Juruințele
1 DOMNUL i‑a vorbit lui Moise astfel: 2 „Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Dacă făgăduiește cineva oameni prin juruință, ei să fie ai DOMNULUI, după socoteala ta. 3 Astfel să fie socoteala ta: dacă este un bărbat între douăzeci și șaizeci de ani, prețul hotărât de tine să fie de cincizeci de sicli de argint , după siclul Sfântului Lăcaș; 4 dacă este femeie, prețul hotărât de tine să fie de treizeci de sicli; 5 dacă are vârsta cuprinsă între cinci și douăzeci de ani, prețul hotărât de tine să fie de douăzeci de sicli pentru un băiat și zece sicli pentru o fată; 6 dacă are vârsta cuprinsă între o lună și cinci ani, prețul hotărât de tine să fie de cinci sicli de argint pentru un băiat și trei sicli de argint pentru o fată; 7 dacă este în vârstă de peste șaizeci de ani, prețul hotărât de tine să fie de cincisprezece sicli pentru un bărbat și zece sicli pentru o femeie. 8 Dacă este prea sărac pentru prețul hotărât de tine, să fie adus înaintea preotului și preotul să‑i hotărască prețul; după cum îi dă mâna celui care s‑a jurat, așa să fie socoteala preotului.
9 Dacă este vorba de animalele din care se aduce dar pentru DOMNUL, orice animal dăruit DOMNULUI va fi ceva sfânt: 10 să nu fie înlocuit și să nu fie schimbat unul bun cu altul rău, nici unul rău cu altul bun; dacă s‑ar întâmpla să fie înlocuit un animal cu altul, și unul, și celălalt vor fi sfinte. 11 Dacă este vorba de animalele necurate, din care nu se poate aduce dar pentru DOMNUL, animalul să fie adus înaintea preotului 12 și preotul să îi hotărască prețul; bun sau rău, va rămâne după cum a hotărât preotul. 13 Dacă cel care a făcut juruința vrea să‑l răscumpere, să adauge o cincime la prețul hotărât de tine.
14 Dacă cineva își închină DOMNULUI casa, preotul să‑i facă socoteala; bună sau rea, va rămâne la prețul hotărât de preot. 15 Dacă cel ce și‑a închinat casa vrea s‑o răscumpere, să adauge o cincime la prețul care i s‑a socotit, și va fi a lui.
16 Dacă cineva Îi închină DOMNULUI un ogor din proprietatea lui, socoteala ta să fie în acord cu sămânța lui, și anume cincizeci de sicli de argint pentru fiecare omer de sămânță de orz. 17 Dacă își închină ogorul cu începere chiar din anul jubiliar, să rămână la socoteala ta, 18 dar, dacă își închină ogorul după anul jubiliar, atunci preotul să‑i hotărască prețul după numărul anilor rămași până la anul jubiliar și să‑l scadă din socoteala ta. 19 Dacă cel ce și‑a închinat ogorul vrea neapărat să‑l răscumpere, să mai adauge o cincime la prețul hotărât de tine, și ogorul să rămână al lui. 20 Dacă nu își răscumpără ogorul, ci îl vinde altui om, nu va mai putea fi răscumpărat. 21 Și când va fi eliberat la jubileu , este un lucru sfânt închinat DOMNULUI, ca un ogor pus deoparte : să fie proprietatea preotului.
22 Dacă cineva Îi închină DOMNULUI un ogor cumpărat de el, care nu face parte din proprietatea lui, 23 preotul să‑i hotărască prețul după socoteala ta până la anul jubiliar, și omul acela să plătească în aceeași zi prețul hotărât de tine, ca lucru sfânt închinat DOMNULUI. 24 În anul jubiliar , ogorul să se întoarcă la acela de la care fusese cumpărat și din a cărui proprietate făcea parte. 25 Orice socoteală a ta să se facă în siclii Sfântului Lăcaș. (Siclul să fie de douăzeci de ghere.)
26 Totuși, pe întâiul născut al animalului, fiindcă deja este al DOMNULUI ca întâi născut, nimeni nu va putea să‑l închine DOMNULUI; fie bou, fie miel, este al DOMNULUI. 27 Cât despre animalele necurate, să fie răscumpărate după socoteala ta, adăugând la ea încă o cincime; dacă nu sunt răscumpărate, să fie vândute după socoteala ta. 28 Ceea ce a fost pus deoparte – adică ceea ce un om hărăzește DOMNULUI din ce are, fie om, fie animal, fie un ogor aflat în proprietatea lui – nu se va putea vinde și nu se va putea răscumpăra; orice lucru pus deoparte va fi preasfânt pentru DOMNUL. 29 Niciun om pus deoparte nu va putea fi răscumpărat; să fie omorât negreșit.
30 Orice zeciuială din pământ, fie din sămânța pământului, fie din rodul pomilor, este a DOMNULUI; este un lucru sfânt închinat DOMNULUI. 31 Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime . 32 Orice zeciuială din cirezi și din turme, din tot ce trece pe sub toiagul păstorului , să fie închinată DOMNULUI. 33 Să nu se cerceteze dacă animalul este bun sau rău și să nu se înlocuiască; dacă se înlocuiește un animal cu altul, și unul, și celălalt vor fi sfinte și nu vor putea fi răscumpărate.»”
34 Acestea sunt poruncile pe care i le‑a dat lui Moise DOMNUL pentru fiii lui Israel pe muntele Sinai.
Răscumpărarea lucrurilor închinate
1 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 2 „Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le: «Când un om va închina Domnului anumite persoane printr-un jurământ deosebit, să o facă după evaluarea ta. 3 Evaluarea ta, pentru un bărbat de la douăzeci până la șaizeci de ani, să fie o evaluare de cincizeci de șecheli de argint, după șechelul Lăcașului. 4 Dacă este o femeie, evaluarea ta să fie de treizeci de șecheli. 5 Dacă are între cinci și douăzeci de ani, evaluarea ta să fie de douăzeci de șecheli pentru un băiat și de zece șecheli pentru o fată. 6 Dacă are între o lună și cinci ani, evaluarea ta să fie de cinci șecheli de argint pentru un băiat și de trei șecheli de argint pentru o fată. 7 Dacă omul are șaizeci de ani sau mai mult, atunci evaluarea ta pentru un bărbat să fie de cincisprezece șecheli, iar pentru o femeie să fie de zece șecheli. 8 Dacă este prea sărac ca să poată plăti evaluarea ta, să-l înfățișeze înaintea preotului, și preotul să-i facă o altă evaluare. Preotul să facă o evaluare potrivit cu mijloacele pe care le are cel ce a făcut jurământul.
9 Dacă este vorba de un animal care poate fi adus Domnului ca ofrandă, tot ceea ce va fi oferit din el Domnului va fi considerat sfânt. 10 Nu va avea voie să înlocuiască animalul și nici să schimbe unul bun pe altul rău sau unul rău pe altul bun. Dacă un animal este înlocuit cu un altul, atunci și unul, și celălalt vor fi considerați sfinți. 11 Dacă este vorba de un animal necurat, care nu poate fi adus Domnului ca ofrandă, animalul să fie adus înaintea preotului. 12 Preotul să-l evalueze ca să vadă dacă este bun sau rău, iar acesta va rămâne la evaluarea făcută de preot. 13 Dacă vrea să-l răscumpere, să mai adauge o cincime la evaluarea lui.
14 Dacă un om Îi va închina Domnului locuința sa, preotul s-o evalueze ca să vadă dacă este bună sau rea, iar aceasta va rămâne la evaluarea făcută de preot. 15 Dacă cel care și-a închinat locuința vrea s-o răscumpere, să adauge o cincime la evaluarea ei și va fi a lui.
16 Dacă un om Îi va închina Domnului un teren din moșia lui, evaluarea lui să fie făcută ținând cont de sămânța necesară cultivării lui: cincizeci de șecheli de argint la un homer de sămânță de orz. 17 Dacă va închina terenul în Anul de veselie, acesta să rămână la evaluarea ta, 18 dar dacă va închina terenul după Anul de veselie, atunci preotul să-i calculeze prețul în funcție de anii care mai rămân până la următorul an de veselie, după care să-l scadă din evaluarea ta. 19 Dacă cel care închină terenul va dori vreodată să-l răscumpere, atunci să adauge o cincime la prețul evaluării tale, și terenul va fi al lui. 20 Dar dacă nu va dori să-și răscumpere terenul sau dacă îl va vinde altui om, atunci nu va mai putea fi răscumpărat. 21 În Anul de veselie, când terenul va fi restituit, va fi închinat Domnului, ca un teren oferit Lui pe deplin, și va fi proprietatea preotului.
22 Dacă cineva închină Domnului un teren pe care l-a cumpărat, care nu este parte din moșia lui, 23 preotul să calculeze cât trebuie să fie prețul până la Anul de veselie, iar el să plătească în aceeași zi conform evaluării tale, evaluare stabilită pentru un lucru închinat Domnului. 24 În Anul de veselie terenul acela să fie dat înapoi celui de la care fusese cumpărat, din moșia căruia făcea parte. 25 Toate evaluările să fie făcute după șechelul Lăcașului, care are douăzeci de ghere.
26 Însă nimeni nu va putea închina întâiul născut al animalelor, care este deja al Domnului ca întâi născut. Fie bou, fie oaie, este al Domnului. 27 Însă, dacă este un animal necurat, atunci să-l răscumpere după evaluarea ta și să adauge o cincime la ea. Dacă nu va fi răscumpărat, să fie vândut după evaluarea ta.
28 Orice lucru oferit, pe care un om îl oferă pe deplin Domnului din tot ce este al lui, fie om, fie animal, fie vreun teren din moșia lui, nu va putea fi vândut sau răscumpărat. Orice lucru oferit astfel va fi preasfânt pentru Domnul.
29 Orice persoană oferită Domnului , care a fost oferită pe deplin dintre oameni, nu va putea fi răscumpărată. Va trebui să fie omorâtă.
30 Toate zeciuielile din pământ, fie din sămânța pământului, fie din rodul pomilor, sunt ale Domnului. Ele sunt închinate Domnului. 31 Dacă un om va dori să răscumpere ceva din zeciuiala sa, să mai adauge o cincime la ea. 32 Toate zeciuielile din cirezi sau din turme, tot ce va trece pe sub toiagul păstorului să fie închinat Domnului. 33 Să nu se cerceteze dacă animalul este bun sau rău și nici să nu se înlocuiască. Dacă-l va înlocui cineva, atunci ambele animale vor fi sfinte, atât animalul înlocuit, cât și celălalt și nu vor putea fi răscumpărate»“.
34 Acestea sunt poruncile pe care i le-a dat Domnul lui Moise pe muntele Sinai, pentru fiii lui Israel.