Sanctuarul ceresc
1 Primul legământ avea și el rânduieli pentru slujbă și un sanctuar pământesc. 2 A fost ridicat un cort : în prima încăpere erau sfeșnicul , masa și pâinile pentru înfățișare . Acesta se chema Locul Sfânt. 3 După a doua catapeteasmă se afla o încăpere numită Locul Preasfânt , 4 care avea altarul tămâierii , de aur, și Chivotul Legământului, ferecat cu aur. În chivot erau un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron care înmugurise și tablele legământului. 5 Deasupra chivotului se aflau heruvimii slavei, care umbreau Capacul Ispășirii , lucruri despre care nu avem acum vreme să vorbim în amănunt.
6 Odată pregătite lucrurile acestea astfel, preoții intrau mereu în prima încăpere ca să împlinească slujbele. 7 Dar în a doua încăpere intra numai marele‑preot, o dată pe an, și nu fără sânge, pe care îl aducea pentru sine și pentru păcatele din neștiință ale poporului. 8 Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că încă nu se arătase calea spre sanctuar, câtă vreme încă stătea în picioare primul cort . 9 Acestea erau un simbol pentru vremea de acum, când se aduc daruri și jertfe care nu pot duce la desăvârșire conștiința închinătorului. 10 Aceste rânduieli exterioare au de‑a face doar cu mâncăruri , băuturi și felurite îmbăieri, fiind rânduite până la vremea îndreptării.
11 Dar Hristos, devenit Mare‑Preot al bunurilor viitoare, prin cortul mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mână omenească (adică nu face parte din această creație), 12 nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu însuși sângele Său a intrat în sanctuar, o dată pentru totdeauna, după ce a dobândit o răscumpărare veșnică. 13 Căci, dacă sângele taurilor și al țapilor și cenușa unei junci, stropită peste cei întinați, aduc sfințire, spre curățirea trupului, 14 cu cât mai mult sângele lui Hristos, care , prin Duhul cel veșnic, S‑a adus pe Sine jertfă fără pată lui Dumnezeu, va curăți conștiința noastră de faptele moarte, ca să‑I slujim Dumnezeului celui viu!
15 Tocmai de aceea Isus este Mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca , prin moartea suferită pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub primul legământ, cei chemați să capete făgăduința unei moșteniri veșnice. 16 Căci oriunde este un testament , trebuie să aibă loc moartea celui ce l‑a făcut . 17 Pentru că un testament intră în vigoare după moartea lui , căci n‑are nicio putere câtă vreme trăiește cel ce l‑a făcut. 18 De aceea nici primul legământ n‑a fost încheiat fără sânge. 19 După ce Moise a rostit înaintea întregului popor toate poruncile, potrivit Legii, a luat sânge de viței și de țapi cu apă, lână stacojie și isop, a stropit cartea și tot norodul, 20 zicând:
Acesta este sângele legământului pe care l‑a poruncit Dumnezeu pentru voi.
21 De asemenea, a stropit cu sânge cortul și toate vasele de slujbă. 22 După Lege, aproape toate lucrurile sunt curățite cu sânge, iar fără vărsare de sânge nu este iertare.
Păcatul, înlăturat prin jertfa lui Hristos
23 Era nevoie deci ca reprezentările lucrurilor din ceruri să fie curățite în felul acesta, iar lucrurile cerești însele să fie curățite cu jertfe mai bune decât acestea. 24 Căci Hristos n‑a intrat într‑un sanctuar făcut de mâna omului , reprezentare a celui adevărat, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfățișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. 25 Dar nu ca să Se aducă pe Sine jertfă de mai multe ori, ca marele‑preot, care intră în sanctuar an de an cu sânge care nu este al lui, 26 fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii. Dimpotrivă, El S‑a arătat o singură dată , la sfârșitul veacurilor, ca să înlăture păcatul prin jertfa Sa. 27 Și , după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, 28 tot astfel și Hristos , după ce S‑a adus pe Sine jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora , Se va arăta a doua oară, dar nu în vederea păcatului, ci pentru cei ce‑L așteaptă, în vederea mântuirii.
Închinarea în Cort
1 Acum, chiar și primul legământ avea reguli pentru închinare și pentru un Loc Sfânt pământesc. 2 Căci a fost pregătită prima încăpere a Cortului, în care erau sfeșnicul, masa și pâinile prezentării; această încăpere a fost numită „Locul Sfânt“. 3 Însă, după cea de-a doua draperie, se afla a doua încăpere a Cortului, numită „Locul Preasfânt“. 4 Acesta avea un altar de aur pentru tămâie și Chivotul legământului, tot acoperit cu aur, în care erau vasul de aur cu mană, toiagul lui Aaron care înmugurise și tablele legământului. 5 Deasupra erau heruvimii slavei, umbrind locul ispășirii. Nu este vremea acum să vorbim în detaliu despre aceste lucruri.
6 Așadar, după ce au fost pregătite astfel lucrurile acestea, preoții intrau mereu în prima încăpere a Cortului pentru a-și îndeplini slujbele, 7 însă în a doua încăpere intra numai marele preot, o dată pe an, și nu fără sânge, pe care îl aducea pentru el însuși și pentru păcatele din neștiință ale poporului. 8 Prin aceasta, Duhul Sfânt arată că încă nu era dezvăluită calea către Locul Preasfânt, atât timp cât prima încăpere a Cortului stătea încă în picioare. 9 Aceasta este o ilustrație pentru vremea de acum, arătând că darurile și jertfele care sunt aduse nu pot desăvârși conștiința celui ce se închină. 10 Ele au de-a face doar cu mâncărurile, băuturile și diferitele ritualuri de spălare; sunt reguli pentru trup, impuse până la vremea reformării lucrurilor.
Sângele lui Cristos
11 Dar când Cristos S-a arătat ca Mare Preot al lucrurilor bune care au venit deja, trecând prin Cortul mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din creația aceasta, 12 a intrat o dată pentru totdeauna în Locul Preasfânt, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu propriul Lui sânge, obținând astfel o răscumpărare veșnică. 13 Căci, dacă sângele țapilor și al boilor și stropirea celor întinați cu cenușa unei juninci sfințește în vederea curățirii trupului, 14 cu cât mai mult sângele lui Cristos, Care, prin Duhul cel veșnic, S-a dat pe Sine fără cusur lui Dumnezeu, ne va curăți conștiința de faptele moarte, pentru a ne închina Dumnezeului celui Viu?
15 Și tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui nou legământ, sau testament , pentru ca, prin moartea care a avut loc pentru răscumpărarea abaterilor comise sub primul testament, cei ce au fost chemați, să primească promisiunea moștenirii veșnice.
16 Căci unde este un testament, este nevoie să se dovedească moartea celui care l-a făcut. 17 Fiindcă un testament este valid numai după moarte, de vreme ce nu are nicio putere cât timp trăiește cel care l-a făcut. 18 De aceea nici chiar primul testament n-a fost sfințit fără sânge, 19 pentru că, după ce fiecare poruncă a Legii le-a fost spusă de Moise tuturor celor din popor, a luat sânge de viței și de țapi, cu apă, cu lână vopsită în roșu și cu isop, și a stropit sulul însuși și tot poporul, 20 zicând: „Acesta este sângele legământului pe care vi l-a poruncit Dumnezeu“ . 21 În același fel a stropit cu sânge Cortul și toate obiectele pentru slujbă. 22 Potrivit Legii, aproape totul este curățit cu sânge, iar fără vărsare de sânge nu este iertare.
23 Prin urmare, de vreme ce a fost nevoie să fie curățite cu aceste jertfe copiile lucrurilor din Ceruri, trebuia ca lucrurile cerești înseși să fie curățite cu jertfe mai bune decât acestea. 24 Căci Cristos n-a intrat într-un loc sfânt făcut de mâini omenești – loc care este oglindirea celui adevărat – ci El a intrat chiar în Cer, ca să Se înfățișeze acum, pentru noi, în prezența lui Dumnezeu, 25 și nu ca să Se jertfească pe Sine din nou și din nou, după felul în care marele preot intră în Locul Preasfânt în fiecare an cu sânge care nu este al lui, 26 pentru că atunci El ar fi trebuit să sufere din nou și din nou de la întemeierea lumii. Însă El S-a arătat acum, o dată pentru totdeauna, la sfârșitul veacurilor, ca să îndepărteze păcatul prin jertfa Lui. 27 Și, așa cum le este dat oamenilor să moară o singură dată, iar după aceea urmează judecata, 28 tot astfel și Cristos, fiind jertfit o dată pentru totdeauna, pentru a purta păcatele multora, Se va arăta a doua oară celor care-L așteaptă cu nerăbdare, nu în legătură cu păcatul, ci spre mântuire.