Balaam rostește prima binecuvântare
1 Balaam i‑a zis lui Balac: „Zidește‑mi aici șapte altare și pregătește‑mi aici șapte viței și șapte berbeci!” 2 Balac a făcut cum spusese Balaam, și Balac și Balaam au adus câte un vițel și câte un berbec pe fiecare altar. 3 Balaam i‑a zis lui Balac: „Stai lângă arderea ta de tot, și eu mă voi depărta de ea; poate că DOMNUL îmi va ieși înainte, și ce‑mi va descoperi, îți voi spune.” Și s‑a dus pe un deal golaș. 4 Dumnezeu i‑a ieșit lui Balaam înainte și Balaam I‑a zis: „Am ridicat șapte altare și am adus câte un vițel și câte un berbec pe fiecare altar.” 5 DOMNUL a pus cuvinte în gura lui Balaam și i‑a zis: „Întoarce‑te la Balac și așa să‑i vorbești!” 6 El s‑a întors la Balac și iată că Balac stătea lângă arderea lui de tot, împreună cu toate căpeteniile Moabului.
7 Balaam și‑a rostit profeția și a zis:
„Balac m‑a adus din Aram,
regele Moabului m‑a chemat din munții Răsăritului și mi‑a spus:
«Vino și ocărăște‑mi‑l pe Iacov!
Vino și osândește‑l pe Israel!»
8 Cum să blestem eu ce n‑a blestemat Dumnezeu?
Cum să osândesc eu ce n‑a osândit DOMNUL?
9 Îl văd din vârful stâncilor,
îl privesc de pe înălțimea dealurilor:
iată, un popor care locuiește deoparte
și între neamuri nu se socotește .
10 Cine poate să numere pulberea lui Iacov
ori să țină socoteala unui sfert din Israel?
O, de aș muri de moartea celor drepți
și de ar fi sfârșitul meu ca al lor!”
Balaam binecuvântează a doua oară
11 Balac i‑a zis lui Balaam: „Ce mi‑ai făcut? Te‑am luat să mi‑l blestemi pe vrăjmaș, și iată că l‑ai tot binecuvântat!” 12 El a răspuns și i‑a zis: „Nu trebuie oare să spun ce‑mi pune DOMNUL în gură?” 13 Balac i‑a zis: „Te rog, vino cu mine în alt loc, de unde îl poți vedea – căci aici nu vezi decât o parte din el, nu‑l vezi întreg –, ca să mi‑l blestemi de acolo!” 14 L‑a dus în câmpia Țofim, spre vârful muntelui Pisga, a zidit șapte altare și a adus câte un vițel și un berbec pe fiecare altar. 15 Balaam i‑a zis lui Balac: „Stai aici, lângă arderea ta de tot, și eu mă voi duce înaintea lui Dumnezeu!” 16 DOMNUL i‑a ieșit lui Balaam înainte, i‑a pus cuvinte în gură și i‑a zis: „Întoarce‑te la Balac și așa să‑i vorbești!” 17 Balaam s‑a întors la el și iată că Balac stătea lângă arderea lui de tot, împreună cu căpeteniile Moabului. Balac l‑a întrebat: „Ce ți‑a vorbit DOMNUL?”
18 Balaam și‑a rostit profeția și a zis:
„Scoală‑te , Balac, și ascultă!
Ia aminte la mine, fiul lui Țipor!
19 Dumnezeu nu este un om, ca să mintă,
nici un fiu al omului, ca să‑I pară rău.
Ce a spus, oare nu va face?
Ce a făgăduit, oare nu va împlini?
20 Iată că am primit poruncă să binecuvântez.
Da, El a binecuvântat, și eu nu pot lua înapoi.
21 El nu vede nicio fărădelege în Iacov,
nu vede nicio răutate în Israel.
DOMNUL , Dumnezeul lui, este cu el,
este înălțat ca împărat în mijlocul lui.
22 Dumnezeu , care l‑a scos din Egipt,
a fost pentru el precum coarnele bivolului .
23 Nu este descântec împotriva lui Iacov,
nici vrăjitorie împotriva lui Israel.
Acum se poate spune despre Iacov
și despre Israel: «Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!»
24 Iată un popor care se scoală ca o leoaică
și se ridică întocmai ca un leu;
nu se va culca până nu‑și va mânca prada
și nu va bea sângele celor sfâșiați.”
Balaam binecuvântează a treia oară
25 Balac i‑a zis lui Balaam: „De blestemat nu‑l blestemi, dar măcar nu‑l binecuvânta!” 26 Balaam a răspuns și i‑a zis lui Balac: „Nu ți‑am spus că voi face tot ce va spune DOMNUL?” 27 Balac i‑a zis lui Balaam: „Vino , te rog, te voi duce într‑alt loc; poate că Dumnezeu va găsi cu cale să mi‑l blestemi de acolo pe poporul acesta!” 28 Balac l‑a dus pe Balaam pe culmea muntelui Peor, care străjuiește pustiul . 29 Balaam i‑a zis lui Balac: „Zidește‑mi aici șapte altare și pregătește‑mi aici șapte viței și șapte berbeci!” 30 Balac a făcut cum zisese Balaam și a adus câte un vițel și câte un berbec pe fiecare altar.
Prima profeție rostită de Balaam
1 Balaam i-a zis lui Balak: „Construiește-mi aici șapte altare și pregătește-mi șapte tauri și șapte berbeci“.
2 Balak a făcut cum spusese Balaam; Balak și Balaam au adus câte un taur și un berbec pe fiecare altar. 3 Apoi Balaam i-a zis lui Balak: „Stai lângă arderea ta de tot, iar eu mă voi îndepărta. Poate că Domnul va veni să mă întâlnească, și orice cuvânt pe care mi-l va arăta, ți-l voi spune“. Și s-a dus într-un loc aflat la o înălțime mai mare.
4 Dumnezeu l-a întâlnit pe Balaam, iar Balaam I-a zis:
‒ Am pregătit șapte altare și pe fiecare am pregătit câte un taur și un berbec.
5 Domnul a pus un cuvânt în gura lui Balaam și i-a zis:
‒ Întoarce-te la Balak și așa să-i vorbești.
6 El s-a întors la Balak și iată că acesta stătea lângă arderea sa de tot împreună cu toți conducătorii Moabului. 7 Atunci Balaam și-a rostit profeția și a zis:
„Balak m-a adus din Aram,
regele Moabului m-a chemat din munții estului, zicând:
«Vino și blestemă-l pe Iacov pentru mine,
vino și acuză-l pe Israel!».
8 Cum pot eu să-l blestem
pe cel pe care Dumnezeu nu l-a blestemat?
Cum pot eu să-l acuz
pe cel pe care Domnul nu l-a acuzat?
9 Iată, îl văd de pe vârfurile stâncilor,
îl privesc de pe înălțimea dealurilor.
Este un popor care locuiește singur,
care nu se consideră ca făcând parte dintre națiuni.
10 Cine poate să numere pulberea lui Iacov
și să spună numărul unui sfert din Israel?
Să moară sufletul meu de moartea celor drepți
și sfârșitul meu să fie ca al lor!“.
11 Balak i-a zis lui Balaam:
‒ Ce mi-ai făcut? Eu te-am adus ca să-mi blestemi dușmanii, dar iată că tu îi binecuvântezi din plin!
12 Balaam a răspuns și a zis:
‒ Nu trebuie oare să fiu atent să vorbesc ce-mi pune Domnul în gură?
A doua profeție rostită de Balaam
13 Balak i-a zis:
‒ Vino, te rog, cu mine în alt loc de unde-l poți vedea. Vei vedea doar o parte din el; nu-l vei vedea pe tot. Blestemă-l de acolo pentru mine!
14 Și l-a dus în Câmpia Străjerilor, spre vârful muntelui Pisga. Acolo a construit șapte altare și a adus pe fiecare câte un taur și un berbec.
15 Balaam i-a zis lui Balak:
‒ Rămâi aici, lângă arderea ta de tot, iar eu Îl voi întâlni acolo.
16 Domnul l-a întâlnit pe Balaam și a pus un cuvânt în gura lui. Apoi i-a zis: „Întoarce-te la Balak și așa să-i vorbești“.
17 El s-a întors la Balak și iată că acesta stătea lângă arderea sa de tot împreună cu toți conducătorii Moabului.
Balak l-a întrebat:
‒ Ce a spus Domnul?
18 Atunci el și-a rostit profeția și a zis:
„Ridică-te, Balak, și ascultă!
Fii atent la mine, fiul lui Țipor!
19 Dumnezeu nu este om și nu minte;
El nu este ca un fiu al omului care se răzgândește.
Vorbește El oare fără să înfăptuiască?
Promite El oare fără să împlinească?
20 Iată, am primit poruncă să binecuvântez.
El a binecuvântat, și eu nu pot schimba nimic .
21 El nu vede nicio nelegiuire în Iacov;
nu vede nicio răutate în Israel.
Domnul, Dumnezeul lui, este cu el,
iar strigătul Împăratului este în mijlocul lui.
22 Dumnezeu i-a scos din Egipt;
ei sunt precum coarnele unui bivol sălbatic.
23 Nu există nicio vrajă împotriva lui Iacov,
niciun farmec împotriva lui Israel.
Acum se va spune despre Iacov și despre Israel:
«Priviți ce a făcut Dumnezeu!».
24 Iată, poporul se ridică precum o leoaică
și se înalță ca un leu
care nu se odihnește până nu a devorat prada
și până nu a băut sângele celor sfâșiați“.
25 Balak i-a zis lui Balaam:
‒ Dacă nu-i blestemi, nici nu-i binecuvânta!
26 Balaam a răspuns și i-a zis lui Balak:
‒ Nu ți-am spus eu: „Tot ce va spune Domnul, aceea voi face“?
A treia profeție rostită de Balaam
27 Atunci Balak i-a zis lui Balaam:
‒ Vino, te rog, ca să te duc într-un alt loc. Poate că lui Dumnezeu îi va plăcea să-i blestemi pentru mine de acolo.
28 Balak l-a dus pe Balaam pe vârful muntelui Peor, de unde se vede deșertul.
29 Balaam i-a zis lui Balak:
‒ Construiește-mi aici șapte altare și pregătește-mi șapte tauri și șapte berbeci.
30 Balak a făcut cum spusese Balaam și a adus pe fiecare altar câte un taur și un berbec.