Nenorocirile Ierusalimului
Alef
1 Cum stă acum părăsită
cetatea cea plină de popor altădată!
A ajuns ca o văduvă!
Capitala multor neamuri,
stăpână peste provincii,
a ajuns la muncă silnică!
Bet
2 Plânge amarnic noaptea
și‑i curg lacrimi pe obraji.
Nu-i nimeni să-i aline suferința
dintre toți iubiții ei.
Toți prietenii ei au trădat‑o;
acum îi sunt vrăjmași.
Ghimel
3 Iuda a ajuns în exil ,
umilit de suferință și de multă robie.
Locuiește printre neamuri
și nu găsește loc de odihnă.
Toți cei ce-l urmăreau l‑au ajuns
când nu mai avea nicio ieșire.
Dalet
4 Drumurile Sionului sunt îndoliate,
căci pelerinii nu mai vin la sărbători;
toate porțile lui sunt pustii,
preoții oftează;
fecioarele lui sunt mâhnite
și el însuși este amărât.
He
5 A ajuns condus de dușmani ,
vrăjmașii lui sunt fără grijă,
căci DOMNUL l‑a făcut să sufere
din pricina mulțimii păcatelor lui;
copiii lui au plecat în robie,
mânați înaintea vrăjmașului.
Vav
6 S‑a dus de la fiica Sionului
toată splendoarea ei.
Căpeteniile ei au ajuns ca niște cerbi
care nu găsesc pășune
și merg vlăguiți de puteri
înaintea celor ce-i gonesc.
Zayin
7 În zile de necaz și pribegie,
Ierusalimul își aduce aminte
de toate scumpeturile
de care avea odinioară parte,
cum cădea poporul lui în mâna dușmanului
și nimeni nu-i venea în ajutor,
iar vrăjmașii se uitau la el
și râdeau de sfârșitul lui.
Het
8 Greu a păcătuit Ierusalimul!
De aceea a ajuns de batjocură.
Toți cei ce‑l prețuiau îl disprețuiesc
văzându‑i goliciunea ,
și el însuși oftează
și se întoarce cu spatele.
Tet
9 Necurăția era în poalele lui
și nu se gândea la sfârșitul său.
Spre uimirea tuturor, s-a prăbușit
și nu este nimeni să‑i aline durerea.
„Uită-Te, DOAMNE la nenorocirea mea,
vezi cum triumfă vrăjmașul!”
Yod
10 Dușmanul a pus mâna
pe toate odoarele lui;
ba încă a văzut cum în sanctuarul lui
intrau păgânii,
despre care Tu porunciseși
să nu intre în adunarea Ta!
Kaf
11 Tot poporul lui suspină
căutând pâine;
și‑a dat scumpeturile pe hrană
numai ca să‑și țină viața.
„Uită‑Te, DOAMNE, și privește
cât sunt de disprețuit!
Lamed
12 Să nu vă ajungă și pe voi, trecătorilor!
Priviți, mai degrabă, și vedeți
dacă mai este vreo durere ca a mea,
ca durerea cu care am fost lovit
și cu care m‑a întristat DOMNUL
în ziua mâniei Lui aprinse!
Mem
13 Mi‑a aruncat de sus un foc,
mi l-a azvârlit în oase;
mi‑a întins un laț sub picioare,
m‑a făcut să dau înapoi.
M‑a lăsat pustiu
și bolnav în fiecare zi.
Nun
14 El a vegheat asupra răzvrătirilor mele,
care sunt urzite de mâna mea
și s-au urcat pe grumazul meu.
Da, mi-a doborât puterea;
Domnul m-a dat în mâna celor
cărora nu le pot sta împotrivă.
Sameh
15 Domnul i-a trântit la pământ
pe toți vitejii din mijlocul meu;
a vestit împotriva mea o vreme hotărâtă
în care să-mi zdrobească flăcăii;
pe fecioarele din casa lui Iuda
Domnul le-a călcat în teasc.
Ayin
16 De aceea plâng,
îmi varsă lacrimi ochii,
căci S‑a depărtat de mine Mângâietorul ,
Cel ce îmi înviora sufletul;
copiii mei sunt îngroziți,
căci vrăjmașul a biruit.”
Pe
17 Sionul întinde mâinile rugător,
și nimeni nu‑l mângâie.
DOMNUL i-a trimis împotriva lui Iacov
pe vrăjmașii lui de jur împrejur;
iar Ierusalimul, în ochii lor,
a devenit un morman de gunoi.
Țade
18 „Dar DOMNUL este drept în judecata Lui ,
pentru că m‑am răzvrătit împotriva cuvântului Lui.
Ascultați, popoare toate,
și priviți‑mi durerea!
Fecioarele mele și flăcăii mei
au luat calea robiei.
Qof
19 I‑am chemat pe iubiții mei,
dar ei mi‑au înșelat așteptările;
preoții și bătrânii mei
au murit în cetate,
pe când își căutau de mâncare
ca să se țină în viață.
Reș
20 Privește, DOAMNE, cât sunt de necăjit!
Îmi fierb măruntaiele în mine,
mi se întoarce inima înăuntrul meu
pentru că am fost atât de îndărătnic.
Afară sabia m‑a lăsat fără copii,
în casă este numai moarte.
Șin
21 M‑au auzit gemând,
dar nimeni nu m‑a mângâiat.
Toți dușmanii mei au auzit de nenorocirea mea
și s‑au bucurat de ce mi-ai făcut.
Adu și peste ei ziua pe care ai vestit-o :
să ajungă și ei ca mine!
Tav
22 Să vină înaintea Ta toată răutatea lor
și să Te porți cu ei
cum te‑ai purtat cu mine
pentru toate răzvrătirile mele!
Căci multe sunt gemetele mele
și inima îmi este bolnavă .”
Ierusalimul pustiit
1 Cum stă singură cetatea
care odinioară era plină de oameni!
Cum a ajuns asemenea văduvei,
ea, care era mare între națiuni!
Ea, care era o prințesă printre țări,
a devenit o sclavă.
2 Plânge amarnic în timpul nopții
și lacrimile-i curg pe obraz.
Dintre toți iubiții ei,
nu mai există niciunul care s-o aline.
Toți prietenii au trădat-o,
devenindu-i dușmani.
3 După multă suferință și muncă grea,
Iuda s-a dus în captivitate.
Locuiește printre națiuni
și nu găsește un loc de odihnă.
Toți urmăritorii lui l-au ajuns
chiar în mijlocul necazului lui.
4 Drumurile Sionului bocesc,
căci nimeni nu mai vine la sărbători.
Toate porțile lui sunt distruse,
iar preoții săi suspină.
Fecioarele lui sunt mâhnite
și el însuși este plin de amărăciune.
5 Vrăjmașii lui au devenit stăpâni
și dușmanii lui au parte de bine.
Căci Domnul l-a făcut să sufere
din cauza mulțimii fărădelegilor sale.
Copiii lui au mers în exil,
captivi înaintea dușmanului.
6 S-a dus de la fiica Sionului
toată măreția ei!
Prinții săi au ajuns ca niște cerbi
care nu găsesc pășune,
care fug, dar fără putere,
dinaintea urmăritorului.
7 În zilele necazului și ale rătăcirii lui,
Ierusalimul își aduce aminte
de toate bogățiile
pe care le-a avut în zilele de odinioară.
Când poporul lui a căzut în mâna dușmanului,
nimeni nu i-a sărit în ajutor.
Dușmanii l-au privit și au râs
pe seama prăbușirii lui.
8 Cetatea Ierusalimului a păcătuit mult
și de aceea a ajuns murdară.
Toți aceia care o cinsteau, acum o disprețuiesc,
fiindcă i-au văzut goliciunea.
Ea însăși suspină
și își întoarce fața.
9 Necurăția era pe rochia ei;
nu s-a gândit la sfârșitul său.
Căderea ei a fost de neînțeles;
n-a avut niciun mângâietor.
„Privește-mi, Doamne, durerea,
căci dușmanul a triumfat!“
10 Vrăjmașul a întins mâna
peste toate lucrurile ei prețioase.
Mai mult, ea a văzut națiunile
intrând în sfântul ei Lăcaș,
cărora Tu le porunciseși
să nu intre în adunarea Ta.
11 Tot poporul suspină,
căutând pâine.
Ei și-au dat lucrurile lor prețioase pe mâncare,
ca să-și păstreze viața.
Privește, Doamne, și uită-Te cu atenție,
căci sunt disprețuită!
12 Nu înseamnă nimic pentru voi,
cei care treceți pe lângă mine ?
Priviți și vedeți
dacă există vreo durere asemenea durerii mele,
cu care Domnul m-a făcut să sufăr
în ziua mâniei Lui!
13 Din înălțimi a trimis un foc,
care mi-a pătruns în oase.
A întins un laț picioarelor mele
și m-a răsturnat.
M-a lăsat să fiu pustiit,
și acum sufăr toată ziua.
14 Fărădelegile mele au fost prinse într-un jug
și împletite de mâna Sa.
Ele apasă asupra gâtului meu,
frângându-mi puterea.
Stăpânul m-a dat în mâinile dușmanilor,
fără ca eu să mă pot împotrivi.
15 Stăpânul i-a lepădat din mijlocul meu
pe toți cei măreți.
El a convocat o adunare împotriva mea,
ca să-mi zdrobească tinerii.
Stăpânul a călcat-o în picioare,
pe fata fecioară a lui Iuda,
așa cum se zdrobesc strugurii în presă.
16 De aceea îmi plâng ochii;
din ochi îmi coboară lacrimi.
Căci Mângâietorul S-a îndepărtat de mine,
El, Cel Ce îmi înviora sufletul.
Fiii mei sunt îngroziți,
căci dușmanul a învins.
17 Sionul își întinde mâinile rugător,
dar nu este nimeni să-l mângâie.
Domnul a dat o poruncă cu referire la Iacov
ca vecinii lui să-i fie dușmani;
Ierusalimul a ajuns
o necurăție în mijlocul lor.
18 Domnul este drept,
căci m-am răzvrătit împotriva poruncii Lui.
Ascultați-mă, vă rog, toate popoarele!
Priviți la durerea mea!
Fecioarele și tinerii mei
au mers în captivitate.
19 Mi-am chemat iubiții,
însă ei m-au trădat.
Preoții și bătrânii mei
și-au dat suflarea în cetate,
în timp ce căutau mâncare
ca să-și păstreze viața.
20 Privește, Doamne, cât sunt de nenorocit!
Măruntaiele-mi fierb;
inima mi se zvârcolește înăuntrul meu,
căci am fost foarte răzvrătit!
Afară, sabia m-a lăsat fără copii,
iar în casă, ea este precum moartea.
21 Oamenii m-au auzit suspinând,
dar nimeni nu m-a mângâiat.
Toți dușmanii mei au aflat de nenorocirea mea
și s-au bucurat de ce ai făcut.
Adu ziua pe care ai vestit-o!
Să fie și ei ca mine!
22 Să vină toată răutatea lor înaintea Ta;
și poartă-Te cu ei
la fel cum Te-ai purtat cu mine,
din cauza tuturor fărădelegilor mele.
Căci suspinele mele sunt multe,
iar inima-mi este sleită!