Dragostea este nepărtinitoare
1 Frații mei, să nu țineți credința Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la fața omului ! 2 Căci, dacă intră în adunarea voastră un om purtând un inel de aur și haine scumpe și intră și un sărac în haine ponosite, 3 iar voi îi dați atenție celui ce poartă haine scumpe și‑i ziceți: „Tu stai în locul acesta bun!”, și apoi îi ziceți săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Stai jos, la picioarele mele!”, 4 nu faceți voi oare deosebiri între voi și nu vă faceți voi judecători cu gânduri rele? 5 Ascultați, preaiubiții mei frați: nu i‑a ales Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să‑i facă bogați în credință și moștenitori ai Împărăției, pe care le‑a făgăduit‑o celor ce‑L iubesc? 6 Iar voi îl înjosiți pe cel sărac! Oare nu bogații vă asupresc și nu ei vă târăsc la judecată? 7 Nu batjocoresc ei frumosul Nume care a fost invocat asupra voastră?
8 Dacă, în schimb, împliniți cu adevărat Legea împărătească, potrivit Scripturii – să‑l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți – bine faceți. 9 Dar dacă aveți în vedere fața omului, faceți un păcat și sunteți osândiți de Lege ca niște călcători de Lege . 10 Căci cine păzește toată Legea, dar greșește într‑o singură poruncă se face vinovat de toate, 11 fiindcă Cel ce a zis: Să nu săvârșești adulter a zis și: Să nu ucizi . Acum, dacă nu săvârșești adulter, dar ucizi, te faci călcător al Legii.
12 Să vorbiți și să lucrați ca niște oameni care vor fi judecați de Legea libertății: 13 căci judecata este fără milă pentru cel ce n‑a avut milă, dar mila triumfă asupra judecății.
Credință și fapte
14 Frații mei, la ce bun să spună cineva că are credință, dacă nu are și fapte? Poate oare credința aceasta să‑l mântuiască? 15 Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele, 16 la ce bun să le zică unul dintre voi: „Mergeți în pace, încălziți‑vă și săturați‑vă!” fără să le dea cele necesare trupului? 17 Tot astfel și credința: dacă n‑are fapte, este moartă în ea însăși.
18 Cineva însă ar putea zice: „Tu ai credință, iar eu am fapte.” Arată‑mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința mea din faptele mele ! 19 Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci; dar și demonii cred, și se înfioară!
20 Vrei deci să înțelegi, om nesocotit, că, fără fapte, credința este zadarnică ? 21 Avraam, părintele nostru, n‑a fost el îndreptățit prin fapte când l‑a adus pe Isaac, fiul său, jertfă pe altar? 22 După cum vezi , credința lucra împreună cu faptele lui și, prin fapte, credința a ajuns desăvârșită. 23 Astfel s‑a împlinit Scriptura, care zice: Avraam L‑a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s‑a socotit ca dreptate și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu” . 24 Vedeți, așadar, că prin fapte este îndreptățit omul, și nu numai prin credință! 25 Tot așa, desfrânata Rahav n‑a fost ea îndreptățită prin fapte când i‑a găzduit pe soli și i‑a scos afară pe alt drum? 26 După cum trupul fără duh este mort, tot astfel și credința fără fapte este moartă.
Prejudecățile și Legea împărătească
1 Frații mei, să nu vă trăiți viața de credință în Domnul nostru Isus Cristos, Domnul gloriei, favorizând pe cineva. 2 Căci, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur, într-o haină strălucitoare, și intră și un sărac, îmbrăcat într-o haină murdară, 3 iar voi îi dați atenție celui ce poartă haina strălucitoare și-i spuneți: „Tu așază-te aici, pe locul acesta bun!“, pe când celui sărac îi spuneți: „Tu stai acolo!“ sau „Așază-te lângă scăunașul meu!“, 4 oare n-ați făcut voi deosebire în voi înșivă și n-ați devenit voi judecători cu gânduri rele?
5 Ascultați, frații mei preaiubiți! Nu i-a ales oare Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să fie bogați în credință și moștenitori ai Împărăției pe care le-a promis-o celor ce-L iubesc? 6 Însă voi l-ați disprețuit pe cel sărac! Oare nu cei bogați vă asupresc și vă târăsc prin tribunale? 7 Oare nu ei blasfemiază Numele bun care este chemat peste voi? 8 Așadar, dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“ , bine faceți. 9 Dar dacă favorizați pe cineva, comiteți un păcat și sunteți condamnați de Lege ca fiind unii care o încalcă. 10 Fiindcă oricine păzește întreaga Lege, dar încalcă o singură poruncă , s-a făcut vinovat de încălcarea tuturor poruncilor . 11 Căci Cel Ce a spus: „Să nu comiți adulter“ , a spus și: „Să nu ucizi“ . Așadar, dacă nu comiți adulter, dar ucizi, ai devenit unul care încalcă Legea. 12 În felul acesta să vorbiți și să trăiți, ca unii care urmează să fie judecați prin legea libertății. 13 Căci judecata va fi fără milă față de cel ce n-a arătat milă. Mila triumfă asupra judecății.
Credința și fapta
14 Frații mei, la ce folos dacă cineva spune că are credință, dar nu are fapte? Poate o astfel de credință să-l mântuiască? 15 Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana zilnică, 16 iar unul dintre voi le spune: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, la ce folos? 17 Tot astfel și credința, dacă nu are fapte este moartă în ea însăși.
18 Dar va spune cineva: „Tu ai credință, iar eu am fapte. Arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința mea prin faptele mele. 19 Tu crezi că Dumnezeu este Unul, și bine faci. Dar și demonii cred… și se înfioară!“. 20 Ah, om de nimic, vrei deci să înțelegi că, fără fapte, credința este nefolositoare? 21 Avraam, tatăl nostru, n-a fost el îndreptățit prin fapte, atunci când l-a oferit pe altar pe fiul său Isaac? 22 Înțelegi? Credința lucra împreună cu faptele lui, și, prin fapte, credința lui a fost făcută desăvârșită. 23 Astfel, a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam a crezut în Dumnezeu, și aceasta i-a fost considerată dreptate“ . Și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“. 24 Vedeți, așadar, că un om este îndreptățit prin fapte, și nu numai prin credință. 25 Tot așa și prostituata Rahab: n-a fost ea îndreptățită prin fapte, atunci când i-a primit ca oaspeți pe mesageri și i-a trimis apoi pe un alt drum? 26 Căci așa cum trupul fără duh este mort, tot astfel și credința fără fapte este moartă.