În credință au murit toți aceștia, fără să fi primit lucrurile făgăduite; doar le‑au văzut de departe, le‑au salutat și au mărturisit că sunt străini și călători pe pământ. 14 Cei ce vorbesc astfel dau de înțeles că sunt în căutarea unei patrii. 15 Dacă le‑ar fi stat gândul la cea din care ieșiseră, ar fi avut vreme să se întoarcă. 16 Dar ei își doresc o patrie mai bună, adică una cerească. De aceea lui Dumnezeu nu‑I este rușine să Se numească Dumnezeul lor, căci le‑a pregătit o cetate.
17 Prin credință l‑a adus Avraam pe Isaac jertfă , când a fost pus la încercare; el, care primise făgăduințele , se pregătea să‑l aducă jertfă pe singurul său fiu , 18 despre care se spusese:
În Isaac sămânța ta va avea un nume.
19 Socotea că Dumnezeu poate să‑l învie și din morți, drept care l‑a primit înapoi ca înviat din morți.
20 Prin credință i‑a binecuvântat Isaac pe Iacov și pe Esau cu privire la lucrurile viitoare.
21 Prin credință Iacov, când trăgea să moară, i‑a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif și s‑a închinat, rezemat pe vârful toiagului său .
22 Prin credință Iosif, când i s‑a apropiat sfârșitul, a pomenit de ieșirea fiilor lui Israel din Egipt și a dat porunci cu privire la oasele sale.
23 Prin credință Moise a fost ascuns trei luni de părinții lui după naștere, pentru că vedeau că era frumos copilul și nu s‑au lăsat înspăimântați de porunca împăratului.
24 Prin credință Moise , când s‑a făcut mare, n‑a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, 25 ci a ales mai degrabă să sufere cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. 26 El socotea că ocara lui Hristos este o bogăție mai mare decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii ațintiți spre răsplătire .
27 Prin credință a părăsit Egiptul , fără să se teamă de mânia împăratului, pentru că era neabătut, ca și când L‑ar fi avut înaintea ochilor pe Cel Nevăzut. 28 Prin credință a sărbătorit Paștele și a făcut stropirea cu sânge, pentru ca Nimicitorul să nu se atingă de cei întâi născuți ai lor. 29 Prin credință au străbătut ei Marea Roșie ca pe uscat, în timp ce egiptenii, când au încercat s‑o treacă , au fost înghițiți. 30 Prin credință au căzut zidurile Ierihonului după ce au fost înconjurate șapte zile. 31 Prin credință n‑a pierit desfrânata Rahav împreună cu cei care n‑au crezut, căci ea le‑a primit pe iscoade cu bunăvoință .
32 Și câte aș mai putea zice, însă nu mi‑ar ajunge vremea dacă aș vrea să povestesc despre Ghedeon , Barac , Samson , Iefta , David , Samuel și profeți! 33 Prin credință au biruit împărății, au făcut dreptate, au dobândit făgăduințe, au închis gurile leilor, 34 au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, s‑au vindecat de boală , au fost viteji în luptă, au pus pe fugă oștirile străine. 35 Femeile i‑au primit înapoi pe cei care muriseră și care au înviat; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n‑au vrut să primească izbăvirea și au fost torturați . 36 Alții au suferit batjocuri și biciuiri, ori chiar lanțuri și temniță, 37 au fost uciși cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul , au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capră, lipsiți, prigoniți, chinuiți – 38 ei, de care lumea nu era vrednică – rătăcind prin pustietăți, în munți, prin peșteri și prin crăpăturile pământului . 39 Toți aceștia, deși au fost apreciați pentru credința lor , n‑au primit ce le fusese făgăduit, 40 căci Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să nu ajungă ei la desăvârșire fără noi.
Importanța trăirii prin credință
1 Și credința este o convingere cu privire la lucrurile în care sperăm, o siguranță cu privire la lucrurile care nu se văd. 2 Căci, prin aceasta, cei din vechime au primit o bună mărturie.
3 Prin credință înțelegem că lumea a fost creată prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa încât ceea ce se vede n-a fost făcut din lucruri care sunt vizibile.
4 Prin credință I-a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât a lui Cain. Prin aceasta a primit mărturia că este drept, deoarece Dumnezeu a mărturisit despre darurile lui. Și, deși este mort, prin credința sa încă vorbește.
5 Prin credință a fost mutat Enoh, ca să nu vadă moartea. Și n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu l-a mutat. Căci înainte de mutarea lui a primit mărturia că Îi era plăcut lui Dumnezeu. 6 Și fără credință este imposibil să-I fim plăcuți, pentru că oricine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există și că îi răsplătește pe cei ce-L caută.
7 Prin credință Noe, fiind avertizat cu privire la lucruri care încă nu se vedeau, a pregătit, plin de reverență, o arcă pentru a-și salva familia. Prin aceasta a condamnat el lumea și a devenit un moștenitor al dreptății care vine prin credință.
8 Prin credință a ascultat Avraam când a fost chemat să meargă spre un loc pe care urma să-l primească drept moștenire și a plecat fără să știe unde se duce. 9 Prin credință s-a așezat el în țara promisiunii, ca într-o țară străină, locuind în corturi cu Isaac și Iacov, moștenitori împreună cu el ai aceleiași promisiuni. 10 Căci el aștepta cetatea care are temelii, al cărei arhitect și constructor este Dumnezeu. 11 Prin credință și Sara însăși, chiar dacă nu putea rămâne însărcinată și trecuse de vârsta la care putea avea copii, a primit putere să procreeze deoarece L-a considerat credincios pe Cel Ce a promis. 12 De aceea, dintr-un singur om, și acesta aproape mort, s-au născut urmași atât de numeroși ca stelele cerului și fără număr ca nisipul de pe țărmul mării.
13 În credință au murit toți aceștia, însă fără să primească lucrurile promise, ci doar le-au văzut de departe, le-au salutat și au mărturisit că sunt străini și peregrini pe pământ. 14 Cei care vorbesc în acest fel arată că sunt în căutarea unei patrii. 15 Dacă ei s-ar fi gândit la țara din care au plecat, ar fi avut vreme să se întoarcă în ea , 16 însă ei tânjeau după o țară mai bună, adică una cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este rușine să fie numit Dumnezeul lor, pentru că El a pregătit o cetate pentru ei.
17 Prin credință l-a pregătit Avraam ca jertfă pe Isaac, atunci când a fost pus la încercare. El, cel care a primit promisiunile, era gata să-l aducă jertfă pe singurul său fiu, 18 el, căruia i se spusese: „Prin Isaac își vor primi numele descendenții tăi“ . 19 Căci s-a gândit că Dumnezeu poate să-l învie chiar și dintre cei morți și, într-un fel, de acolo l-a primit înapoi.
20 Prin credință i-a binecuvântat Isaac pe Iacov și Esau cu privire la lucrurile viitoare.
21 Prin credință i-a binecuvântat Iacov, când era pe moarte, pe fiecare dintre fiii lui Iosif și s-a închinat sprijinindu-se pe vârful toiagului său.
22 Prin credință a amintit Iosif, când era pe moarte, de exodul fiilor lui Israel și a dat porunci cu privire la osemintele sale.
23 Prin credință a fost ascuns Moise de către părinții săi timp de trei luni, după ce s-a născut. Ei au văzut că era un copilaș frumos și nu s-au temut de porunca împăratului.
24 Prin credință a refuzat Moise, când s-a făcut mare, să fie numit „fiul fetei lui Faraon“, 25 alegând mai degrabă să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerea trecătoare a păcatului. 26 El a considerat disprețul suferit pentru Cristos ca fiind o bogăție mai mare decât comorile Egiptului, pentru că avea privirea ațintită la răsplată. 27 Prin credință a ieșit din Egipt, fără să se teamă de furia regelui. Căci el a stat neclintit, ca și când L-ar fi văzut pe Cel Ce este nevăzut. 28 Prin credință a celebrat Paștele și stropirea cu sânge, pentru ca Nimicitorul să nu-i omoare pe întâii lor născuți.
29 Prin credință a trecut poporul prin Marea Roșie ca pe uscat. Când au încercat însă și egiptenii lucrul acesta, s-au înecat.
30 Prin credință au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost înconjurate șapte zile.
31 Prin credință n-a pierit prostituata Rahab împreună cu cei neascultători, pentru că i-a primit cu bunăvoință pe spioni.
32 Și ce-aș mai putea spune? Căci n-aș avea destul timp să vorbesc despre Ghedeon, despre Barak, despre Samson, despre Iefta, despre David, despre Samuel și despre profeți. 33 Prin credință au cucerit ei regate, au făcut dreptate, au obținut promisiuni, au închis gurile leilor, 34 au stins puterea focului, au scăpat de tăișul sabiei, au primit putere când erau neputincioși, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă armatele străine; 35 femeile și-au primit înapoi morții înviați; alții au fost torturați și au refuzat să fie eliberați, ca să obțină o înviere mai bună, 36 iar alții au îndurat batjocuri și biciuiri, și chiar lanțuri și închisoare, 37 au fost omorâți cu pietre, au fost tăiați în două cu fierăstrăul, au fost încercați, au murit uciși de sabie, au umblat îmbrăcați în piei de oi și în piei de capre; nevoiași, în necaz, chinuiți, 38 ei, de care lumea nu era demnă, au rătăcit prin pustiuri și prin munți, prin peșteri și prin gropile pământului.
39 Toți aceștia au primit o bună mărturie pentru credința lor , însă n-au primit ceea ce a fost promis, 40 fiindcă Dumnezeu a ales dinainte ceva mai bun pentru noi, ca să nu fie ei făcuți desăvârșiți fără noi.