Răzvrătirea lui Core
1 Core , fiul lui Ițehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, i‑a luat pe Datan și pe Abiram, fiii lui Eliab, și pe On, fiul lui Pelet, urmași ai lui Ruben. 2 Aceștia s‑au ridicat împotriva lui Moise împreună cu două sute cincizeci de oameni din fiii lui Israel, dintre mai‑marii adunării, care luau parte la sfat și erau bărbați cu nume. 3 Ei s‑au adunat împotriva lui Moise și a lui Aaron și le‑au zis: „Până aici! Ajunge! Toată adunarea, toți sunt sfinți și DOMNUL este în mijlocul lor! De ce vă înălțați voi mai presus de adunarea DOMNULUI?” 4 Când a auzit Moise lucrul acesta, a căzut cu fața la pământ. 5 Și le‑a vorbit lui Core și întregii lui adunări astfel: „Mâine dimineață, DOMNUL va arăta cine este al Lui, cine este sfânt , și îi va îngădui să se apropie de El; cel pe care‑l va alege se va apropia de El . 6 Să faceți astfel: Luați‑vă cădelnițe, Core și toată adunarea lui! 7 Mâine, luați foc în ele și puneți tămâie peste el înaintea DOMNULUI! Omul pe care‑l va alege DOMNUL va fi sfânt. Până aici! Ajunge, fii ai lui Levi!”
8 Moise i‑a zis lui Core: „Ascultați dar, fii ai lui Levi! 9 Oare este prea puțin pentru voi că Dumnezeul lui Israel v‑a despărțit de adunarea lui Israel ca să vă apropiați de El, ca să îndepliniți slujba Lăcașului DOMNULUI și să vă înfățișați înaintea adunării pentru a vă face datoria față de ea? 10 El v‑a apropiat pe tine și pe toți frații tăi, pe fiii lui Levi, și acum mai vreți și preoția! 11 De aceea v‑ați adunat, tu și toată adunarea ta, împotriva DOMNULUI! Căci cine este Aaron , ca să cârtiți împotriva lui?”
12 Moise a trimis să‑i cheme pe Datan și pe Abiram, fiii lui Eliab. Dar ei au zis: „Nu ne suim! 13 Oare este prea puțin că ne‑ai scos dintr‑o țară unde curge lapte și miere ca să ne omori în pustiu? Acum mai vrei să și stăpânești peste noi? 14 Nu ne‑ai adus nicidecum în țara unde curge lapte și miere și nici nu ne‑ai dat ca moștenire ogoare și vii! Crezi că poți să le iei ochii oamenilor? Nu ne suim!”
15 Moise s‑a mâniat foarte tare și I‑a zis DOMNULUI: „Nu căuta la ofranda lor! Nu am luat de la ei nici măcar un măgar și nu i‑am făcut rău niciunuia din ei.” 16 Moise i‑a zis lui Core: „Mâine, tu și toată adunarea ta să fiți înaintea DOMNULUI, atât tu, cât și ei și Aaron! 17 Luați‑vă fiecare cădelnița, puneți tămâie în ea și aduceți‑vă fiecare cădelnița înaintea DOMNULUI: două sute cincizeci de cădelnițe; tu și Aaron să vă luați de asemenea cădelnițele!” 18 Și‑au luat cu toții cădelnițele, au pus foc în ele, au pus tămâie în foc și au stat la intrarea în Cortul Întâlnirii împreună cu Moise și Aaron. 19 Și Core a chemat toată adunarea împotriva lor, la intrarea în Cortul Întâlnirii. Atunci, slava DOMNULUI s‑a arătat întregii adunări.
20 Și DOMNUL le‑a vorbit lui Moise și lui Aaron astfel: 21 „Ieșiți din mijlocul acestei adunări și o voi mistui într‑o clipă!” 22 Ei au căzut cu fețele la pământ și au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup! Un singur om a păcătuit, și să Te mânii pe întreaga adunare?” 23 DOMNUL i‑a vorbit lui Moise astfel: 24 „Vorbește‑i adunării astfel: «Dați‑vă la o parte din preajma locuințelor lui Core, Datan și Abiram!»” 25 Moise s‑a sculat și s‑a dus la Datan și la Abiram; și bătrânii lui Israel au mers după el. 26 Moise a vorbit adunării astfel: „Depărtați‑vă de corturile acestor oameni răi și nu vă atingeți de nimic din ce este al lor, ca să nu fiți spulberați din pricina păcatelor lor!” 27 Adunarea s‑a îndepărtat de locuințele lui Core, Datan și Abiram. Datan și Abiram au ieșit afară și au stat la intrarea corturilor lor, cu nevestele, fiii și copilașii lor.
28 Moise a zis: „Iată cum veți cunoaște că DOMNUL m‑a trimis să fac toate aceste lucrări și că nu lucrez după voia mea : 29 dacă oamenii aceștia vor muri cum mor toți oamenii și dacă vor avea aceeași soartă ca toți oamenii, nu DOMNUL m‑a trimis; 30 dacă DOMNUL va face un lucru nemaiauzit , dacă pământul își va deschide gura ca să‑i înghită pe ei și tot ce au, așa încât se vor coborî de vii în Locuința Morților, atunci veți ști că oamenii aceștia L‑au hulit pe DOMNUL.” 31 Pe când isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pământul de sub ei s‑a despicat. 32 Pământul și‑a deschis gura și i‑a înghițit pe ei și casele lor și pe toți oamenii lui Core și toate averile lor. 33 Și s‑au coborât astfel de vii în Locuința Morților împreună cu tot ce aveau; pământul i‑a acoperit de tot și au pierit din mijlocul adunării. 34 Toți israeliții care erau în jurul lor au fugit când au auzit țipetele lor, căci ziceau: „Să nu ne înghită pământul!” 35 Un foc a ieșit de la DOMNUL și i‑a mistuit pe cei două sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia.
36 DOMNUL i‑a vorbit lui Moise astfel : 37 „Spune‑i lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să scoată cădelnițele din foc și să îndepărteze focul din ele, căci sunt sfințite! 38 Cădelnițele acestor păcătoși care au plătit cu viețile lor să le faceți foițe bătute cu ciocanul, pentru ferecarea altarului. Fiindcă le‑au adus înaintea DOMNULUI și sunt sfințite, să le slujească de aducere aminte fiilor lui Israel.” 39 Preotul Eleazar a luat cădelnițele de aramă pe care le aduseseră cei arși și le‑a bătut cu ciocanul în plăci pentru ferecarea altarului. 40 Acesta este un semn de aducere aminte pentru fiii lui Israel, pentru ca niciun străin care nu este din neamul lui Aaron să nu se apropie să aducă tămâie înaintea DOMNULUI și să nu i se întâmple ca lui Core și adunării lui, după cum spusese DOMNUL prin Moise.
41 A doua zi, toată adunarea fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și a lui Aaron, zicând: „Voi ați omorât poporul DOMNULUI!” 42 Pe când se strângea adunarea împotriva lui Moise și a lui Aaron și pe când își îndreptau privirile spre Cortul Întâlnirii, iată că norul l‑a acoperit și s‑a arătat slava DOMNULUI. 43 Atunci, Moise și Aaron au venit înaintea Cortului Întâlnirii. 44 Și DOMNUL i‑a vorbit lui Moise astfel: 45 „Dați‑vă la o parte din mijlocul adunării acesteia, și o voi mistui într‑o clipă!” Ei au căzut cu fețele la pământ, 46 și Moise i‑a zis lui Aaron: „Ia cădelnița, pune foc de pe altar în ea, pune tămâie în ea, du‑te repede la adunare și fă ispășire pentru ea, căci a izbucnit mânia DOMNULUI și a început molima!” 47 Aaron a luat cădelnița, cum îi zisese Moise, a alergat în mijlocul adunării și iată că începuse molima în popor. El a pus tămâie și a făcut ispășire pentru popor. 48 S‑a așezat între cei morți și cei vii, și molima a încetat. 49 Cei omorâți de molima aceasta au fost în număr de paisprezece mii șapte sute, în afară de cei morți din pricina lui Core. 50 Aaron s‑a întors la Moise, la intrarea în Cortul Întâlnirii. Molima încetase.
Rebeliunea lui Korah, Datan și Abiram
1 Korah, fiul lui Ițhar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, împreună cu Datan și Abiram, fiii lui Eliab, și On, fiul lui Pelet – urmași ai lui Ruben – au luat 2 două sute cincizeci de bărbați dintre fiii lui Israel, conducători ai comunității, dintre cei chemați la sfatul adunării, bărbați cu renume, și s-au ridicat împotriva lui Moise. 3 S-au adunat împotriva lui Moise și a lui Aaron și le-au zis:
‒ Ați mers prea departe! Toată comunitatea este sfântă, fiecare om din adunare , și Domnul este în mijlocul ei. Deci, de ce vă ridicați pe voi înșivă deasupra comunității Domnului?
4 Când a auzit Moise, s-a aruncat cu fața la pământ .
5 Apoi, i-a zis lui Korah și adunării lui:
‒ Mâine dimineață, Domnul va face cunoscut cine este al Său, cine este sfânt și cine are voie să se apropie de El. Cel pe care El l-a ales, acela se va apropia de El. 6 Faceți lucrul acesta: luați fărașe pentru cărbuni, atât tu, Korah, cât și adunarea ta, 7 și mâine puneți în ele foc și tămâie înaintea Domnului. Omul pe care îl alege Domnul va fi cel sfânt. Voi, leviții, ați mers prea departe!
8 Apoi Moise i-a zis lui Korah:
‒ Ascultați, vă rog, fii ai lui Levi! 9 Este prea puțin pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a separat de comunitatea lui Israel, aducându-vă aproape de El ca să îndepliniți slujba de la Tabernaculul Domnului, să stați înaintea comunității și s-o slujiți? 10 El te-a adus aproape de El, atât pe tine, cât și pe toți frații tăi, fiii lui Levi, iar acum vreți și preoția? 11 De aceea, să știi că tu și toată adunarea ta, v-ați strâns împotriva Domnului. Căci cine este Aaron, ca să protestați împotriva lui?
12 Moise a trimis după Datan și Abiram, fiii lui Eliab, dar ei au zis:
‒ Nu vom veni! 13 Este prea puțin că ne-ai scos dintr-o țară în care curge lapte și miere ca să ne omori în deșert, încât vrei să și domnești peste noi? 14 Mai mult, nu ne-ai dus într-o țară în care curge lapte și miere, nici nu ne-ai dat ca moștenire terenuri și vii. Crezi că le poți scoate ochii acestor oameni? Nu vom veni!
15 Moise s-a mâniat foarte tare și I-a zis Domnului: „Nu Te uita la jertfa lor! Nu le-am luat nici măcar un măgar și nu le-am făcut niciun rău niciunuia dintre ei“.
16 După aceea, Moise i-a zis lui Korah:
‒ Tu și toată adunarea ta să vă înfățișați mâine înaintea Domnului – tu, ei și Aaron. 17 Fiecare să-și ia fărașul pentru cărbuni, să pună tămâie în el și să-și pună fărașul înaintea Domnului: vor fi două sute cincizeci de fărașe pentru cărbuni. Atât tu, cât și Aaron să veniți fiecare cu fărașul lui.
18 Și-au luat fiecare fărașele pentru cărbuni, au pus foc și tămâie în ele și au stat la intrarea în Cortul Întâlnirii împreună cu Moise și Aaron. 19 Korah a mobilizat întreaga adunare împotriva lor la intrarea în Cortul Întâlnirii. Atunci gloria Domnului s-a arătat întregii adunări.
20 Domnul le-a vorbit lui Moise și Aaron, zicând:
21 ‒ Separați-vă de această adunare, ca să-i pot nimici într-o clipă.
22 Ei s-au aruncat cu fața la pământ și au zis:
‒ O, Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, dacă va păcătui un singur om, Te vei mânia pe toată adunarea?
23 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând:
24 ‒ Vorbește-i adunării astfel: „Îndepărtați-vă de locuințele lui Korah, Datan și Abiram“.
25 Moise s-a ridicat și s-a dus la Datan și Abiram, iar bătrânii lui Israel au mers după el. 26 El a vorbit adunării, zicând: „Vă rog, îndepărtați-vă de corturile acestor oameni răi și nu atingeți nimic din ce este al lor, ca nu cumva să fiți spulberați din cauza tuturor păcatelor lor“. 27 Ei s-au îndepărtat de corturile lui Korah, Datan și Abiram. Datan și Abiram au ieșit și au stat fiecare la intrarea cortului său împreună cu soțiile, fiii și copilașii lor.
28 Moise le-a zis: „Prin aceasta veți cunoaște că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucrări, căci nu le-am făcut din mintea mea. 29 Dacă aceștia vor muri cum moare orice om sau dacă vor fi pedepsiți cum este pedepsit orice om, înseamnă că nu Domnul m-a trimis. 30 Dar dacă Domnul face ceva complet nou, dacă pământul își deschide gura și-i înghite cu tot ceea ce au, iar ei coboară de vii în Locuința Morților, atunci să știți că oamenii aceștia L-au disprețuit pe Domnul“.
31 Imediat ce a terminat de spus toate aceste cuvinte, pământul de sub ei s-a despicat. 32 Pământul și-a deschis gura și i-a înghițit, atât pe ei și casele lor, cât și pe toți oamenii lui Korah cu toate bunurile lor. 33 Și, astfel, ei și tot ce era al lor au coborât de vii în Locuința Morților. Pământul s-a închis peste ei și au pierit din mijlocul adunării. 34 Auzind strigătul acestora, tot Israelul, care se afla în jurul lor, a început să fugă, căci ziceau: „Să nu cumva să ne înghită pământul!“. 35 Atunci a ieșit un foc de la Domnul și i-a ars pe cei două sute cincizeci de bărbați care au adus tămâie.
36 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 37 „Spune-i lui Elazar, fiul preotului Aaron, să ia din foc fărașele pentru cărbuni, pentru că sunt sfinte, și să împrăștie cărbunii la distanță. 38 Din fărașele acestor oameni, care au păcătuit împotriva sufletelor lor, să se facă niște plăci bătute cu care să se acopere altarul, căci ei le-au adus înaintea Domnului și, prin urmare, sunt sfinte. Ele vor fi un semn pentru fiii lui Israel“.
39 Preotul Elazar a luat fărașele de bronz pe care le aduseseră cei arși, le-a bătut și a făcut niște plăci pentru acoperirea altarului. 40 Aceasta este o aducere-aminte pentru fiii lui Israel, pentru ca niciun străin, care nu este urmaș al lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului, ca să nu i se întâmple ca lui Korah și adunării lui, așa cum îi vorbise Domnul lui Elazar prin Moise.
Rebeliunea întregului popor
41 A doua zi, întreaga comunitate a fiilor lui Israel a protestat împotriva lui Moise și a lui Aaron, zicând: „Voi ați omorât poporul Domnului!“.
42 În timp ce adunarea se strânsese împotriva lor, Moise și Aaron s-au întors spre Cortul Întâlnirii. Și, iată că norul l-a acoperit și gloria Domnului s-a arătat. 43 Moise și Aaron au venit înaintea Cortului Întâlnirii 44 și Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 45 „Ieșiți din mijlocul acestei adunări, ca s-o nimicesc într-o clipă!“. Ei s-au aruncat cu fața la pământ . 46 Moise i-a zis lui Aaron: „Ia-ți fărașul pentru cărbuni, pune în el foc de pe altar, pune tămâie în el și du-te repede la popor ca să faci ispășire pentru el, pentru că a izbucnit mânia dinaintea Domnului; urgia a început“. 47 Aaron a luat fărașul pentru cărbuni , așa cum îi zisese Moise, și a fugit în mijlocul poporului. Și, iată că urgia începuse deja în popor. A tămâiat și a făcut ispășire pentru popor. 48 El s-a așezat între cei morți și cei vii, și urgia s-a oprit. 49 Cei omorâți de urgie au fost paisprezece mii șapte sute, în afară de cei ce muriseră din cauza lui Korah. 50 Aaron s-a întors la Moise, la intrarea în Cortul Întâlnirii. Urgia se oprise.