Preoția după rânduiala lui Melhisedec
1 Acest Melhisedec , regele Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care l‑a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul regilor și l‑a binecuvântat, 2 căruia Avraam i‑a dat zeciuială din tot – al cărui nume înseamnă mai întâi „rege al dreptății”, apoi și „rege al Salemului”, adică „rege al păcii” – 3 fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, dar asemănător Fiului lui Dumnezeu, rămâne preot de‑a pururi.
4 Vedeți cât de mare a fost acesta, căruia patriarhul Avraam i‑a dat zeciuială din prada de război! 5 Și aceia dintre fiii lui Levi care intră în preoție au poruncă să ia zeciuială de la popor, potrivit Legii, adică de la frații lor, cu toate că și aceștia sunt ieșiți din coapsele lui Avraam. 6 Dar Melhisedec , care nu se trage din ei, a primit zeciuială de la Avraam și l‑a binecuvântat pe cel ce avea făgăduințele. 7 Fără îndoială, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. 8 Dar într‑un caz primesc zeciuială niște oameni muritori; în celălalt, cineva despre care se mărturisește că trăiește. 9 Și, ca să zicem așa, prin Avraam a dat zeciuială și Levi, care primește zeciuiala, 10 căci era încă în coapsele strămoșului său când l‑a întâmpinat Melhisedec pe Avraam .
11 Așadar, dacă desăvârșirea ar fi fost cu putință prin preoția leviților, în timpul căreia a primit poporul Legea, ce nevoie era să se ridice un alt preot după rânduiala lui Melhisedec , și nu unul chemat după rânduiala lui Aaron? 12 Pentru că, atunci când se schimbă preoția, se cere numaidecât și o schimbare a Legii. 13 Dar Cel despre care se spun aceste lucruri face parte dintr‑o altă seminție, din care nimeni n‑a slujit altarului, 14 căci este limpede că Domnul nostru provine din Iuda, seminție despre care Moise n‑a zis nimic cu privire la preoție. 15 Lucrul acesta se face și mai limpede dacă, după asemănarea lui Melhisedec, apare un alt preot, 16 pus în slujbă nu printr‑o lege privind descendența trupească, ci prin puterea unei vieți care nu poate fi nimicită. 17 Fiindcă se mărturisește despre El :
Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec.
18 Astfel, pe de o parte, se desființează o poruncă anterioară, din cauza neputinței și inutilității ei 19 (căci Legea n‑a desăvârșit nimic), pe de alta, este introdusă o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20 Și în măsura în care lucrul acesta nu s‑a făcut fără jurământ – 21 căci, în vreme ce leviții se făceau preoți fără jurământ, Isus a ajuns preot prin jurământ, datorită Celui care I‑a zis:
Domnul a jurat și nu Se va căi:
„Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec” –
22 în aceeași măsură Isus S‑a făcut garantul unui legământ mai bun. 23 Ceilalți erau preoți în mare număr, fiindcă moartea îi împiedica să rămână în slujbă . 24 Dar El, fiindcă rămâne în veac , are o preoție netrecătoare 25 și de aceea poate să‑i mântuiască în chip desăvârșit pe cei care se apropie de Dumnezeu prin El – pentru că trăiește pururi ca să mijlocească pentru ei.
26 Și tocmai un astfel de Mare‑Preot ne trebuia: sfânt , neatins de rău, neîntinat, separat de păcătoși și înălțat mai presus de ceruri, 27 care n‑are nevoie, zi de zi, asemenea celorlalți mari‑preoți, să aducă jertfe mai întâi pentru păcatele proprii și apoi pentru cele ale poporului, căci lucrul acesta l‑a făcut o dată pentru totdeauna când S‑a adus pe Sine Însuși ca jertfă . 28 Într‑adevăr, Legea pune mari‑preoți pe niște oameni cu slăbiciuni, dar cuvântul jurământului făcut după darea Legii Îl pune preot pe Fiul, care a fost făcut desăvârșit pe vecie.
Preoția lui Melchisedek
1 Acest Melchisedek, rege al Salemului, preot al Dumnezeului celui Preaînalt, l-a întâmpinat pe Avraam, când acesta se întorcea de la măcelul regilor, și l-a binecuvântat. 2 Melchisedek , căruia Avraam i-a dat zeciuială din toate, este mai întâi, prin semnificația numelui său, „Rege al dreptății“, apoi, de asemenea, „Rege al Salemului“, adică „Rege al păcii“, 3 fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții și, astfel, fiind asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru totdeauna.
4 Înțelegeți deci cât de mare a fost acesta, căruia chiar și patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din pradă. 5 Aceia dintre fiii lui Levi, care primesc preoția, au porunca, potrivit Legii, să colecteze zeciuiala de la popor, adică de la frații lor, cu toate că și ei provin din Avraam. 6 Însă Melchisedek, chiar dacă nu aparținea genealogiei lor, totuși a colectat zeciuiala de la Avraam și l-a binecuvântat pe cel ce avea promisiunile. 7 Fără nicio îndoială, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. 8 În primul caz, cei ce primesc zeciuielile sunt niște oameni muritori, dar în celălalt caz este cel despre care se mărturisește că este viu. 9 Și, într-un fel, chiar Levi, cel care colectează zeciuielile, a dat zeciuială prin Avraam, 10 căci el era încă în coapsele strămoșului său, Avraam , când Melchisedek l-a întâmpinat pe acesta.
Isus, superior lui Melchisedek
11 Acum, dacă desăvârșirea ar fi fost posibilă prin preoția levitică, căci poporul a primit Legea sub această preoție, ce nevoie mai era să se ridice un alt Preot, numit după modelul preoției lui Melchisedek, și nu după modelul preoției lui Aaron? 12 Căci, atunci când se schimbă preoția, în mod necesar are loc și o schimbare a Legii. 13 Într-adevăr, Cel despre Care sunt spuse aceste lucruri face parte dintr-o altă seminție, din care nimeni n-a slujit la altar. 14 Căci este clar că Domnul nostru provine din Iuda, iar, în legătură cu această seminție, Moise n-a spus nimic cu privire la preoți. 15 Acest lucru este chiar mai evident atunci când vedem că Se ridică un alt Preot, după asemănarea lui Melchisedek, 16 Unul Care a devenit preot nu pe baza unei porunci legale referitoare la descendența fizică, ci pe baza puterii unei vieți nepieritoare. 17 Căci despre El se mărturisește astfel :
„Tu ești Preot pe veci,
după modelul preoției lui Melchisedek“ .
18 Așadar, pe de o parte, are loc anularea poruncii dintâi, din cauza neputinței și inutilității ei, 19 pentru că Legea n-a făcut nimic desăvârșit, iar pe de altă parte, este adusă în loc o speranță mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20 Și lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ. Căci ei au devenit preoți fără să depună un jurământ, 21 dar El a devenit Preot prin jurământul Celui Ce I-a spus:
„Domnul a jurat
și nu-I va părea rău:
«Tu ești Preot pe veci,
după modelul preoției lui Melchisedek»“.
22 Tocmai de aceea Isus a devenit garantul unui legământ mai bun.
23 Într-adevăr, cei ce au devenit preoți au fost mulți la număr , pentru că erau împiedicați de moarte să-și continue lucrarea . 24 Dar El, fiindcă rămâne în veci, are o preoție neschimbătoare. 25 De aceea El poate să-i mântuiască pe deplin pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, fiindcă trăiește veșnic ca să mijlocească pentru ei.
26 Căci era potrivit să avem un astfel de Mare Preot – sfânt, nevinovat, neîntinat, despărțit de păcătoși și înălțat deasupra cerurilor. 27 El nu are nevoie, asemenea celorlalți mari preoți, să aducă în fiecare zi mai întâi jertfe pentru propriile lor păcate și apoi pentru ale poporului, fiindcă El a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, atunci când S-a jertfit pe Sine. 28 Căci Legea îi desemnează ca mari preoți pe niște oameni supuși slăbiciunii, însă cuvântul jurământului care a venit mai târziu, după Lege, Îl desemnează pe Fiul, Care a fost făcut desăvârșit pe vecie.