Rugăciunea lui Neemia
1 Cuvintele lui Neemia , fiul lui Hacalia.
În luna Chislev, în al douăzecilea an, pe când eram în cetatea Susa, 2 a venit Hanani, unul dintre frații mei, împreună cu câțiva oameni din Iuda. I‑am întrebat despre rămășița iudeilor întorși din exil și despre Ierusalim. 3 Ei mi‑au răspuns: „Rămășița celor întorși din exil este acolo, în provincie, în mare necaz și ocară; zidul Ierusalimului este plin de spărturi și porțile îi sunt arse de foc.”
4 Când am auzit aceste lucruri, m‑am așezat, am plâns și m‑am jelit multe zile, postind și rugându‑mă înaintea Dumnezeului cerurilor. 5 Apoi am zis:
„O, DOAMNE , Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare și înfricoșător, care ții legământul și îndurarea față de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale! 6 Să ia aminte urechea Ta și ochii să‑Ți fie deschiși: ascultă rugăciunea robului Tău, pe care o aduc înaintea Ta zi și noapte pentru robii Tăi, fiii lui Israel, mărturisind păcatele fiilor lui Israel, pe care le‑am săvârșit împotriva Ta, căci eu și casa tatălui meu am păcătuit! 7 Ne‑am arătat din cale afară de răi și n‑am păzit poruncile Tale, rânduielile și hotărârile pe care i le‑ai dat robului Tău Moise.
8 Te rog, adu‑Ți aminte de cuvintele acestea pe care i le‑ai poruncit robului Tău Moise: «Când veți fi necredincioși , vă voi risipi printre popoare, 9 dar , dacă vă veți întoarce la Mine și dacă veți păzi poruncile Mele și le veți împlini, atunci , chiar dacă veți fi izgoniți la marginea cea mai îndepărtată a cerului, și de acolo vă voi aduna și vă voi aduce iarăși în locul pe care l‑am ales ca să locuiască Numele Meu acolo!» 10 Ei sunt robii Tăi și poporul Tău pe care l‑ai răscumpărat prin puterea Ta cea mare și prin mâna Ta cea tare. 11 O, Stăpâne, să ia aminte urechea Ta la rugăciunea robului Tău și la rugăciunea robilor Tăi, care vor să se teamă de Numele Tău! Te rog, dă‑i astăzi izbândă robului Tău și fă‑l să capete îndurare înaintea omului acestuia!”
Pe atunci, eram paharnicul împăratului.
Rugăciunea lui Neemia
1 Cuvintele lui Neemia, fiul lui Hacalia.
În luna chislev, în al douăzecilea an, în timp ce mă aflam în citadela Susei, 2 unul dintre frații mei, Hanani, a sosit din Iuda împreună cu câțiva bărbați. I-am întrebat despre iudeii care supraviețuiseră, cei rămași după perioada de captivitate, și despre Ierusalim. 3 Ei mi-au răspuns: „Supraviețuitorii, cei care au rămas după perioada de captivitate, sunt acolo, în provincie, în necaz mare și rușine. Zidul Ierusalimului este dărâmat, iar porțile lui sunt arse de foc“.
4 Când am auzit aceste lucruri, m-am așezat jos, am plâns și am bocit câteva zile. Am postit și m-am rugat Dumnezeului cerurilor, 5 zicând:
„O, Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare și de temut, Cel Care Își ține legământul și îndurarea față de cei ce-L iubesc și păzesc poruncile Lui, 6 Te rog, să asculte cu atenție urechile Tale, și ochii Tăi să fie deschiși la rugăciunea mea! Ascultă rugăciunea pe care eu, slujitorul Tău, o rostesc înaintea Ta, zi și noapte, cu privire la fiii lui Israel, slujitorii Tăi. Mărturisesc păcatele fiilor lui Israel, pe care noi le-am comis împotriva Ta. Atât eu, cât și familia mea am păcătuit. 7 Ne-am abătut foarte tare și n-am păzit poruncile, hotărârile și judecățile pe care le-ai poruncit lui Moise, slujitorul Tău. 8 Te rog, adu-Ți aminte de cuvântul pe care i l-ai poruncit lui Moise, slujitorul Tău, zicând: «Dacă veți fi necredincioși, vă voi împrăștia printre popoare, 9 dar, dacă vă veți întoarce la Mine, dacă veți păzi poruncile Mele și le veți împlini, atunci, chiar dacă veți fi alungați la capătul cerului, și de acolo vă voi aduna și vă voi aduce în locul unde am ales să locuiască Numele Meu». 10 Ei sunt slujitorii Tăi și poporul Tău, pe care l-ai răscumpărat cu puterea Ta cea mare și cu brațul Tău cel puternic. 11 O, Stăpâne, Te rog, ascultă cu atenție rugăciunea slujitorului Tău și rugăciunea slujitorilor Tăi care-și găsesc plăcerea în a se teme de Numele Tău. Te rog, fă să reușească slujitorul Tău astăzi! Fă să găsesc bunăvoință înaintea acestui om!“.
Pe atunci eram paharnicul împăratului.