Vindecarea robului unui centurion
(Matei 8:5‑13. Ioan 4:43‑54)1 După ce a sfârșit de rostit toate aceste cuvinte ale Sale în auzul poporului, Isus a intrat în Capernaum. 2 Robul unui centurion, la care acesta ținea foarte mult, era bolnav, pe moarte. 3 Auzind despre Isus, centurionul a trimis la El câțiva bătrâni ai iudeilor, ca să‑L roage să vină și să‑i vindece robul. 4 Aceștia au venit la Isus și L‑au rugat stăruitor, zicând: „Merită să‑i faci acest bine , 5 căci iubește neamul nostru, iar sinagoga el ne‑a zidit‑o.” 6 Isus a plecat cu ei, dar, când a ajuns aproape de casă, centurionul a trimis la El niște prieteni să‑I spună: „Doamne, nu Te osteni, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu! 7 De aceea nici nu m‑am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci spune un cuvânt, și slujitorul meu va fi vindecat. 8 Căci și eu sunt om aflat sub autoritate și am sub mine soldați; iar când îi zic unuia: «Du‑te!», se duce, când îi zic altuia: «Vino!», vine, și când îi zic robului meu: «Fă asta!», face.” 9 La auzul acestor vorbe, Isus S‑a mirat de el și, întorcându‑Se către mulțimea care‑L urma, a zis: „Vă spun că nici în Israel n‑am găsit o asemenea credință!” 10 Când s‑au întors acasă, cei trimiși l‑au găsit sănătos pe robul [care fusese bolnav].
Învierea fiului văduvei din Nain
11 După aceea, Isus S‑a dus într‑o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui și o mulțime numeroasă. 12 Când S‑a apropiat de poarta cetății, iată că duceau la groapă un mort, singurul fiu al mamei sale, care era văduvă; și împreună cu ea era o mulțime destul de mare din cetate. 13 Când a văzut‑o, Domnului I s‑a făcut milă de ea și i‑a zis: „Nu plânge!” 14 Apoi S‑a apropiat și S‑a atins de raclă, iar cei care o duceau s‑au oprit. El a zis: „Tinere, scoală‑te , îți spun!” 15 Mortul s‑a ridicat în capul oaselor și a început să vorbească, iar Isus l‑a dat mamei lui. 16 Toți au fost cuprinși de frică și‑L slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s‑a ridicat între noi” și „Dumnezeu a cercetat poporul Său.” 17 Cuvântul acesta despre El s‑a răspândit în toată Iudeea și în tot ținutul dimprejur.
Trimișii lui Ioan Botezătorul
(Matei 11:2‑19)18 Ucenicii lui Ioan l‑au înștiințat despre toate acestea. Ioan i‑a chemat pe doi dintre ei 19 și i‑a trimis la Domnul să‑I spună: „Tu ești Cel care vine sau să așteptăm pe altul?” 20 Când au ajuns la El, oamenii I‑au zis: „Ioan Botezătorul ne‑a trimis la Tine să‑Ți spunem: «Tu ești Cel care vine sau să așteptăm pe altul?»” 21 Chiar în ceasul acela Isus îi vindeca pe mulți de boli, de neputințe și de duhuri rele și multor orbi le dăruia vederea. 22 Și le‑a răspuns zicând: „Mergeți și spuneți‑i lui Ioan ce vedeți și auziți:
orbii își capătă vederea , șchiopii umblă ,
leproșii sunt curățiți, surzii aud ,
morții învie, iar săracilor li se aduc vești bune .
23 Ferice de cel care nu se poticnește din pricina Mea!”
24 După ce au plecat trimișii lui Ioan, Isus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustiu? O trestie clătinată de vânt? 25 Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei care poartă haine scumpe și care trăiesc în desfătări sunt în casele regilor. 26 Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un profet? Da, vă spun, chiar mai mult decât un profet. 27 El este acela despre care s‑a scris:
Iată, trimit înaintea Feței Tale pe solul Meu,
care va pregăti calea înaintea Ta.
28 Vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan [Botezătorul]. Totuși cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el. 29 Și toți oamenii, când au auzit, chiar și vameșii, au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan, 30 dar fariseii și învățătorii Legii au respins planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui. 31 Cu cine‑i voi asemăna așadar pe oamenii din generația aceasta și cu cine se aseamănă ei? 32 Sunt asemenea unor copii care stau în piață și strigă unii către alții:
«V‑am cântat din fluier, și n‑ați jucat;
v‑am cântat de jale, și n‑ați plâns.»
33 Căci a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine și nebând vin, iar voi ziceți: «Are demon!» 34 A venit Fiul Omului, care mănâncă și bea, iar voi ziceți: «Iată un mâncău și un bețiv, prieten cu vameșii și cu păcătoșii.» 35 Dar înțelepciunea a fost găsită dreaptă de toți copiii ei.”
Isus iartă o femeie păcătoasă
36 Unul dintre farisei L‑a poftit să mănânce acasă la el. Isus a intrat în casa fariseului și S‑a așezat la masă. 37 Și iată că o femeie din cetate, o păcătoasă, aflând că era la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu mir. 38 Și, cum stătea în spate, lângă picioarele lui Isus , și plângea, a început să‑I stropească picioarele cu lacrimi și să I le șteargă cu părul capului ei; Îi săruta picioarele și le ungea cu mir. 39 Când a văzut aceasta, fariseul care‑L chemase a zis în sinea lui: „Acesta , dacă ar fi profet, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care‑L atinge, ar ști că este o păcătoasă!” 40 Drept răspuns, Isus i‑a zis: „Simone, am ceva să‑ți spun!” „Spune, Învățătorule”, I‑a zis el. 41 „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de dinari , iar celălalt cu cincizeci. 42 Fiindcă n‑aveau cu ce plăti, i‑a iertat pe amândoi. [Spune,] care dintre ei îl va iubi mai mult?” 43 Simon I‑a răspuns: „Socotesc că acela căruia i‑a iertat mai mult.” Iar El i‑a zis: „Drept ai judecat.” 44 Apoi S‑a întors spre femeie și i‑a zis lui Simon: „O vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și nu Mi‑ai dat apă pentru picioare, dar ea Mi‑a stropit picioarele cu lacrimi și Mi le‑a șters cu părul [capului] ei. 45 Sărutare nu Mi‑ai dat, dar ea, de când am intrat, n‑a încetat să‑Mi sărute picioarele. 46 Capul nu Mi l‑ai uns cu untdelemn , dar ea Mi‑a uns picioarele cu mir. 47 De aceea îți spun: păcatele ei cele multe sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin, iubește puțin.” 48 Apoi i‑a zis femeii : „Păcatele îți sunt iertate!” 49 Iar comesenii au început să zică în sinea lor: „Cine este acesta care iartă și păcatele?” 50 Dar Isus i‑a zis femeii: „Credința ta te‑a mântuit; mergi în pace!”
Credința centurionului
(Mt. 8:5-13)1 După ce a terminat de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, Isus a intrat în Capernaum. 2 Un sclav al unui centurion, sclav pe care acesta îl aprecia, era bolnav, aproape de moarte. 3 Când centurionul a auzit despre Isus, i-a trimis la El pe niște bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină și să-i vindece sclavul. 4 Ei au venit la Isus și L-au rugat insistent, zicând: „El merită să-i îndeplinești această cerere , 5 căci iubește națiunea noastră și ne-a construit sinagoga“.
6 Isus a plecat împreună cu ei, dar n-ajunsese prea departe de casă, când centurionul i-a trimis pe prietenii lui ca să-I spună: „Doamne, nu Te mai deranja, căci nu merit să intri sub acoperișul meu! 7 De aceea nici n-am considerat că merit să vin eu însumi la Tine! Prin urmare, spune un cuvânt și fă ca slujitorul meu să fie vindecat astfel! 8 Căci și eu sunt un om pus sub autoritate și am soldați în subordinea mea. Când îi spun unuia: «Du-te!», el se duce. Când îi spun altuia: «Vino!», el vine. Iar când îi spun sclavului meu: «Fă asta!», el face“.
9 Isus a rămas uimit de el când a auzit aceste lucruri și S-a întors spre mulțimea care-L urma, zicând: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit atâta credință!“.
10 Când cei trimiși s-au întors acasă, l-au găsit pe sclav însănătoșit.
Învierea fiului văduvei din Nain
11 Curând după aceea, Isus S-a dus într-o cetate numită Nain, iar ucenicii Lui și o mare mulțime de oameni au mers cu El. 12 Când S-a apropiat de poarta cetății, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei lui, care era văduvă. O mulțime destul de mare din cetate era împreună cu ea. 13 Când a văzut-o Domnul, I s-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge!“.
14 Apoi S-a apropiat și a atins sicriul, iar cei care-l duceau s-au oprit. Isus a zis: „Tinere, ție îți vorbesc: ridică-te!“. 15 Cel mort s-a ridicat și a început să vorbească, iar Isus l-a dat mamei sale.
16 Pe toți i-a cuprins frica și Îl glorificau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet S-a ridicat între noi!“ și „Dumnezeu a venit în ajutorul poporului Său!“. 17 Vestea aceasta despre El s-a răspândit în toată Iudeea și în întreaga vecinătate.
Isus și Ioan Botezătorul
(Mt. 11:2-19)18 Ucenicii lui Ioan l-au anunțat pe acesta cu privire la toate aceste lucruri.
Ioan i-a chemat pe doi dintre ucenicii săi 19 și i-a trimis la Domnul cu un mesaj , zicând:
‒ Tu ești Cel Care urmează să vină sau să așteptăm pe altul?
20 Ei au venit deci la Isus și I-au zis:
‒ Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: „Tu ești Cel Care urma să vină sau să așteptăm pe altul?“.
21 Chiar în ceasul acela Isus i-a vindecat pe mulți de boli, de chinuri și de duhuri rele, și multor orbi le-a dăruit vederea.
22 Isus , răspunzând, le-a zis:
‒ Duceți-vă și anunțați-l pe Ioan cu privire la lucrurile pe care le-ați văzut și le-ați auzit: cei orbi văd, cei ologi umblă, cei leproși sunt curățiți, cei surzi aud, cei morți sunt înviați, iar celor săraci li se vestește Evanghelia. 23 Fericit este cel care nu se îndoiește de Mine!
24 După ce au plecat mesagerii lui Ioan, Isus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în deșert? O trestie clătinată de vânt? 25 Atunci, ce ați ieșit să priviți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine deosebite și trăiesc în lux sunt în palate! 26 Atunci, ce ați ieșit să priviți? Un profet? Vă spun că da, și chiar mai mult decât un profet! 27 Acesta este cel despre care a fost scris:
«Iată, îl trimit înaintea feței Tale pe mesagerul Meu,
care-Ți va pregăti calea înaintea Ta!» .
28 Vă spun că, între cei născuți din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan. Totuși, cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el“ .
29 Tot poporul care L-a auzit, chiar și colectorii de taxe, au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu, fiindcă fuseseră botezați cu botezul lui Ioan. 30 Însă fariseii și învățătorii Legii au respins scopul lui Dumnezeu pentru ei înșiși, nelăsându-se botezați de el.
31 „Așadar, cu cine îi voi asemăna pe oamenii din generația aceasta și asemenea cui sunt ei? 32 Sunt asemenea unor copii care stau în piață și strigă unii la alții, zicând:
«V-am cântat din fluier,
dar n-ați dansat!
V-am cântat de jale,
dar n-ați bocit!».
33 Căci a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, iar voi ziceți: «Are demon!». 34 A venit Fiul Omului mâncând și bând, iar voi ziceți: «Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al colectorilor de taxe și al păcătoșilor!». 35 Totuși, înțelepciunea a fost îndreptățită prin toți copiii ei“.
Femeia păcătoasă și pilda cu cei doi datornici
(Mt. 26:6-13Mc. 14:3-9Ioan 12:1-8)36 Unul dintre farisei L-a rugat pe Isus să mănânce cu el. El a intrat în casa fariseului și S-a așezat să mănânce. 37 Și iată că o femeie păcătoasă din cetate, aflând că El era la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu parfum. 38 Stând în spate, lângă picioarele lui Isus , și plângând, ea a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei și să le șteargă cu părul ei; și-I săruta picioarele și I le ungea cu parfum.
39 Când a văzut acest lucru, fariseul care-L chemase la masă și-a zis:
‒ Dacă Acesta ar fi profet, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care-L atinge, ar ști că este o păcătoasă!
40 Isus, răspunzând, i-a zis:
‒ Simone, am ceva să-ți spun!
El a zis:
‒ Spune, Învățătorule!
41 ‒ Un anume cămătar avea doi datornici. Unul îi datora cinci sute de denari, iar celălalt, cincizeci. 42 Fiindcă n-aveau cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Prin urmare, care dintre ei îl va iubi mai mult?
43 Simon, răspunzând, a zis:
‒ Presupun că acela căruia i-a iertat mai mult!
Isus i-a zis:
‒ Ai judecat corect.
44 Apoi, întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon:
‒ Vezi femeia aceasta? Eu am intrat în casa ta și tu nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei și Mi le-a șters cu părul ei. 45 Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, nu încetează să-Mi sărute picioarele. 46 Tu nu Mi-ai uns capul cu ulei, dar ea Mi-a uns picioarele cu parfum. 47 De aceea îți spun că păcatele ei cele multe sunt iertate. Astfel, ea a iubit mult. Dar cel căruia i se iartă puțin, iubește puțin.
48 Apoi i-a zis femeii:
‒ Păcatele îți sunt iertate!
49 Cei ce ședeau la masă au început să-și zică între ei: „Cine este Acesta Care iartă și păcatele?“.
50 Dar El i-a zis femeii:
‒ Credința ta te-a mântuit. Du-te în pace!