Împărțirea țării de la apus de Iordan
1 Acestea sunt locurile pe care le‑au primit fiii lui Israel ca moștenire în țara Canaanului și pe care li le‑au împărțit preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, și capii de familie din semințiile fiilor lui Israel. 2 Împărțirea s‑a făcut prin sorți , cum poruncise DOMNUL prin Moise, pentru cele nouă seminții și jumătate. 3 Căci Moise le dăduse o moștenire celor două seminții și jumătate de cealaltă parte a Iordanului, dar leviților nu le dăduse moștenire printre seminții.
4 Fiii lui Iosif alcătuiau două seminții: Manase și Efraim; și leviților nu li s‑a dat parte în țară, în afară de cetățile pentru locuit, cu pășunile din jur pentru turmele și averile lor. 5 Fiii lui Israel au făcut întocmai după poruncile pe care i le dăduse lui Moise DOMNUL și au împărțit țara.
Caleb cucerește Hebronul
6 Fiii lui Iuda s‑au apropiat de Iosua la Ghilgal; și Caleb, fiul lui Iefune, chenizitul , i‑a zis: „Știi ce i‑a spus DOMNUL lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine și la tine la Cadeș‑Barnea . 7 Eram în vârstă de patruzeci de ani când m‑a trimis Moise, robul DOMNULUI, din Cadeș‑Barnea, ca să cercetez țara, și i‑am adus știri așa cum îmi spunea inima mea. 8 Frații mei care se suiseră împreună cu mine au înmuiat inima poporului, dar eu L‑am urmat în totul pe DOMNUL, Dumnezeul meu. 9 Și, în ziua aceea, Moise a jurat și a zis: «Negreșit, țara în care a călcat piciorul tău va fi moștenirea ta pe vecie, pentru tine și copiii tăi, pentru că L‑ai urmat în totul pe DOMNUL, Dumnezeul meu.»
10 Acum, iată, DOMNUL m‑a ținut în viață, cum a spus. Sunt patruzeci și cinci de ani de când DOMNUL i‑a spus lui Moise acest cuvânt, când umbla Israel prin pustie, și acum, iată, sunt în vârstă de optzeci și cinci de ani. 11 Dar sunt tot atât de tare astăzi ca în ziua când m‑a trimis Moise. Am tot atâta putere câtă aveam atunci, pentru luptă, pentru plecare sau pentru întoarcere . 12 Dă‑mi deci muntele acesta despre care a vorbit DOMNUL în ziua aceea, căci ai auzit atunci că acolo sunt anachimi și că sunt cetăți mari și întărite! Poate că DOMNUL va fi cu mine și‑i voi izgoni , cum a spus DOMNUL.”
13 Iosua l‑a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune, și i‑a dat ca moștenire Hebronul. 14 Astfel, Caleb, fiul lui Iefune, chenizitul, a primit ca moștenire până în ziua de azi Hebronul , pentru că Îl urmase în totul pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel. 15 (Mai înainte, Hebronul se chema Chiriat‑Arba, după numele celui mai mare dintre anachimi.) Apoi, țara s‑a potolit de război.
Teritoriul repartizat în Cisiordania
1 Acestea sunt teritoriile primite ca moștenire de către fiii lui Israel în țara Canaanului, teritorii împărțite de preotul Elazar, de Iosua, fiul lui Nun, și de căpeteniile de familie ale semințiilor fiilor lui Israel. 2 Moștenirea a fost dată prin tragere la sorți, așa cum poruncise Domnul prin Moise, celor nouă seminții și jumătate. 3 Căci Moise dăduse o moștenire celor două seminții și jumătate de cealaltă parte a Iordanului, însă leviților nu le dăduse nicio moștenire printre ei. 4 Căci urmașii lui Iosif erau două seminții – Manase și Efraim – iar ei nu dăduseră leviților niciun teritoriu în țară, ci doar cetăți pentru locuit, împreună cu pășunile acestora pentru turmele și averile lor. 5 Fiii lui Israel făcuseră așa cum Domnul îi poruncise lui Moise și au împărțit țara.
Teritoriul moștenit de Caleb
6 Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal, iar Caleb, fiul chenizitului Iefune, i-a zis: „Tu știi ce i-a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, despre mine și despre tine, când eram la Kadeș-Barnea. 7 Eu aveam patruzeci de ani atunci când Moise, slujitorul Domnului, m-a trimis din Kadeș-Barnea să cercetez țara, iar eu i-am adus vești potrivit cu ceea ce era în inima mea. 8 Frații mei, care merseseră împreună cu mine, au descurajat inima poporului, însă eu L-am urmat pe deplin pe Domnul, Dumnezeul meu. 9 În acea zi, Moise mi-a jurat, zicând: «Teritoriul pe unde ai mers va fi moștenirea ta și a urmașilor tăi pentru totdeauna, pentru că ai urmat pe deplin calea Domnului, Dumnezeul tău» .
10 Acum, iată că Domnul m-a ținut în viață, așa cum a spus. Sunt patruzeci și cinci de ani de când Domnul i-a spus aceste cuvinte lui Moise, pe vremea când Israel străbătea deșertul, și iată-mă astăzi în vârstă de optzeci și cinci de ani! 11 Sunt la fel de puternic astăzi ca în ziua în care m-a trimis Moise și am tot atâta vigoare cât aveam atunci, pentru a merge la luptă și pentru a vă conduce. 12 Dă-mi deci muntele acesta despre care a vorbit Domnul în ziua aceea! Căci tu însuți ai auzit încă de pe atunci că acolo trăiesc anachiții, iar cetățile sunt înalte și fortificate. Poate că Domnul va fi cu mine și îi voi alunga, așa cum a promis Domnul“.
13 Atunci Iosua l-a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune, și i-a dat Hebronul ca moștenire. 14 De aceea Hebronul a rămas moștenirea lui Caleb, fiul chenizitului Iefune, până în ziua aceasta, pentru că L-a urmat pe deplin pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 15 Înainte, Hebronul se numise Chiriat-Arba; Arba fusese un om cu seamă printre anachiți.
După aceea, țara s-a odihnit de război.